De fiecare dată când am început postul Adventului m-am gândit că, iată, Dumnezeu ne cheamă încă o dată să intrăm în noi înșine, în lumea noastră interioară, ca să vedem și să medităm un adevăr de bază al credinței noastre: Nașterea lui Cristos din Fecioara Maria. Postul Adventului a voit să ne adune din risipirea noastră exterioară, ca „să ne dezbrăcăm de faptele întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii” (Rom 13,12). Adventul a voit să ne elibereze de orice gol interior și de orice apăsare, făcând să crească în noi speranța care vine de la Dumnezeu și nu de la oameni. După perioada Adventului, timp de post și de rugăciune, timp de mai mare apropiere de „mângâierea Scripturii”, cum spune Apostolul Paul (Rom 15,4), iată-ne intrați în Sărbătoarea Crăciunului, în care medităm ceea ce Dumnezeu ne-a descoperit prin profeți, și anume că „un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat nouă. Stăpânirea va fi pe umerii lui și va fi numit sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, părinte veșnic, principe al păcii” (Is 9,5). Asemenea păstorilor, cu ochii credinței și în simplitatea inimii, îl contemplăm pe Fiul lui Dumnezeu care s-a făcut om, amintindu-ne de spusele Îngerului: „Nu vă temeți, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie, care va fi pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul, care este Cristos Domnul. Acesta este semnul: veți găsi un copil înfășat și culcat în iesle” (Lc 2,10-12). (…)

Voind cu iubire mântuirea tuturor, Cuvântul veșnic care s-a făcut trup pentru a locui printre noi ne cheamă să ne deschidem cu umilință către toți frații noștri, gata fiind pentru orice slujire, chiar până la jertfirea propriei vieți: „Aceasta este porunca mea: să vă iubiți unii pe alții, așa cum v-am iubit eu” (In 15,12); și „dacă Dumnezeu ne-a iubit astfel, și noi trebuie să ne iubim unii pe alții” (In 4,11); „El și-a dat viața pentru noi. De aceea și noi trebuie să ne dăm viața pentru frați” (1In 3,16). Cine ascultă de învățătura lui Isus se îmbracă în lumină și îi îmbracă și pe alții în aceleași straie de lumină și de pace. Vouă tuturor din Arhidieceză, credincioși laici, preoți, persoane consacrate și oameni de bunăvoință, vă doresc din toată inima Crăciun binecuvântat și La mulți ani! (ÎPS Ioan Robu, Administrator Apostolic)

De fiecare dată când am început postul Adventului m-am gândit că, iată, Dumnezeu ne cheamă încă o dată să intrăm în noi înșine, în lumea noastră interioară, ca să vedem și să medităm un adevăr de bază al credinței noastre: Nașterea lui Cristos din Fecioara Maria. Postul Adventului a voit să ne adune din risipirea noastră exterioară, ca „să ne dezbrăcăm de faptele întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii” (Rom 13,12). Adventul a voit să ne elibereze de orice gol interior și de orice apăsare, făcând să crească în noi speranța care vine de la Dumnezeu și nu de la oameni. După perioada Adventului, timp de post și de rugăciune, timp de mai mare apropiere de „mângâierea Scripturii”, cum spune Apostolul Paul (Rom 15,4), iată-ne intrați în Sărbătoarea Crăciunului, în care medităm ceea ce Dumnezeu ne-a descoperit prin profeți, și anume că „un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat nouă. Stăpânirea va fi pe umerii lui și va fi numit sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, părinte veșnic, principe al păcii” (Is 9,5). Asemenea păstorilor, cu ochii credinței și în simplitatea inimii, îl contemplăm pe Fiul lui Dumnezeu care s-a făcut om, amintindu-ne de spusele Îngerului: „Nu vă temeți, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie, care va fi pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul, care este Cristos Domnul. Acesta este semnul: veți găsi un copil înfășat și culcat în iesle” (Lc 2,10-12). (…)

Voind cu iubire mântuirea tuturor, Cuvântul veșnic care s-a făcut trup pentru a locui printre noi ne cheamă să ne deschidem cu umilință către toți frații noștri, gata fiind pentru orice slujire, chiar până la jertfirea propriei vieți: „Aceasta este porunca mea: să vă iubiți unii pe alții, așa cum v-am iubit eu” (In 15,12); și „dacă Dumnezeu ne-a iubit astfel, și noi trebuie să ne iubim unii pe alții” (In 4,11); „El și-a dat viața pentru noi. De aceea și noi trebuie să ne dăm viața pentru frați” (1In 3,16). Cine ascultă de învățătura lui Isus se îmbracă în lumină și îi îmbracă și pe alții în aceleași straie de lumină și de pace. Vouă tuturor din Arhidieceză, credincioși laici, preoți, persoane consacrate și oameni de bunăvoință, vă doresc din toată inima Crăciun binecuvântat și La mulți ani! (ÎPS Ioan Robu, Administrator Apostolic)