Recenta decizie a Curții Europene de Justiție, care argumentează că prescripțiile decise în mare grabă de CCR și ÎCCJ sunt nu doar contrare normei europene de drept, ci și favorabile instaurării impunității, demonstrează cât de coruptă politic și moral este justiția din România. Citind această decizie, nu poți să nu constați distanța care a îndepărtat justiția românească de cele mai elementare repere ale bunului simț și ale ideii de dreptate în societate.
Tergiversarea infinită a proceselor, pronunțarea de hotărâri ridicole, prescrierea pe bandă rulantă a unor infracțiuni de o gravitate excepțională, reabilitarea unor persoane cu vinovății clare în diferite procese, dar „curățate” prin prescriere, precum și decizia închiderii a circa 5.000 de dosare (dintre care unele cu politicieni implicați în acte grave de corupție), dovedește că perioada ce a urmat căderii lui Liviu Dragnea a fost cu adevărat cea mai neagră perioadă a justiției din România.
Prin felul în care CCR și ÎCCJ au decis să amnistieze fapte grave de corupție, de crimă organizată, de spălare de bani sau de trafic de persoane, să curețe vinovățiile a peste 7000 de infractori, ni s-a dovedit că justiția românească a fost îngenuncheată și pusă în slujba unor grupuri de interese politico-financiare. Numai că justiția europeană are un cuvânt greu de spus în acest proces, pentru că în multe din aceste dosare închise este vorba de fonduri europene. Iar frauda și deturnarea de bani europeni nu pot fi amnistiate nici măcar de către mafia politică pesedisto-penelistă care a prins justiția între ghearele sale.
Percepția agresiv răspândită că Bruxelles-ul este de vină pentru ce ni se întâmplă nouă hrănește azi ascensiunea îngrijorătoare a euroscepticismului și a extremismului. „Să ne luăm țara înapoi” este visul tuturor celor care doresc impunitate, vis realizat, iată, în cazul acelei judecătoare din Constanța, care, acuzată de abuz în serviciu și luare de mită într-un proces, alături de fostul primar din Năvodari, a produs un prejudiciu de 26,5 milioane de euro.
Toate marile dosare ale societății românești, de la cel al Revoluției până la cel din 10 august, trecând prin mineriade, Colectiv și altele, sunt aproape moarte. Toate cauzele grave de nedreptate din această țară au fost atât de mult amânate, încât practic posibilitatea dreptății a fost anulată. O societate în care dreptatea socială e inexistentă este o societate în care orice altă valoare e relativă la jocuri de putere, iar oamenii ajung să creadă că trăiesc într-o junglă, în care domină legea pumnului.
Aceste credințe alimentează masiv politicile revanșarde și imaginarul dreptății directe făcute de popor, cu mitraliera sau cu șiruri de spânzurători în spațiul public, așa cum le predică extrema dreaptă românească. Justiția lui Dragnea și Iohannis, prin locotenenții lor ascultători, a fost gunoiul din abundența căruia înfloresc azi ciupercile otrăvitoare ale urii suveraniste, ale justiției populare, ale ignoranței voluntare și mentalității răzbunătoare.
Editorialul integral, semnat de prof. Ciprian Mihali, pe PRESShub.
Ciprian Mihali predă filosofia contemporană la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Din anul 2000 este doctor în filosofie al Universităților din Cluj și din Strasbourg. Între 2012 și 2016 a fost ambasador al României în Senegal și în alte șapte state din Africa de Vest.Din 2016 până în 2020 a lucrat în domeniul cooperării internaționale la Bruxelles.
