Potrivit datelor furnizate de către reprezentanţii Autorităţii Naționale de Reglementare în domeniul Energiei, pentru judeţele din jumătatea de nord a ţării, respectiv clienţii E.ON, ieftinirea este de 2,9%. În schimb, jumătatea de sud, aflată în aria ENGIE(fostă GDF Suez), va plăti un gaz mai ieftin cu 3,2%. Astfel, noul preţ, cu TVA, al clienţilor E.ON este de 151 de lei/MWh iar cel al clienţilor ENGIE este de circa 130 de lei/MWh.
Diferenţa de 20 de lei între E.ON şi ENGIE este dată de numărul de clienţi pe care îl deserveşte fiecare furnizor dar şi de costurile de distribuţie şi furnizare ale fiecărui operator – mai mari în cazul nemţilor, care deservesc o populaţie aflată cu preponderenţă în zone de deal şi munte. E.ON deserveşte 1,4 milioane de clienţi din 20 de judeţe din Moldova, Transilvania şi Banat. ENGIE furnizează gaze pentru 1,6 milioane de clienţi din 19 judeţe din sudul ţării şi Bucureşti. Împreună, cei doi furnizori acoperă peste 90% din piaţa consumatorilor casnici din România. De tariful mai mic beneficiază și locuitorii din județul Vrancea, conectați la rețeaua de gaze naturale.
Preţul gazului pe care-l plătesc gospodăriile din România are mai multe componente, marfa în sine reprezentând circa jumătate din preţul final. Preţul este stabilit prin Ordine ale ANRE, exclusiv pentru consumatorul casnic de gaze şi producătorii de energie termică care livrează gaze la consumatori casnici. Acest preţ se stabileşte separat pentru fiecare societate care vinde gaze pe piaţa reglementată. Preţul de achiziţie a mărfii nu include servicii, cumpărătorul acestor gaze fiind obligat să şi contracteze singur aceste servicii cu operatorul de transport (Transgaz), operatorii de distribuţie (unul din cei 38 de operatori de distribuţie) şi operatorii de înmagazinare (2 operatori în România). Diferenţa între 76 de lei/MWh, cât este preţul propriu-zis al gazului (producţie plus extras din depozite), şi până la 130-150 de lei, funcţie de furnizor, cât plătim gazul la noi acasă, reprezintă tarifele de transport, tarifele de distribuţie, tarifele pentru servicii de înmagazinare, TVA şi adaosul furnizorului de gaze. Statul român este cel mai stabileşte preţul final al gazului pentru gospodării. Piaţa va fi total liberalizată de-abia din 2017, dacă preţul gazului de import va continua să fie la niveluri apropiate de cel intern sau chiar mai ieftin. În cazul consumatorilor noncasnici – firmele, piaţa gazului este liberalizată de la 1 ianuarie 2015. Populaţia consumă circa 3 miliarde de metri cubi de gaze anual, un sfert din consumul total al României.

Persoanele fizice pot achita prin POS taxele şi impozitele la Finanţe

Potrivit datelor furnizate de către reprezentanţii Autorităţii Naționale de Reglementare în domeniul Energiei, pentru judeţele din jumătatea de nord a ţării, respectiv clienţii E.ON, ieftinirea este de 2,9%. În schimb, jumătatea de sud, aflată în aria ENGIE(fostă GDF Suez), va plăti un gaz mai ieftin cu 3,2%. Astfel, noul preţ, cu TVA, al clienţilor E.ON este de 151 de lei/MWh iar cel al clienţilor ENGIE este de circa 130 de lei/MWh.
Diferenţa de 20 de lei între E.ON şi ENGIE este dată de numărul de clienţi pe care îl deserveşte fiecare furnizor dar şi de costurile de distribuţie şi furnizare ale fiecărui operator – mai mari în cazul nemţilor, care deservesc o populaţie aflată cu preponderenţă în zone de deal şi munte. E.ON deserveşte 1,4 milioane de clienţi din 20 de judeţe din Moldova, Transilvania şi Banat. ENGIE furnizează gaze pentru 1,6 milioane de clienţi din 19 judeţe din sudul ţării şi Bucureşti. Împreună, cei doi furnizori acoperă peste 90% din piaţa consumatorilor casnici din România. De tariful mai mic beneficiază și locuitorii din județul Vrancea, conectați la rețeaua de gaze naturale.
Preţul gazului pe care-l plătesc gospodăriile din România are mai multe componente, marfa în sine reprezentând circa jumătate din preţul final. Preţul este stabilit prin Ordine ale ANRE, exclusiv pentru consumatorul casnic de gaze şi producătorii de energie termică care livrează gaze la consumatori casnici. Acest preţ se stabileşte separat pentru fiecare societate care vinde gaze pe piaţa reglementată. Preţul de achiziţie a mărfii nu include servicii, cumpărătorul acestor gaze fiind obligat să şi contracteze singur aceste servicii cu operatorul de transport (Transgaz), operatorii de distribuţie (unul din cei 38 de operatori de distribuţie) şi operatorii de înmagazinare (2 operatori în România). Diferenţa între 76 de lei/MWh, cât este preţul propriu-zis al gazului (producţie plus extras din depozite), şi până la 130-150 de lei, funcţie de furnizor, cât plătim gazul la noi acasă, reprezintă tarifele de transport, tarifele de distribuţie, tarifele pentru servicii de înmagazinare, TVA şi adaosul furnizorului de gaze. Statul român este cel mai stabileşte preţul final al gazului pentru gospodării. Piaţa va fi total liberalizată de-abia din 2017, dacă preţul gazului de import va continua să fie la niveluri apropiate de cel intern sau chiar mai ieftin. În cazul consumatorilor noncasnici – firmele, piaţa gazului este liberalizată de la 1 ianuarie 2015. Populaţia consumă circa 3 miliarde de metri cubi de gaze anual, un sfert din consumul total al României.

Persoanele fizice pot achita prin POS taxele şi impozitele la Finanţe