Remember: crizele politice majore din coalițiile de guvernare post-decembriste

0
378
Ce se întâmplă acum în coaliția de guvernare PNL-USR-PLUS-UDMR nu este o noutate. Din păcate, oamenii așteptau să nu se repete situațiile conflictuale din coalițiile de guvernare care s-au succedat la Palatul Victoria după 1989. Două caracteristici majore au avut crizele mari din coalițiile de guvernare: au fost în rândul coalițiilor numite de ”dreapta”, iar rezultatul final a fost victoria PSD (PDSR în anul 2000). PSD, sub formele sale din ultimii 30 de ani, nu s-a confruntat cu astfel de crize când a guvernat pentru că obținuse victorii electorale la scor mare și avea alături doar partide satelit (PUNR, PSM, PRM, UDMR, ALDE). Iar când s-a „supărat”, PSD și-a aruncat peste bord partenerul, cu ruperea de rigoare: PNL în 2014, cu Tăriceanu pe post de lider al trădătorilor.
Prima criză politică majoră a apărut în guvernarea CDR-PD-UDMR, în anul 1997. Scânteia tensiunilor a fost aprinsă de nimeni altul decât Traian Băsescu, pe atunci ministrul Transporturilor. Tensiunile din coaliție s-au încheiat după câteva luni cu demisia premierului Victor Ciorbea, iar Băsescu s-a întors în guvern. Apoi, la sfârșitul anului 1999, tensiunile interne din PNȚCD au dus la forțarea demisiei din funcția de prim-ministru a lui Radu Vasile. Cei mai vehemenți opozanți ai lui Radu Vasile au fost liderii PNȚCD și președintele Emil Constantinescu. Radu Vasile a fost înlocuit cu Mugur Isărescu, iar anul electoral 2000 a fost un dezastru pentru coaliția de dreapta. Pentru PNȚCD a însemnat începutul sfârșitului, partidul lui Maniu-Mihalache-Coposu-Rațiu nereușind să treacă pragul electoral. PNL și PD abia au trecut de 7%, iar PDSR a câștigat en fanfare. La fel și Ion Iliescu. Mai mult, PRM devenise al doilea partid al țării, cu peste 21 de procente.
În anul 2007, coaliția de dreapta PNL-PD-UDMR s-a spart. Tensiunile dintre președintele Traian Băsescu și premierul Călin Popescu Tăriceanu au dus la un divorț total, inclusiv la suspendarea președintelui. O greșeală a PNL și PSD, care l-au făcut și mai mare pe Traian Băsescu. De la demiterea ministrului Justiției, Monica Macovei, și până la scoaterea PD de la guvernare nu a fost mult. PNL a rămas la Palatul Victoria alături de UDMR, cu un guvern minoritar, susținut de PSD în Parlament. Anii 2007 și 2008 au însemnat o perioadă prolifică pentru PSD și oamenii săi din teritoriu. De altfel, PSD a obținut cel mai mare număr de voturi la alegerile parlamentare din decembrie 2008, dar a avut cu un parlamentar mai puțin decât PDL, din cauza sistemului de împărțire a mandatelor pe colegii electorale. Cu un Traian Băsescu în forță, PNL a fost dat deoparte și s-a constituit guvernul PDL-PSD, care a rezistat vreo 9 luni. Alegerile prezidențiale din decembrie 2009 au fost câștigate la mustață de Băsescu, care și-a constituit o majoritate parlamentară în jurul PDL cu UDMR și trădătorii din PSD. Dar Klaus Iohannis nu este Traian Băsescu și nu cred că va putea forma un guvern funcțional doar cu PNL și UDMR. Ar putea apela la vreo soluție ”imorală” precum Băsescu & PC-ul lui Dan Voiculescu – AUR sau PSD? Sau va fi Stelian Ion ”buturuga” care îl trimite acasă pe Florin Cîțu și îl readuce la butoane pe Ludovic Orban?
Sunt, într-adevăr, alte condiții acum față de anii trecuți, sunt și alți politicieni, sunt o serie de schimbări în sferele de influență. Tăvălugul politico-electoral din anul 2024 nu va avea, poate, rezultatul din anul 2000. Depinde de PNL să nu aibă soarta PNȚCD, depinde de USR-PLUS să nu rămână la stadiul de speranță. PSD și AUR au culoar favorabil, fără să facă nimic special, doar să aștepte greșelile celor de la guvernare. Dacă și Klaus Iohannis se va dovedi un fel de Emil Constantinescu, atunci scenariul anului 2000 se va repeta.