De câteva zile, curtea Ocolului Silvic din Focșani a devenit extrem de luminoasă, după ce ani de zile umbra a domnit permanent în acest loc, unde şi statuia marelui silvicultor Marin Drăcea era mascată de pădurea de brazi.

Câteva zeci de brazi, care au avut nevoie de zeci de ani să se dezvolte, au fost făcuți una cu pământul, într-o încercare, eșuată spunem noi, a șefilor instituției, de a pune în valoare „estetică” sediul Ocolului Silvic.

Șeful Ocolului Silvic Focșani este nimeni altul decât Gică Duță, membru în Consiliul de Administrație al Romsilva și procurator de păduri, în condițiile în care magistraţii de la Adjud l-au împroprietărit în anul 2009 cu 1485 de hectare de pădure, în zona Tănăsoaia și Corbița, decizie desființată ulterior de instanțele superioare.

În anul 2009, pe vremea când era subsecretar de stat în Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, silvicultorul Gică Duţă, astăzi director al Ocolului Silvic Focşani, obţinea din partea Judecătoriei Adjud sentinţa civilă nr. 907/10.07.2009, prin care primea 1.485,5 ha de pădure în zona Tănăsoaia şi Corbiţa.

Terenul în cauză l-a dobândit în calitate de procurator şi mai apoi de cumpărător al unor drepturi litigioase de la o prahoveancă, Denisa Cristofil, unică moştenitoare al tatălui ei, Constantin Cristofil.

Ulterior, magistraţii de la Tribunalul Vrancea i-au dat din nou câştig de cauză silvicultorului, iar reprezentanţii Prefecturii Vrancea de la acea vreme au pus soluţia favorabilă primită de Gică Duţă şi pe seama faptului că în aceeaşi instanţă împarte dreptatea şi soţia fostului subsecretar de stat, judecătorul Silva Duţă.

În anul 2013, un raport al Curţii de Conturi punea o concluzie șocantă, și anume că în jefuirea pădurilor statului şi-au adus o contribuţie însemnată membri ai comisiilor locale şi judeţene, procuratorii, uneori şi cumpărători ai drepturilor litigioase, care au afectat semnificativ proprietatea publică a statului obţinând pentru moştenitori sau pentru ei înşişi suprafeţe de pădure mult mai mari decât cele legal cuvenite. În raport este menționat și modul cum Duță a pus mâna pe moșia Vladnicu.

„La nivelul anului 1948, din fosta moşie VLADNICU stăpânită de MARIA C. PLAGINO şi apoi de CONSTANTIN CRISTOFIL (legatar universal) mai rămăseseră 300 ha pădure cei doi vânzând de-a lungul anilor mari suprafeţe de pădure. Parte din pâlcurile cu vegetaţie forestieră (care nu intrau în categoria păduri) fusese expropriată în baza legilor de reformă agrară din 1921 şi 1945. Moştenitoarea DENISA CRISTOFIL a fost pusă în posesia celor 300 ha pădure însă, după aceasta, reprezentată fiind de DUŢĂ GICĂ, mai întâi în calitate de procurator, apoi în calitate de cumpărător al drepturilor litigioase, a depus la Comisia locală TĂNĂSOAIA şi la Comisia judeţeană VRANCEA notificări prin care mai solicita încă 1480 ha pădure depunând ca document un plan de hotărnicie al moşiei VLADNICU întocmit în anul 1877. După respingerea iniţială a cererii (7.03.2006) comisia locală TĂNĂSOAIA acceptă solicitarea propunând reconstituirea pentru încă 1.043 ha pădure, însă Comisia judeţeană invalidează propunerea. Judecătoria ADJUD dispune, prin Sentinţa civilă nr.743/18.09.2008, reconstituirea dreptului de proprietate pentru 1485 ha pădure în baza planului de hotărnicie din 1877, a unei expertize cu multe inexactităţi şi afirmaţii false şi în baza unei scrisori a Primăriei TĂNĂSOAIA prin care comunică instanţei că este de acord cu reconstituirea pentru suprafaţa de pădure menţionată (nu avea această calitate legală motiv pentru care constituie un abuz) şi că vechiul amplasament este liber (fals–amplasamentul era deja ocupat de proprietari care dovediseră cu acte dreptul de proprietate la nivelul anului 1948). În această situaţie, reprezentanţii legali ai Primăriei Tănăsoaia au comis un abuz prin comunicarea acordului pentru reconstituirea suprafeţei de pădure şi un fals, întrucât amplasamentul era deja ocupat de proprietari. Pe această speţă, s-au desfăşurat mai multe acţiuni judecătoreşti dar, în toate cazurile, nu s-a ţinut seama nici de argumentele comisiei judeţene (intimată) şi nici de cele ale intervenienţilor (persoane care dovedeau cu acte că au devenit legal proprietari ai pădurii). Prin Sentinţa civilă nr.907/2008, dată în Dosarul nr.874/173/2008, aflat pe rolul Judecătoriei ADJUD, rămasă definitivă şi irevocabilă, s-a dispus reconstituirea pe numele lui DUŢĂ GICĂ (în acel moment subsecretar de stat în MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE, care era autoritate centrală pentru silvicultură) a dreptului de proprietate pentru 1.423 ha pădure, deşi, după cum s-a arătat, din moşia VLADNICU, mai rămăsese suprafaţa de 300 ha pădure la nivelul anului 1948 cu care a fost pusă în posesie CRISTOFIL DENISA”, se arată în raportul Curții de Conturi.

De câteva zile, curtea Ocolului Silvic din Focșani a devenit extrem de luminoasă, după ce ani de zile umbra a domnit permanent în acest loc, unde şi statuia marelui silvicultor Marin Drăcea era mascată de pădurea de brazi.

Câteva zeci de brazi, care au avut nevoie de zeci de ani să se dezvolte, au fost făcuți una cu pământul, într-o încercare, eșuată spunem noi, a șefilor instituției, de a pune în valoare „estetică” sediul Ocolului Silvic.

Șeful Ocolului Silvic Focșani este nimeni altul decât Gică Duță, membru în Consiliul de Administrație al Romsilva și procurator de păduri, în condițiile în care magistraţii de la Adjud l-au împroprietărit în anul 2009 cu 1485 de hectare de pădure, în zona Tănăsoaia și Corbița, decizie desființată ulterior de instanțele superioare.

În anul 2009, pe vremea când era subsecretar de stat în Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, silvicultorul Gică Duţă, astăzi director al Ocolului Silvic Focşani, obţinea din partea Judecătoriei Adjud sentinţa civilă nr. 907/10.07.2009, prin care primea 1.485,5 ha de pădure în zona Tănăsoaia şi Corbiţa.

Terenul în cauză l-a dobândit în calitate de procurator şi mai apoi de cumpărător al unor drepturi litigioase de la o prahoveancă, Denisa Cristofil, unică moştenitoare al tatălui ei, Constantin Cristofil.

Ulterior, magistraţii de la Tribunalul Vrancea i-au dat din nou câştig de cauză silvicultorului, iar reprezentanţii Prefecturii Vrancea de la acea vreme au pus soluţia favorabilă primită de Gică Duţă şi pe seama faptului că în aceeaşi instanţă împarte dreptatea şi soţia fostului subsecretar de stat, judecătorul Silva Duţă.

În anul 2013, un raport al Curţii de Conturi punea o concluzie șocantă, și anume că în jefuirea pădurilor statului şi-au adus o contribuţie însemnată membri ai comisiilor locale şi judeţene, procuratorii, uneori şi cumpărători ai drepturilor litigioase, care au afectat semnificativ proprietatea publică a statului obţinând pentru moştenitori sau pentru ei înşişi suprafeţe de pădure mult mai mari decât cele legal cuvenite. În raport este menționat și modul cum Duță a pus mâna pe moșia Vladnicu.

„La nivelul anului 1948, din fosta moşie VLADNICU stăpânită de MARIA C. PLAGINO şi apoi de CONSTANTIN CRISTOFIL (legatar universal) mai rămăseseră 300 ha pădure cei doi vânzând de-a lungul anilor mari suprafeţe de pădure. Parte din pâlcurile cu vegetaţie forestieră (care nu intrau în categoria păduri) fusese expropriată în baza legilor de reformă agrară din 1921 şi 1945. Moştenitoarea DENISA CRISTOFIL a fost pusă în posesia celor 300 ha pădure însă, după aceasta, reprezentată fiind de DUŢĂ GICĂ, mai întâi în calitate de procurator, apoi în calitate de cumpărător al drepturilor litigioase, a depus la Comisia locală TĂNĂSOAIA şi la Comisia judeţeană VRANCEA notificări prin care mai solicita încă 1480 ha pădure depunând ca document un plan de hotărnicie al moşiei VLADNICU întocmit în anul 1877. După respingerea iniţială a cererii (7.03.2006) comisia locală TĂNĂSOAIA acceptă solicitarea propunând reconstituirea pentru încă 1.043 ha pădure, însă Comisia judeţeană invalidează propunerea. Judecătoria ADJUD dispune, prin Sentinţa civilă nr.743/18.09.2008, reconstituirea dreptului de proprietate pentru 1485 ha pădure în baza planului de hotărnicie din 1877, a unei expertize cu multe inexactităţi şi afirmaţii false şi în baza unei scrisori a Primăriei TĂNĂSOAIA prin care comunică instanţei că este de acord cu reconstituirea pentru suprafaţa de pădure menţionată (nu avea această calitate legală motiv pentru care constituie un abuz) şi că vechiul amplasament este liber (fals–amplasamentul era deja ocupat de proprietari care dovediseră cu acte dreptul de proprietate la nivelul anului 1948). În această situaţie, reprezentanţii legali ai Primăriei Tănăsoaia au comis un abuz prin comunicarea acordului pentru reconstituirea suprafeţei de pădure şi un fals, întrucât amplasamentul era deja ocupat de proprietari. Pe această speţă, s-au desfăşurat mai multe acţiuni judecătoreşti dar, în toate cazurile, nu s-a ţinut seama nici de argumentele comisiei judeţene (intimată) şi nici de cele ale intervenienţilor (persoane care dovedeau cu acte că au devenit legal proprietari ai pădurii). Prin Sentinţa civilă nr.907/2008, dată în Dosarul nr.874/173/2008, aflat pe rolul Judecătoriei ADJUD, rămasă definitivă şi irevocabilă, s-a dispus reconstituirea pe numele lui DUŢĂ GICĂ (în acel moment subsecretar de stat în MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE, care era autoritate centrală pentru silvicultură) a dreptului de proprietate pentru 1.423 ha pădure, deşi, după cum s-a arătat, din moşia VLADNICU, mai rămăsese suprafaţa de 300 ha pădure la nivelul anului 1948 cu care a fost pusă în posesie CRISTOFIL DENISA”, se arată în raportul Curții de Conturi.