Ion Marcu (1929-2024), din Răstoaca, a fost arestat la 18 ianuarie 1958 și condamnat la 20 ani muncă silnică pentru „acte de teroare”. A stat în detenție la Galaţi, Gherla, Salcia și Giurgeni.

A fost eliberat prin graţiere la 13 aprilie 1964.

Dumnezeu să-l odihnească!

Condoleanțe familiei!”, a scris Primăria Răstoaca pe pagina de Facebook.

Pe 12 ianuarie 1958, sute de ţărani din comuna Răstoaca, judeţul Vrancea, s-au răsculat pentru a opri comasarea terenurilor pentru cele două gospodării colective ce fuseseră înfiinţate în comună. Securitatea a intervenit în aceeaşi zi, încercuind satul cu maşini şi cu armament. Localitatea a intrat în stare de asediu, ţăranilor nepermiţându-li-se să iasă din curţi. Starea de asediu a durat până în noaptea de 13 spre 14 ianuarie, când au fost făcute primele arestări.

În noaptea de 18 spre 19 ianuarie 1958, Securitatea operează noi arestări printre ţărani. Cei arestaţi sunt duşi la Securitatea din Galaţi.

Din cele peste o sută de persoane arestate, 40 au fost trimise în judecată, primind condamnări cuprinse între opt ani închisoare corecţională pentru „uneltire contra ordinii sociale” şi 20 de ani muncă silnică şi confiscarea averii pentru delictul de „acte de teroare” şi, pe lângă acestea, confiscarea totală a averii.

După condamnare, „răsculaţii“ din Răstoaca au fost transportaţi în lanţuri şi mânaţi, ca animalele, la Gherla. Au urmat apoi temniţele de la Periprava, Strâmba, Salcia şi alte puşcării ale terorii. Cu 80 de grame de pâine şi o zeamă lungă pe zi, cu muncă silnică şi în mizerie, oamenii au îndurat, pe lângă bătăi crunte, şi umilinţe greu de imaginat.Toţi ţăranii închişi în urma răscoalei de la Răstoaca au fost eliberaţi, în 1964, după şase ani şi patru luni de puşcărie, în urma unui decret de graţiere dat de Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Ion Marcu (1929-2024), din Răstoaca, a fost arestat la 18 ianuarie 1958 și condamnat la 20 ani muncă silnică pentru „acte de teroare”. A stat în detenție la Galaţi, Gherla, Salcia și Giurgeni.

A fost eliberat prin graţiere la 13 aprilie 1964.

Dumnezeu să-l odihnească!

Condoleanțe familiei!”, a scris Primăria Răstoaca pe pagina de Facebook.

Pe 12 ianuarie 1958, sute de ţărani din comuna Răstoaca, judeţul Vrancea, s-au răsculat pentru a opri comasarea terenurilor pentru cele două gospodării colective ce fuseseră înfiinţate în comună. Securitatea a intervenit în aceeaşi zi, încercuind satul cu maşini şi cu armament. Localitatea a intrat în stare de asediu, ţăranilor nepermiţându-li-se să iasă din curţi. Starea de asediu a durat până în noaptea de 13 spre 14 ianuarie, când au fost făcute primele arestări.

În noaptea de 18 spre 19 ianuarie 1958, Securitatea operează noi arestări printre ţărani. Cei arestaţi sunt duşi la Securitatea din Galaţi.

Din cele peste o sută de persoane arestate, 40 au fost trimise în judecată, primind condamnări cuprinse între opt ani închisoare corecţională pentru „uneltire contra ordinii sociale” şi 20 de ani muncă silnică şi confiscarea averii pentru delictul de „acte de teroare” şi, pe lângă acestea, confiscarea totală a averii.

După condamnare, „răsculaţii“ din Răstoaca au fost transportaţi în lanţuri şi mânaţi, ca animalele, la Gherla. Au urmat apoi temniţele de la Periprava, Strâmba, Salcia şi alte puşcării ale terorii. Cu 80 de grame de pâine şi o zeamă lungă pe zi, cu muncă silnică şi în mizerie, oamenii au îndurat, pe lângă bătăi crunte, şi umilinţe greu de imaginat.Toţi ţăranii închişi în urma răscoalei de la Răstoaca au fost eliberaţi, în 1964, după şase ani şi patru luni de puşcărie, în urma unui decret de graţiere dat de Gheorghe Gheorghiu-Dej.