Problema abandonului școlar este veche și pare de nerezolvat de către autorități. Din cauza dificultăților materiale, a climatului din familie, dar și a anturajului, sute de copii au abandonat și în acest an școala. Astfel, la sfârșitul semestrului I, la nivelul unităților de învățământ din județ s-au înregistrat un număr de 363 de elevi în abandon școlar, din care 43 în mediul urban și 320 din mediul rural. Un alt fenomen este cel al elevilor cu părinți plecați în străinătate. În Vrancea, la acest moment sunt 632 de elevi cu ambii părinți plecați la muncă peste hotare, 1.667 de elevi cu câte un părinte plecat din țară și 349 cu părinte unic întreținător. “Pentru a combate fenomenul este necesară în primul rând înțelegerea cauzelor. Pe lângă cele de ordin social și de ordin psihologic, cauzele psihopedagogice joacă un rol extrem de important. Acestea din urmă pot fi transformate în oportunități de dezvoltare și de îmbunătățire a sistemului actual: monitorizarea și consilierea permanentă a elevilor în risc de abandon ridicat; păstrarea legăturii permanente cu familiile elevilor cu risc de abandon școlar; prezența părintelui în viața copilului; desfășurarea de activități educative și extrașcolare în unitatea școlară; implementarea de proiecte și programe educaționale pentru prevenirea abandonului școlar”, spune Dorin Cristea, inspector general școlar IȘJ Vrancea.

Problema abandonului școlar este veche și pare de nerezolvat de către autorități. Din cauza dificultăților materiale, a climatului din familie, dar și a anturajului, sute de copii au abandonat și în acest an școala. Astfel, la sfârșitul semestrului I, la nivelul unităților de învățământ din județ s-au înregistrat un număr de 363 de elevi în abandon școlar, din care 43 în mediul urban și 320 din mediul rural. Un alt fenomen este cel al elevilor cu părinți plecați în străinătate. În Vrancea, la acest moment sunt 632 de elevi cu ambii părinți plecați la muncă peste hotare, 1.667 de elevi cu câte un părinte plecat din țară și 349 cu părinte unic întreținător. “Pentru a combate fenomenul este necesară în primul rând înțelegerea cauzelor. Pe lângă cele de ordin social și de ordin psihologic, cauzele psihopedagogice joacă un rol extrem de important. Acestea din urmă pot fi transformate în oportunități de dezvoltare și de îmbunătățire a sistemului actual: monitorizarea și consilierea permanentă a elevilor în risc de abandon ridicat; păstrarea legăturii permanente cu familiile elevilor cu risc de abandon școlar; prezența părintelui în viața copilului; desfășurarea de activități educative și extrașcolare în unitatea școlară; implementarea de proiecte și programe educaționale pentru prevenirea abandonului școlar”, spune Dorin Cristea, inspector general școlar IȘJ Vrancea.