PNL a ieșit destul de bine din alegerile prezidențiale din acest an. Chiar dacă Crin Antonescu, candidatul oficial al coaliției de guvernare, nu a intrat în turul 2, faptul că Nicușor Dan a câștigat fotoliul de la Cotroceni poate însemna un plus pentru partidul Brătienilor, care a serbat 150 de ani de la înființare. Se poate spune că este mai bine pentru PNL că Nicușor Dan a fost ales președinte al României. Liberalii au șansa, acum, de a-și reconfigura prezentul și de a pune niște baze sănătoase pentru viitorul lor politic. Și, important pentru mulți dintre ei, în același timp cu menținerea la butoanele guvernării.
Crin Antonescu înseamnă trecutul PNL și, acum, ar fi fost un balast, o frână în calea reformării partidului. Antonescu a depășit demult faza de speranță a PNL, de la sfârșitul anilor `90 și din prima parte a secolului 21. Antonescu s-a simțit / se simte foarte bine alături de vechii tovarăși de interese din PSD. De altfel, el a fost scos de la naftalină și propus candidat, ”surprinzător”, de UDMR, adică de PSD-ul maghiarilor. Și susținut asiduu, în spatele ușilor închise, de peneliștii mari iubitori de combinații cu PSD, reuniți în jurul președintelui CJ Ilfov, Hubert Thuma. Erau în stare să-l răstoarne imediat pe Ilie Bolojan dacă acesta nu-l accepta pe Antonescu. Ceea ce s-ar fi întâmplat, cu siguranță, dacă Crin Antonescu ar fi ajuns, întâmplător, președinte al României. Sau măcar dacă ar fi intrat în turul 2 de scrutin. După ce a ratat intrarea în finala prezidențială, Antonescu nu și-a mai reprimat frustrările, caracterul și pornirile mai degrabă din tagma AUR-SOS decât din zona liberală. ”S-a demascat!”, ca să folosesc o zicere post-decembristă intrată în istorie.
Așa cum am mai scris, Ilie Bolojan nu este nici pe departe perfect. Are defecte, are fixuri, are momente/ atitudini considerate, uneori, nepotrivite. Dar este un model de eficiență administrativă, de seriozitate în politica românească, de succes, în definitiv, în funcțiile publice pe care le-a deținut până acum. Bolojan se detașează cu mult peste media politicienilor români. Din aceste motive (și altele), Ilie Bolojan reprezintă prezentul și viitorul apropiat pentru PNL. Liberalii, de sus până jos, nu au, în anul de grație 2025, altă variantă de a-și reforma partidul. Opoziția uselistă din PNL (Thuma, Gorghiu, Burduja etc), care-l voia pe Antonescu drept președinte, va face, probabil, un pas în spate și va accepta situația. Va aștepta, poate, momente mai prielnice pentru a-l îndepărta pe Ilie Bolojan din fruntea PNL. Pentru a avea succes, Bolojan trebuie să se bazeze pe marea masă a liberalilor, pe aleșii locali PNL și mai puțin pe liderii partidului, pe cei care au ținut frâiele PNL – la vedere sau din umbră – în funcție, mai mult, de interese personale. Ilie Bolojan are nevoie de transparență și o bună comunicare cu baza partidului, în primul rând. Ilie Bolojan nu va putea face reforma PNL de unul singur, ci împreună cu liberalii care se gândesc mai mult la viitorul partidului și mai puțin la propriile interese și buzunare. De aceea, baza partidului va avea un rol important. Dacă va ști să-i capaciteze pe liberalii adevărați din țară, atunci Bolojan va reuși în demersul său. Deviza ”Prin noi înșine!” nu trebuie să fie doar un moment rămas în istoria PNL.
Ilie Bolojan ar putea încerca să reunească facțiunile politice de centru dreapta sau declarate liberale. Este o mișcare necesară pe scena politică românească. Și aici, însă, nu va fi o misiune ușoară. Interesele și tensiunile personale par a fi exacerbate și în acest caz. Primele formațiuni care ar putea fuziona cu PNL sunt PMP și Forța Dreptei. Sunt partide neparlamentare, cu puțini aleși locali, dar care au mers sută la sută cu varianta câștigătoare: Nicușor Dan. Sunt orgolii care par, momentan, foarte greu de estompat. Tensiunile personale dintre peneliști și ceilalți competitori din zona politică de centru dreapta se văd mai clar în județe. Vrancea nu face excepție, aici par chiar de netrecut. Anul electoral complicat 2024 a lăsat urme adânci, iar disputele mai mult personale decât politice nu pot fi stopate prea ușor. O revenire, de exemplu, a lui Ion Ștefan, Nicu Tănase & comp în PNL Vrancea, eventual și pe niște funcții, pare o mișcare politică imposibilă. Se încearcă, deja, marea cu degetul, în sensul că unii peneliști supărați pe actualul președinte interimar Dragoș Ciobotaru ar discuta cu fostul lor coleg (și șef) despre revenirea în PNL și chiar preluarea conducerii filialei județene. Despre aceste mișcări vom mai discuta, în timp.
