Alegerile locale suscită, de fiecare dată, cel mai mare interes. Politicienii și alegătorii deopotrivă se implică mai mult decât la alt tip de scrutin, chiar personal se poate spune. De această dată, contează foarte mult și omul care candidează. Însă nu trebuie neglijate celelalte aspecte care întregesc rezultatul electoral: contextul politic național și local, tendința generală de vot, rezultatele alegerilor/ referendumurilor cu cel mult un an în urmă, problemele personale ale candidaților, percepția publică locală și națională, subiectivă sau obiectivă ș.a. Avem și exemple multiple în istoria post-decembristă când funcția de primar sau majoritățile în consilii locale/ județene s-au câștigat mai mult pe tendința națională de vot și mai puțin pe valoarea candidaților. De exemplu, în anul 2000, candidații partidului lui Iliescu (PDSR/PSD) au câștigat numeroase posturi de primari și consilieri, chiar dacă nu erau cei mai potriviți. În anul 2012, USL s-a impus lejer în fața decimatului PDL, indiferent de valoarea candidaților.
În Vrancea, de 30 de ani, voturile și rezultatele, implicit, se împart între FSN/FDSN/PDSR/PSD și restul. Partidul fondat de Iliescu&comp conduce, practic, Consiliul Județean încă de la înființare, în 1992. Marian Oprișan s-a aflat de la început în conducerea CJ Vrancea, iar din anul 2000 deține controlul total asupra instituției și a județului. Primăria Focșani este condusă sută la sută de PSD din anul 2000. N-au contat alți candidați, n-au contat mesaje, proiecte, programe, realizări, realitățile vieții cotidiene. PSD s-a aflat mereu în frunte, în ciuda rezultatelor ”mărețe” ale administrației PSD: Vrancea s-a stabilit ”confortabil” pe ultimele locuri din țară la toate capitolele ce privesc bunăstarea vieții cetățeanului/ dezvoltare economică/ modernizare/ eficiență administrativă etc. Opoziția din Vrancea a avut puține momente/ conjuncturi favorabile în ultimele două decenii, pe care oricum le-a ratat, după cum am observat.
Anul 2020 vine după un an electoral de succes pentru opoziția din Vrancea. Opoziția a reușit să speculeze contextul politic favorabil din 2019 și a punctat în fața mult prea blazatului PSD. La cele două scrutine de anul trecut, PSD a pierdut fără drept de apel în fața PNL și în Vrancea. Chiar dacă s-au adus tot felul de explicații, care să ”îndulcească” eșecul, s-a demonstrat că PSD nu mai e ce a fost, nici în Vrancea.
Cu un șef autoritar, care se crede stăpân peste tot ce mișcă în județ, devenit anacronic și dat deoparte chiar de către liderii PSD de la București, cu un primar de municipiu care copiază comportamentul șefului și are ambiția ascunsă de a-l detrona, doar pentru satisfacția personală, PSD nu pare a mai fi o sperietoare (nici) în Vrancea. Și asta nu neapărat din cauza comportamentului șefilor ci, mai ales, din cauza a ceea ce (nu) au făcut în județul dominat de ei de atâta timp. Au avut la dispoziție toată puterea și județul a ajuns la coadă. Cu cât și-au consolidat mai mult puterea, cu cât au devenit mai autocrați, cu atât județul s-a afundat. Asta se vede în viața de zi cu zi, nu numai în statisticile oficiale.
Așadar, contextul politic actual pare favorabil înlocuirii PSD din fruntea administrației locale și județene. Vor focșănenii, vor vrâncenii cu adevărat schimbarea? Au ajuns la suprasaturație roșie? Vor rămâne la stadiul de a visa la o localitate precum Oradea, Cluj Napoca, Alba Iulia, Ciugud sau vor tăia nodul gordian care ne ține captivi într-o epocă trecută? Se poate și Vrancea?
