PSD se revigorează. La Focșani, unitatea opoziției începe cu o dezbinare

0
847
Istoria se repetă și nimeni nu vrea să învețe din erorile trecutului. Potrivit tendinței de vot din acest an și studiilor sociologice, PSD se află pe o pantă descendentă și ipoteza pierderii alegerilor locale și parlamentare de anul viitor are șanse mari de realizare. Prin urmare, opoziția ar trebui să facă tot posibilul să-și maximizeze șansele de reușită și să obțină scoruri electorale cât mai mari. Opoziției îi trebuie unitate, nu dezbinare. Asta teoretic, mai ales pe meleaguri dâmbovițene/ mioritice.
Așa cum se zvonise de mai mult timp, anumite tensiuni din PNL Vrancea au ”dat” pe afară în loc să fie aplanate. Omul de afaceri Liviu Macovei, potențial candidat pentru Primăria Focșani sau pentru Parlamentul României în 2020, din partea PNL, a părăsit tabăra liberală și a sărit în barca USR. Această mișcare politică adâncește falia dintre cele două formațiuni de opoziție, vizibilă atât la nivel național cât și la nivel local. Liviu Macovei va candida la Primăria Focșani (aproape sigur) din partea USR (eventual a Alianței USR-PLUS), la alegerile locale din 2020. Și PNL va avea propriul candidat, astfel că șansele candidatului PSD (eventual tot Cristi Misăilă) cresc văzând cu ochii. Așa cum știm, legea electorală nu s-a schimbat și va fi un singur tur de scrutin pentru alegerea primarilor și a președinților de consilii județene. Pornind de la situația de fapt de acum (care nu cred că se va îmbunătăți, în privința relațiilor dintre PNL și USR-PLUS), atunci voturile opoziției se vor împărți, iar candidatul PSD/ al lui Oprișan va porni, din nou, cu prima șansă și în alegerile locale de anul viitor.
Alegătorii se tot întreabă cum de nu reușesc cei din opoziție să ”doboare” mastodontul PSD de atâția ani. Și, totodată, cum de opoziția nu reușește să se unească măcar în momentele importante, dacă tot se spune că interesul politic este același – să învingă PSD. Poate că nu există, cu adevărat, acest interes?… În fine. Decizia ”transferului” lui Liviu Macovei de la PNL la USR nu este o decizie unilaterală, luată la supărare sau la ambiție. Este mai mult decât atât, pe lângă valoarea de simbol pentru ceea ce înseamnă zbaterile opoziției, de circa 30 de ani, cel puțin la Vrancea. În jurul șefilor PNL Vrancea și al lui Macovei (și noii săi colegi de partid) se află câțiva ”agenți” de influență, care demonstrează pe zi ce trece că interesele personale primează în fața interesului general. Că politica reprezintă, pentru ei, doar o cale de parvenire sub toate aspectele. Că orgoliile personale le orbesc mintea. Că, la urma-urmei, atât îi duce capul pe unii care s-au pripășit pe ici-colo, în speranța obținerii a … ceva.
Oare era atât de greu să se găsească o cale de dialog real în PNL, între Macovei, pe de o parte, și Toma/Ștefan, pe de altă parte? Era atât de greu să se pornească de la obiectivele generale comune și să se identifice soluții, prin negociere, ca în orice acțiune politică? Era atât de greu să se discute deschis și să se stabilească un plan acceptat de toate părțile, astfel încât rezultatele anului electoral 2020 să aducă o schimbare reală și în Vrancea?
Așa cum spuneam la început, în acest moment, acțiunile opoziției din Vrancea conferă PSD-ului șanse tot mai mari de câștig în 2020. Mișcările din aceste zile ar putea fi urmate de altele, în aceeași direcție, iar între PNL și USR-PLUS va fi doar un dialog al surzilor, fără perspective electorale pozitive, în beneficiul lui Oprișan, Misăilă&comp. Fiecare va merge cu propriul candidat la Primăria Focșani (mă refer la PNL și, respectiv, USR-PLUS), atacurile reciproce nu vor lipsi, loviturile sub centură vor fi la ordinea zilei (în ciuda, poate, a unor declarații publice pozitive și împăciuitoare), iar cel de-al treilea, candidatul PSD, va avea, iarăși, culoar favorabil. Nu este un secret pentru nimeni faptul că, ținând cont de legea electorală actuală, doar candidați comuni ai opoziției ar putea spulbera majoritatea primarilor PSD în funcție, inclusiv în Vrancea, la alegerile locale de anul viitor. Altfel, opoziția s-ar putea mulțumi, ca și până acum, cu mica ciupeală, cu ce mai curge, ce mai pică, ce rămâne, ce se mai poate …