În 2016 se împlinesc 53 de ani de la inaugurarea Combinatului de Prelucrare a Lemnului din Focșani (CPL, ulterior MOPAF) și 8 ani de la închidere. Acești ultimi 8 ani au ca rezultat devastarea a tot ceea ce a însemnat una dintre întreprinderile de elită din Vrancea. Ca în nenumărate alte cazuri, firma focșăneană a fost direcționată, practic, spre faliment după 1989. ”Noi nu ne vindem țara” dar o distrugem noi, încet și sigur. Așa s-a întâmplat cu MOPAF, o societate privatizată cu Asociația Salariaților (PAS), o metodă păguboasă în majoritatea cazurilor în întreaga țară. Privatizarea a fost supravegheată de Margareta Costea, soacra lui Mircea Geoană, care ocupa o funcție importantă în structurile guvernamentale din acea perioadă. Evoluția firmei după 1990 a fost, practic, o involuție până la dispariție. În perioada 2006-2007, firma a ajuns în mâinile unuia dintre ”minunații” oameni de afaceri ai lui Oprișan, Vasile Roșca, băgat la înaintare în multe afaceri de pe pliurile mioritice. Apoi, MOPAF a ajuns în portofoliul unor dezvoltatori imobiliari din București care i-au pus lacăt și cruce pe data de 1 noiembrie 2008. Ultimii 350 de salariați au rămas fără locuri de muncă.

Promisiunile au curs gârlă, autoritățile publice devenind un fel de avocați ai ”diavolului”, adică ai afaceriștilor bucureșteni. S-au promis investiții în locuințe, terenuri de sport, spații comerciale, locuri de joacă, grădinițe, parcuri, chiar și un mall. Dar, după mai bine de 7 ani, pe cele 22 de hectare vedem ruine, gropi, mizerie, gunoaie, moloz, vegetație sălbatică, cărămizi, fier ruginit, o imensă groapă de gunoi și o reală sursă de infecții. Nimeni nu-și asumă vreo răspundere (foști și actuali proprietari, firmele de lichidare, autoritățile vrâncene).

Astfel că, într-un județ cu o mare suprafață de pădure și, prin urmare, cu materie primă în apropiere și din belșug, o fabrică de mobilă cu tradiție, puternică, recunoscută de partenerii străini, ajunge în ruină în loc să fie profitabilă și să se dezvolte. Și în această situație am fost furați și batjocoriți.

Așa cum și-a propus să demonstreze și portalul de bună guvernare ”România Curată”, care a organizat ”Turul marilor tunuri” din Vrancea. Câteva zeci de vrânceni – jurnaliști, blogeri, activiști civici – au făcut o excursie pe la obiectivele distruse în ultimii 25 de ani pentru a atrage atenția asupra nepăsării, lipsei de responsabilitate și intereselor meschine ale autorităților publice din județul nostru.

În 2016 se împlinesc 53 de ani de la inaugurarea Combinatului de Prelucrare a Lemnului din Focșani (CPL, ulterior MOPAF) și 8 ani de la închidere. Acești ultimi 8 ani au ca rezultat devastarea a tot ceea ce a însemnat una dintre întreprinderile de elită din Vrancea. Ca în nenumărate alte cazuri, firma focșăneană a fost direcționată, practic, spre faliment după 1989. ”Noi nu ne vindem țara” dar o distrugem noi, încet și sigur. Așa s-a întâmplat cu MOPAF, o societate privatizată cu Asociația Salariaților (PAS), o metodă păguboasă în majoritatea cazurilor în întreaga țară. Privatizarea a fost supravegheată de Margareta Costea, soacra lui Mircea Geoană, care ocupa o funcție importantă în structurile guvernamentale din acea perioadă. Evoluția firmei după 1990 a fost, practic, o involuție până la dispariție. În perioada 2006-2007, firma a ajuns în mâinile unuia dintre ”minunații” oameni de afaceri ai lui Oprișan, Vasile Roșca, băgat la înaintare în multe afaceri de pe pliurile mioritice. Apoi, MOPAF a ajuns în portofoliul unor dezvoltatori imobiliari din București care i-au pus lacăt și cruce pe data de 1 noiembrie 2008. Ultimii 350 de salariați au rămas fără locuri de muncă.

Promisiunile au curs gârlă, autoritățile publice devenind un fel de avocați ai ”diavolului”, adică ai afaceriștilor bucureșteni. S-au promis investiții în locuințe, terenuri de sport, spații comerciale, locuri de joacă, grădinițe, parcuri, chiar și un mall. Dar, după mai bine de 7 ani, pe cele 22 de hectare vedem ruine, gropi, mizerie, gunoaie, moloz, vegetație sălbatică, cărămizi, fier ruginit, o imensă groapă de gunoi și o reală sursă de infecții. Nimeni nu-și asumă vreo răspundere (foști și actuali proprietari, firmele de lichidare, autoritățile vrâncene).

Astfel că, într-un județ cu o mare suprafață de pădure și, prin urmare, cu materie primă în apropiere și din belșug, o fabrică de mobilă cu tradiție, puternică, recunoscută de partenerii străini, ajunge în ruină în loc să fie profitabilă și să se dezvolte. Și în această situație am fost furați și batjocoriți.

Așa cum și-a propus să demonstreze și portalul de bună guvernare ”România Curată”, care a organizat ”Turul marilor tunuri” din Vrancea. Câteva zeci de vrânceni – jurnaliști, blogeri, activiști civici – au făcut o excursie pe la obiectivele distruse în ultimii 25 de ani pentru a atrage atenția asupra nepăsării, lipsei de responsabilitate și intereselor meschine ale autorităților publice din județul nostru.