Jurnalistul Eminescu din secolul al XIX-lea, adevăruri valabile în România contemporană

0
91
Pe 15 ianuarie marcăm împlinirea a 166 de ani de la nașterea poetului nostru național. În această zi, se recită poezii, se interpretează romanțe, se dezbat viața, opera, peregrinările, întâlnirile, iubirile, neliniștile, prieteniile, criticile, invidiile, filozofiile, opiniile, scenariile bolii și morții sale. Nu vreau să plictisesc cu efuziuni lirico-sentimentale, cu elogii și vanități. De aceea am căutat să aduc în atenție o latură mai puțin cunoscută, prea puțin citită și studiată, anume scrierile jurnalistice ale lui Mihai Eminescu având ca temă politica și societatea românească din anii 1870. Din multiplele sale materiale de presă, am extras 3 texte pe care le consider reprezentative pentru politica românească, atât din perioada formării României moderne cât și pentru ce se întâmplă în politica noastră post-decembristă. Vă las să le citiți și să reflectați.
”În situaţiunea politică şi în condiţiunea civilă ce s-a croit familiei române prin noile legi se simte de toţi o stare de siluire şi o anomalie, cu toată organizaţiunea savantă a instituţiunilor, în toate raporturile sociale tradiţionale, încât am ajuns să nu credem în nimic stabil. Putem zice că nu este un singur om serios între noi, fie martor fie autor, în revoluţiunile ce ne-au agitat şi ne agită de treizeci de ani (n.r. -în vremurile noastre, de 26 de ani!), care să creadă în stabilitatea stării de lucruri în care ne aflăm; nu este om care să nu se întrebe când o să se sfârşească această operă interminabilă de schimbări care divizează din ce în ce mai mult societatea noastră în tabere ostile.”
”Mizeria materială şi morală a populaţiei, destrăbălarea administraţiei, risipa banului public, cumulul, corupţia electorală, toate acestea n-au a face, la drept vorbind, cu cutări sau cutări principii de guvernământ. Oricare ar fi guvernul şi oricare vederile sale supreme, corupţia şi malonestitatea trebuie să lipsească din viaţa publică; oricare ar fi, pe de alta parte, religia politică a unui guvern, ea nu-i dă drept de-a se servi de nulităţi venale, de oameni de nimic, pentru a guverna.”
”Din momentul în care luptele de partid au degenerat în România în lupta pentru existenţa zilnică, din momentul în care mii de interese private sunt legate de finanţe sau de căderea unui partid, nu mai poate fi vorba de neatârnarea politică a diferitelor grupuri care-şi dispută puterea statului. Din momentul în care interesul material de-a ajunge la putere precumpăneşte, o spunem cu părere de rău: lupta egală în ţară şi Parlament nu mai e decât manipulul unor ambiţii personale, al unor apetituri, pe cât de nesăţioase, pe atât de vrednice de condamnat.”