Propunerile de plan cadru, lansate în dezbatere de Ministerul Educaţiei, au stârnit indignarea unui cunoscut profesor focşănean. Ministerul Educatiei a lansat în dezbatere publică trei propuneri de plan-cadru pentru învăţământul gimnazial. Documentul face referire la disciplinele de învăţământ pentru elevii de la clasele V-VIII şi câte ore vor fi consacrate fiecărei materii. Potrivit propunerilor, din programă ar urma să dispară Limba Latină, o oră de Limba Română de la clasa a V-a, iar disciplina Istorie va rămâne cu o oră pe săptămână. Profesorul focşănean, Florinel Agafiţei, se arată indignat de aceste propuneri şi a adresat o scrisoare deschisă în care demontează punct cu punct propunerile Guvernului. „DUMNEZEU SĂ-I IERTE! – ÎNCEPUT DE ETNOCID CULTURAL ÎN ROMÂNIA CONTEMPORANĂ – MĂSURI CE SE VOR A FI LUATE ÎMPOTRIVA POPORULUI ROMÂN, PE CARE NICI REGIMUL LUI CEAUŞESCU NU LE-A LUAT! Pentru a înţelege mai bine sensul dat expresiei – ne folosim de explicaţia oferită de Enciclopedia liberă – se poate merge şi la DEX!. Istoria românilor din ultimul veac ne-a arătat că în spaţiul dintre Carpaţi, Dunăre şi Mare, totul este posibil, inclusiv ştergerea identităţii noastre naţionale, pentru care generaţii remarcabile de personalităţi luptaseră în secolul al XIX-lea şi în prima jumătate a secolului al XX-lea. În perioada comunistă s-a încercat o recuperare a aceleiaşi identităţi, asupra căreia încă se mai poartă discuţii între istoricii timpului nostru. Era normal ca, după 1989 să se încerce recuperarea culturală a valorilor pierdute şi stâlcite în anii dictaturii comuniste: limba română înghesuită de cea rusă, trebuia să respire din nou, credinţa acestui neam să fie redeşteptată şi recuperată din adâncul sufletului umilit de ateism, iar istoria să fie reaşezată în tiparele cerute de ştiinţa care se doreşte a fi. Am aşteptat să văd acest lucru împlinindu-se şi aşteptarea continuă să se prelungească; ba, mai mult, constat că apărarea identităţii noastre naţionale nu mai reprezintă o prioritate decât în sensul distrugerii sale. Scopul? Cu cât o naţiune este mai puţin conştientă de limba pe care o vorbeşte, cu atât se va exprima mai greu şi nu va putea să-şi apere drepturile, libertăţile; cu cât o naţiune este mai puţin credincioasă şi mai fără de morală, cu atât va fi mai uşor să se spună că „Dumnezeu a murit” a doua oară şi în România; cu cât se va cunoaşte mai puţină istorie, din ce în ce mai puţină, cu atât identitatea însăşi va fi atacată în fiinţa ei, în miezul său cel profund, iar românul va uita, în timp, cine i-au fost strămoşii şi, prin urmare, nu va mai avea pentru ce să lupte. Nicolae Bălcescu spunea, cândva, un mare adevăr: „Dacă ţăranii nu vor avea pământul lor, atunci nu va exista o forţă care să apere acest teritoriu românesc!” – azi, spunem: „Dacă neamul acesta nu va mai şti care-i este legătura cu trecutul, nu va mai vorbi corect şi se va închina strâmb, atunci este sortit asimiliării treptate, dispariţiei lui din panoplia istoriei lumii”. De ce scriu toate acestea? Simplu! Pentru că, acum, în perioada sărbătorilor de iarnă – când românul se gândeşte ce va să pună pe masă de Crăciun, cei care au ajuns, vremelnic, în funcţii de conducere a ţării, coc lucruri pe care nici regimul, atât de blamat de către unii – cel ceauşist! – nu le-a conceput măcar. Despre ce e vorba: viitorul unei naţii se hotărăşte prin educaţie, în şcoli, după cum bine se ştie. Ce se pregăteşte azi, va fi mâine sau poimâine OMUL care va încerca să ducă mai departe moştenirea culturală a propriului neam din care provine, cu bunele şi relele sale. Iar de azi a început aşezarea bomboanelor pe coliva sistemului de educaţie din România. De ce spun acest lucru? Pentru că acţiunea „coliva” ţine de ani buni şi, odată cu propunerile recente, de măsuri şocante, ale celor din educaţie, la asta se intenţionează să se ajungă: la desăvârşirea colivei cu pricina. Ce nu a făcut regimul lui Ceauşescu, în direcţia educaţiei? Păi, de exemplu, nu a scos din şcoli limba latină! Acest guvern o face! De ce? Păi, ce e mai periculos decât limba latină? De ce să ştie copilul că limba latină este mama limbii române? Pentru ce să mai studieze el despre Şcoala Ardeleană şi toată lupta privind afirmarea latinităţii noastre ca neam? Nu! Faptul trebuie să se şteargă din memoria viitoarelor generaţii, a acestui neam! Şi asta îmi aminteşte de anii postbelici când, în România, dar şi mai abitir în Basarabia se trecuse la slavizarea românilor, avându-se în vedere criterii politice, nicidecum istorice. Mai departe: din orele de limbă română, se scoate o oră la clasa a V-a, acolo unde se pun bazele serioase ale cunoaşterii acestei limbi în perioada gimnaziului. Las la o parte faptul că, în prezent, foarte puţini elevi îşi mai obosesc mintea şi consumă timpul cu cititul, fiind confiscaţi, în mare măsură, de tehnologia modernă care-i limitează foarte mult şi afirm că este un alt atentat la viitorul românilor, care se vor vedea cu mai puţini cunoscători ai propriei limbi, din ce în ce mai puţini! Lucrul acesta era subliniat încă din vremea lui George Pruteanu şi nimeni nu l-a luat în seamă! În fine, din planul cadru al predării disciplinelor în şcoli, se scot orele de istorie, lăsându-se câte o singură oră, excepţie făcând clasa a VIII-a, unde rămân, deocamdată, două ore. Ca unul care am predat 26 de ani istoria, de la gimnaziu şi până la facultate, vă pot spune, cu mâna pe inimă, că într-o oră pe săptămână, nu se poate oferi copilului mare lucru. Ba, pot zice că mai nimic, ca să nu susţin că se bate joc de această disciplină, aşa cum se bate joc şi de geografie, unde tot o singură oră se predă. Prin urmare, de ce să ne cunoaştem istoria şi geografia acestui pământ? Ce nevoie mai avem de aceste lucruri? Cine doreşte să ni se şteargă identitatea naţională? Cum rămâne cu ocrotirea şi garantarea acestor valori în Uniunea Europeană, când noi înşine, cu mână sigură, ne tăiem singuri creanga de sub picioare? Şi încă nu am văzut totul, iar când vom începe a zări, tare mă tem că ne va fi prea târziu. Într-o societate amorfă, cu mişcare sindicală aproape anihilată, cu simţul naţional tăvălit prin noroi, cu un fals românism clamat mediatic, ne merităm, probabul, soarta şi spunem, cu amară tristeţe: popoarele, după cum istoria a demonstrat-o, nu e obligatoriu să existe o eternitate. Mai şi dispar, din când în când, în colbul vremurilor. La fel şi naţiunile! Dumnezeu să-i ierte pe cei care din actualul guvern propun asemenea măsuri, căci eu, unul, în prag de Crăciun, nu-i pot ierta pentru asemenea manevre mizerabile!”, scrie profesorul Florinel Agafiţei.

Propunerile de plan cadru, lansate în dezbatere de Ministerul Educaţiei, au stârnit indignarea unui cunoscut profesor focşănean. Ministerul Educatiei a lansat în dezbatere publică trei propuneri de plan-cadru pentru învăţământul gimnazial. Documentul face referire la disciplinele de învăţământ pentru elevii de la clasele V-VIII şi câte ore vor fi consacrate fiecărei materii. Potrivit propunerilor, din programă ar urma să dispară Limba Latină, o oră de Limba Română de la clasa a V-a, iar disciplina Istorie va rămâne cu o oră pe săptămână. Profesorul focşănean, Florinel Agafiţei, se arată indignat de aceste propuneri şi a adresat o scrisoare deschisă în care demontează punct cu punct propunerile Guvernului. „DUMNEZEU SĂ-I IERTE! – ÎNCEPUT DE ETNOCID CULTURAL ÎN ROMÂNIA CONTEMPORANĂ – MĂSURI CE SE VOR A FI LUATE ÎMPOTRIVA POPORULUI ROMÂN, PE CARE NICI REGIMUL LUI CEAUŞESCU NU LE-A LUAT! Pentru a înţelege mai bine sensul dat expresiei – ne folosim de explicaţia oferită de Enciclopedia liberă – se poate merge şi la DEX!. Istoria românilor din ultimul veac ne-a arătat că în spaţiul dintre Carpaţi, Dunăre şi Mare, totul este posibil, inclusiv ştergerea identităţii noastre naţionale, pentru care generaţii remarcabile de personalităţi luptaseră în secolul al XIX-lea şi în prima jumătate a secolului al XX-lea. În perioada comunistă s-a încercat o recuperare a aceleiaşi identităţi, asupra căreia încă se mai poartă discuţii între istoricii timpului nostru. Era normal ca, după 1989 să se încerce recuperarea culturală a valorilor pierdute şi stâlcite în anii dictaturii comuniste: limba română înghesuită de cea rusă, trebuia să respire din nou, credinţa acestui neam să fie redeşteptată şi recuperată din adâncul sufletului umilit de ateism, iar istoria să fie reaşezată în tiparele cerute de ştiinţa care se doreşte a fi. Am aşteptat să văd acest lucru împlinindu-se şi aşteptarea continuă să se prelungească; ba, mai mult, constat că apărarea identităţii noastre naţionale nu mai reprezintă o prioritate decât în sensul distrugerii sale. Scopul? Cu cât o naţiune este mai puţin conştientă de limba pe care o vorbeşte, cu atât se va exprima mai greu şi nu va putea să-şi apere drepturile, libertăţile; cu cât o naţiune este mai puţin credincioasă şi mai fără de morală, cu atât va fi mai uşor să se spună că „Dumnezeu a murit” a doua oară şi în România; cu cât se va cunoaşte mai puţină istorie, din ce în ce mai puţină, cu atât identitatea însăşi va fi atacată în fiinţa ei, în miezul său cel profund, iar românul va uita, în timp, cine i-au fost strămoşii şi, prin urmare, nu va mai avea pentru ce să lupte. Nicolae Bălcescu spunea, cândva, un mare adevăr: „Dacă ţăranii nu vor avea pământul lor, atunci nu va exista o forţă care să apere acest teritoriu românesc!” – azi, spunem: „Dacă neamul acesta nu va mai şti care-i este legătura cu trecutul, nu va mai vorbi corect şi se va închina strâmb, atunci este sortit asimiliării treptate, dispariţiei lui din panoplia istoriei lumii”. De ce scriu toate acestea? Simplu! Pentru că, acum, în perioada sărbătorilor de iarnă – când românul se gândeşte ce va să pună pe masă de Crăciun, cei care au ajuns, vremelnic, în funcţii de conducere a ţării, coc lucruri pe care nici regimul, atât de blamat de către unii – cel ceauşist! – nu le-a conceput măcar. Despre ce e vorba: viitorul unei naţii se hotărăşte prin educaţie, în şcoli, după cum bine se ştie. Ce se pregăteşte azi, va fi mâine sau poimâine OMUL care va încerca să ducă mai departe moştenirea culturală a propriului neam din care provine, cu bunele şi relele sale. Iar de azi a început aşezarea bomboanelor pe coliva sistemului de educaţie din România. De ce spun acest lucru? Pentru că acţiunea „coliva” ţine de ani buni şi, odată cu propunerile recente, de măsuri şocante, ale celor din educaţie, la asta se intenţionează să se ajungă: la desăvârşirea colivei cu pricina. Ce nu a făcut regimul lui Ceauşescu, în direcţia educaţiei? Păi, de exemplu, nu a scos din şcoli limba latină! Acest guvern o face! De ce? Păi, ce e mai periculos decât limba latină? De ce să ştie copilul că limba latină este mama limbii române? Pentru ce să mai studieze el despre Şcoala Ardeleană şi toată lupta privind afirmarea latinităţii noastre ca neam? Nu! Faptul trebuie să se şteargă din memoria viitoarelor generaţii, a acestui neam! Şi asta îmi aminteşte de anii postbelici când, în România, dar şi mai abitir în Basarabia se trecuse la slavizarea românilor, avându-se în vedere criterii politice, nicidecum istorice. Mai departe: din orele de limbă română, se scoate o oră la clasa a V-a, acolo unde se pun bazele serioase ale cunoaşterii acestei limbi în perioada gimnaziului. Las la o parte faptul că, în prezent, foarte puţini elevi îşi mai obosesc mintea şi consumă timpul cu cititul, fiind confiscaţi, în mare măsură, de tehnologia modernă care-i limitează foarte mult şi afirm că este un alt atentat la viitorul românilor, care se vor vedea cu mai puţini cunoscători ai propriei limbi, din ce în ce mai puţini! Lucrul acesta era subliniat încă din vremea lui George Pruteanu şi nimeni nu l-a luat în seamă! În fine, din planul cadru al predării disciplinelor în şcoli, se scot orele de istorie, lăsându-se câte o singură oră, excepţie făcând clasa a VIII-a, unde rămân, deocamdată, două ore. Ca unul care am predat 26 de ani istoria, de la gimnaziu şi până la facultate, vă pot spune, cu mâna pe inimă, că într-o oră pe săptămână, nu se poate oferi copilului mare lucru. Ba, pot zice că mai nimic, ca să nu susţin că se bate joc de această disciplină, aşa cum se bate joc şi de geografie, unde tot o singură oră se predă. Prin urmare, de ce să ne cunoaştem istoria şi geografia acestui pământ? Ce nevoie mai avem de aceste lucruri? Cine doreşte să ni se şteargă identitatea naţională? Cum rămâne cu ocrotirea şi garantarea acestor valori în Uniunea Europeană, când noi înşine, cu mână sigură, ne tăiem singuri creanga de sub picioare? Şi încă nu am văzut totul, iar când vom începe a zări, tare mă tem că ne va fi prea târziu. Într-o societate amorfă, cu mişcare sindicală aproape anihilată, cu simţul naţional tăvălit prin noroi, cu un fals românism clamat mediatic, ne merităm, probabul, soarta şi spunem, cu amară tristeţe: popoarele, după cum istoria a demonstrat-o, nu e obligatoriu să existe o eternitate. Mai şi dispar, din când în când, în colbul vremurilor. La fel şi naţiunile! Dumnezeu să-i ierte pe cei care din actualul guvern propun asemenea măsuri, căci eu, unul, în prag de Crăciun, nu-i pot ierta pentru asemenea manevre mizerabile!”, scrie profesorul Florinel Agafiţei.