Sfântul Proroc Ilie este sărbătorit pe 20 iulie. Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul a trăit și și-a desfășurat activitatea în secolul al IX lea î.H, perioadă în care poporul se îndepărtase de la dreapta credință prin cinstirea zeului Baal. Originar din Tesba Galaadului, o cetate aflată în vecinătate cu Arabia, întreaga lui activitate a fost legată de viața și istoria comunității israelite din Regatul de nord, care își avea capitala la Samaria. În troparul care i-a fost închinat este numit „al doilea mergător înainte al venirii lui Hristos”. Având în vedere că el a trecut din această viață la cea cerească fără să moară, există credința că atât el cât și Enoh vor veni înainte de a doua venire a Domnului să lupte cu Antihrist. Cei doi vor denunța viclenia Antihristului și rătăcirea în care mulți vor cădea, întărind pe cei care vor rămâne statornici în dreapta credință. Așadar, așa cum în vechime Ilie a fost un apărător al dreptei credințe în timp de rătăcire, așa se va arăta și înainte ca Domnul să vină să judece lumea.
Sfântul Ilie i-a adus pe evrei la dreapta credință atât prin asprime – îi cerere lui Dumnezeu să închidă cerurile 3 ani și 6 luni și, în acest timp, nu va mai ploua, cât și prin milostivire, înviind pe fiul văduvei din Sarepta Sidonului și aducând ploaie peste pământul pârjolit de secetă. Sfântul Ilie a fost atât de aproape de Dumnezeu, încât Domnul i-a împlinit toate cererile sale. La rugăciunile lui Ilie, Dumnezeu a coborât din cer foc, a înviat un mort, a plouat pământul, a despărțit Iordanul și, în cele din urmă, l-a înălțat pe profet la cer într-un car de foc.
Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul este și un om al dreptății într-o vreme de nedreptate. Să nu uităm că Sfântul a mustrat pe regele Ahab și pe regina Izabela nu doar pentru rătăcirea de la dreapta credință, ci și pentru că au omorât un om sărac, pe Nabot, pentru a-i lua în stăpânire via. Pentru a-i descoperi regelui că preoții lui Baal erau slujitori ai idolilor, Ilie le cere acestora să-și invoce dumnezeul pentru a coborî foc asupra jertfelor aduse de ei. După mai multe cereri, focul nu se pogora. Atunci Ilie ridică un jertfelnic, folosind 12 pietre și udă cu apă lemnele și carnea aduse spre jertfă. La rugăciunile sale, Dumnezeu pogoară foc din cer ca să mistuie jertfa, prefigurare a pogorârii Duhului Sfânt asupra Apostolilor și asupra Sfintei Euharistii. După acest episod, Ilie ajunge pe muntele Horeb, unde Îl întâlnește pe Dumnezeu în adiere de vânt lin.
După ce-l unge pe Elisei proroc și urmaș al său, după porunca Domnului (3 Regi 19, 16), Ilie este înălțat la ceruri. E bine să menționăm că îi lasă ca moștenire acestuia cojocul său, arătând prin aceasta că nimic din ceea ce este pământesc nu putem lua cu noi, când vom pleca din această lume.
Sfântul Ilie, deși și-a desfășurat activitatea cu aproximativ 850 de ani înainte de venirea lui Hristos, ocupă un loc important în conștiința poporului. E de ajuns să ne amintim de momentul în care Mântuitorul i-a întrebat pe Apostoli ce spun oamenii despre El. Ucenicii i-au răspuns că unii Îl consideră: “Ioan Botezătorul, alții Ilie, alții Ieremia sau unul din prooroci” (Matei 16, 14). Sfântul Ilie este cinstit și ca sfântul care mijlocește înaintea lui Dumnezeu pentru a aduce ploaie pe pământ. În cartea de cult numită „Liturghier”, găsim o slujbă care se oficiază în caz de secetă. Această slujbă oficiată „la vreme de neplouare și foamete“ conține o cerere în care este amintită mijlocirea Sfânului Ilie pentru poporul evreu și rugăciunile acestuia pentru ploaie: „Pentru ca rugăciunile noastre să fie bineprimite și precum pe Ilie, oarecând, așa să ne audă și pe noi și să ne miluiască, cu ploaie și cu buna întocmire a văzduhului, Domnului să ne rugam”. Sfântul Proroc Ilie este patronul spiritual al apicultorilor. De asemenea, este ocrotitorul Forțelor Aeriene Române. (sursa: cestinortodox.ro)
