S-au reluat discuțiile în spațiul public despre reforma administrativă. O reformă absolut necesară, așteptată de mulți ani, dar care are șanse puține de reușită. Politicienii și sforarii din spatele lor nu au vrut, timp de 30 de ani, să facă o astfel de reformă radicală și, totodată, benefică pentru România. Nu mai este cazul să dăm exemple din alte state ex-comuniste care au făcut această reformă și sunt înaintea noastră din punct de vedere economic și nu numai (Polonia, exemplul standard). A fost o tentativă, prin 2011-2012, dar fostul președinte Traian Băsescu avea o majoritate fragilă în Parlament cu Guvernul Boc și nu s-a putut nici măcar discuta serios despre acest subiect sensibil politico-electoral. Plus că erau opozanți puternici chiar în propriul partid, PDL, care nu voiau să li se scurgă printre degete privilegii, interese, combinații și altele asemenea.

Că despre asta este vorba și acum: interese, privilegii, socoteli electorale, accesul la banii publici. Din aceste motive nu se vrea o reformă administrativă. Comasarea localităților și a județelor, re-categorisirea orașelor/ municipiilor (multe doar cu numele au acest statut) nu se pot face cu această clasă politică. O clasă politică înnămolită în interese personale și de grup, care a involuat din 1989 și până acum, în loc să evolueze. Paradoxal poate, clasa politică din 2023 este sub nivelul celei din anii `90.

Ce bucurie la referendumurile de înființare de noi comune, de acum circa 20 de ani! În loc să devenim mai eficienți și să nu risipim banii publici, noi făceam tocmai invers: fărâmițare administrativă și cheltuieli publice fără rost. La fel ca Guvernul: cât mai multe ministere, agenții, autorități, companii, regii și societăți publice. Comasarea administrativă, reducerea numărului de funcționari publici, de angajați pe cabinete și de tot felul de șefi și șefuleți, scăderea cheltuielilor publice, la care trebuie adăugată o digitalizare reală a serviciilor publice, de astea are nevoie România (pe lângă altele, din alte sectoare).

Dar cine să facă așa ceva? Cine își riscă voturile, susținerea politică, sursele financiare și logistice, relațiile personale și politice etc? Avem politicieni cu viziune, cu bune intenții, cu sânge în instalații să facă reforma administrativă spre binele României? Cred că nici după anul electoral 2024 nu se va face ceva concret în acest sens. Poate că vor fi o serie de presiuni din partea UE, pe linia fondurilor europene pentru dezvoltare locală/ regională, poate vor fi ceva mai multe voci interne pro-reformă, precum Ilie Bolojan, dar cu o floare nu se face primăvară. La momentul actual se întrevăd puține portițe care să se deschidă pentru o reformă reală a administrației, de sus până jos. De altfel, întreaga societate românească are nevoie de un restart, de sus până jos.

S-au reluat discuțiile în spațiul public despre reforma administrativă. O reformă absolut necesară, așteptată de mulți ani, dar care are șanse puține de reușită. Politicienii și sforarii din spatele lor nu au vrut, timp de 30 de ani, să facă o astfel de reformă radicală și, totodată, benefică pentru România. Nu mai este cazul să dăm exemple din alte state ex-comuniste care au făcut această reformă și sunt înaintea noastră din punct de vedere economic și nu numai (Polonia, exemplul standard). A fost o tentativă, prin 2011-2012, dar fostul președinte Traian Băsescu avea o majoritate fragilă în Parlament cu Guvernul Boc și nu s-a putut nici măcar discuta serios despre acest subiect sensibil politico-electoral. Plus că erau opozanți puternici chiar în propriul partid, PDL, care nu voiau să li se scurgă printre degete privilegii, interese, combinații și altele asemenea.

Că despre asta este vorba și acum: interese, privilegii, socoteli electorale, accesul la banii publici. Din aceste motive nu se vrea o reformă administrativă. Comasarea localităților și a județelor, re-categorisirea orașelor/ municipiilor (multe doar cu numele au acest statut) nu se pot face cu această clasă politică. O clasă politică înnămolită în interese personale și de grup, care a involuat din 1989 și până acum, în loc să evolueze. Paradoxal poate, clasa politică din 2023 este sub nivelul celei din anii `90.

Ce bucurie la referendumurile de înființare de noi comune, de acum circa 20 de ani! În loc să devenim mai eficienți și să nu risipim banii publici, noi făceam tocmai invers: fărâmițare administrativă și cheltuieli publice fără rost. La fel ca Guvernul: cât mai multe ministere, agenții, autorități, companii, regii și societăți publice. Comasarea administrativă, reducerea numărului de funcționari publici, de angajați pe cabinete și de tot felul de șefi și șefuleți, scăderea cheltuielilor publice, la care trebuie adăugată o digitalizare reală a serviciilor publice, de astea are nevoie România (pe lângă altele, din alte sectoare).

Dar cine să facă așa ceva? Cine își riscă voturile, susținerea politică, sursele financiare și logistice, relațiile personale și politice etc? Avem politicieni cu viziune, cu bune intenții, cu sânge în instalații să facă reforma administrativă spre binele României? Cred că nici după anul electoral 2024 nu se va face ceva concret în acest sens. Poate că vor fi o serie de presiuni din partea UE, pe linia fondurilor europene pentru dezvoltare locală/ regională, poate vor fi ceva mai multe voci interne pro-reformă, precum Ilie Bolojan, dar cu o floare nu se face primăvară. La momentul actual se întrevăd puține portițe care să se deschidă pentru o reformă reală a administrației, de sus până jos. De altfel, întreaga societate românească are nevoie de un restart, de sus până jos.