Gânduri pentru cele prea mult muncite și, în același timp, ignorate

0
340

În lista personalului medical există o categorie fără studii medicale, dar care este indispensabilă în orice instituție medicală. E aproape ca o armată, prin holuri văzută, în alte munci – nevăzută, o armată compusă doar din … femei. Ele spală, cară, iar spală, încarcă și descarcă, mângâie sau ceartă, își șterg pe ascuns cu dosul mâinilor mari noduroase chinuite de muncă și distruse de dezinfectante lacrimile când duc din secție targa acoperită cu un cearșaf, și zâmbesc rușinate când găsesc prin buzunar bancnote mototolite, strecurate de unii pacienți mai darnici. Despre ele nu se vorbește, ele nu au zi profesională, nu sunt puse în capul mesei, dar nu știu dacă un spital ar rezista măcar o juma de zi fără munca lor.
Ele cară baloane cu oxigen grele de tot, cratițe mari cu mâncare, descarcă mașini cu ajutoare umanitare, cu mobilă, mută paturile de la un etaj la altul, duc bolnavii în brațe, îi spală, îi schimbă, vopsesc, spală geamuri mari la înălțimea etajului 9, și încă multe alte munci grele care nu are altcineva să le facă. Sunt tu-tuite de medici, de asistenți, dar și de pacienți, dar tot de ei și sunt iubite. Rezistă 24 ore îndeplinind o muncă atât de grea pe care nu știu dacă voi ati fi în stare să o faceți. Sunt fericite că o au, și tremură să nu o piardă, deși e plătită atât de puțin. Au acasă o casă plină de copii și o gospodărie pe care tot ele trebuie să o întrețină. Muncind din greu. Fizic. Ca pe șantier.
Mi-aș dori ca directorii de spitale și alte instituții medicale să țină minte de aceste femei, să angajeze hamali pentru lucruri grele, și să le aprecieze munca. Și aș vrea să rog medicii să le dea primii bună dimineața!

Sursa: Facebook – https://www.facebook.com/buftea.andreea.5?__tn__=%2CdK-R-R&eid=ARBTij4dC0F6jousngc17H7TWD7Ndr42QdyJHgfy_OLQooo0LfDRYdyr9mMcWaFD8hGQ_2MTGa_1-I6d&fref=mentions