PSD se află într-un moment foarte dificil în acest moment. Aparent, fiind partidul cu cei mai mulți președinți de consilii județene, cu cei mai mulți primari și consilieri, cu cei mai mulți senatori și deputați, PSD n-ar trebui să aibă probleme. Totuși, după ce a pierdut, din nou, alegerile prezidențiale, partidul fondat de Ion Iliescu traversează o perioadă de confuzie, de derută politică. Presiunile asupra PSD vin atât din interior cât și din afara partidului. Trebuie să se ia decizii importante și clare, însă partidul nu pare pregătit pentru a tăia coada pisicii. Adică cei care conduc partidul nu par în stare de asta.
După eșecul de la prezidențiale, Marcel Ciolacu a plecat din funcția de prim-ministru și, ulterior, din fruntea PSD. Acesta a fost, deocamdată, răspunsul PSD la ce ”ne-au arătat/ transmis/ demonstrat” românii. Toți liderii clamează că au înțeles mesajul românilor, dar de la vorbe nu s-a mai ajuns la fapte. Pesediștii de frunte orbecăie, practic, pe scena politică, în speranța că nu vor cădea în cap. Se folosesc aceleași tactici de îmbrobodire, de amânare, de neasumare, de ascundere după copac. Totodată, este peste tot discursul demagogic și infatuat cu toate ”realizărili” guvernării PSD. Ba vrea la guvernare, ba nu vrea, ba vrea o opoziție constructivă, ba o opoziție totală, ba vrea prim-ministru, ba nu vrea ș.a.m.d. La mica ciupeală, să vedem ce pică să ne fie nouă bine. Mulți lideri își fac calculele, deja, pentru anul electoral 2028: cum să se poziționeze astfel încât ei să câștige electoral peste 3 ani … restul nu contează.
Așadar, Marcel Ciolacu a demisionat și cam atât. Au rămas la butoane aceiași. Clamează schimbări și reforme, dar cu cine? Tot cu Sorin Grindeanu, Paul Stănescu, Olguța Vasilescu, Gabriela Firea, Dan Nica ș.a.? Au mai făcut, totuși, ceva. Au numit purtător de cuvânt al partidului un deputat din noua generație, care să dea bine. Gata reforma în partid! Să se revizuiască primesc, dar să nu se schimbe nimica! Caragiale, mereu actual.
Realitatea este că pesediștii sunt într-o mare dilemă și din punct de vedere doctrinar. Nu știu pe ce cale să meargă: stânga autentică, europeană, social democrată (așa cum sunt partenerii lor din Parlamentul European) sau populism și conservatorism, de tip aurist? S-a văzut și în anul electoral 2024 și la recentele alegeri prezidențiale: este o fractură în PSD, între cei care vor un partid social democrat de tip european și cei care vor un partid bazat pe populism amestecat cu … orice. Sunt mulți fani Viktor Orban, Călin Georgescu, chiar și Putin în rândul pesediștilor. Pe de altă parte, pesediștii moderați și cei declarați pro-europeni, precum Victor Negrescu, încearcă să mențină o linie echilibrată și să ducă PSD spre vestul Europei și nu spre est.
Așa că PSD se află într-o poziție deloc roză. Unii ar fi tentați să compare cu situația PDSR din 1997, după pierderea alegerilor din 1996. Mulți au plecat din partid, s-a înființat ApR, în sediul PSD Vrancea mai intrau câteva persoane, nu era energie electrică, nu aveau căldură etc. Și, la scurt timp, partidul lui Iliescu și-a revenit și a câștigat en fanfare toate alegerile din anul 2000. Totuși, contextul politic din 2025 (plus ce urmează) nu este același ca în 1997. Dacă pesediștii pornesc de la premisa că le va ieși jocul și acum, ca atunci …
PS – La PSD Vrancea continuă disputa personală dintre Nicușor Halici și Cristi Misăilă. Cum am mai spus, Misăilă pare pe val, după alegerile prezidențiale, din moment ce s-a poziționat în favoarea lui Nicușor Dan. Halici pare pe o linie descendentă, odată cu demisia lui Ciolacu și ținând cont că a băgat capul în nisip între cele două tururi ale prezidențialelor. Despre ei și PSD Vrancea, mai vorbim.
