”Fiecare avem idealuri în viață, un scop pe care dorim să-l atingem. Sunt speranțele noastre despre ceea că putem să facem, unde vrem să ajungem, iar aceste idealurile ne definesc”, așa crede ”Pompierul lunii aprilie 2020”, plutonier major Chipăilă Sorin, de la Stația de Pompieri Panciu. Cu siguranță este un învingător, deoarece, în ciuda a numeroase încercări, nu a renunțat până nu și-a îndeplinit visul, acela de fi pompier. Dat fiind că, în curând, urmează examenul de admitere la Școala de Subofițeri de Pompieri și Protecție Civilă Boldești, povestea lui, îi poate inspira pe cei mai mulți candidați.  A prins drag de această meserie la 19 ani, în armată, dar după terminarea stagiului militar, cuprins de mirajul străinătății și de dorința de a fi independent financiar, a plecat să-și încerce norocul. După 3 ani, dorul de casă și de cei dragi, l-au făcut să se întoarcă. Era în 2007, când se făceau încadrări directe la pompieri. A încercat, însă fără succes. Dezamăgirea simțită atunci, l-a ambiționat și l-a făcut să-și dorească și mai mult să devină pompier. Așa s-a hotărât să dea examen la Școala de Subofițeri de Pompieri și Protecție Civilă ”Pavel Zăgănescu” Boldești. Susținut de familie și încurajat de un verișor care reușise la Academia Militară, s-a pus serios pe învățat. După o pauză de studiu de câțiva ani, la 25 de ani, i-a fost destul de greu să învețe din nou la fizică și matematică. S-a pregătit un an de zile pentru probele scrise, iar între timp s-a și antrenat pentru probele sportive. Își amintește că înainte de examen, timp de 2 săptămâni nu a mai ieșit din casă, până nu a reluat întreaga materie. A urmat examenul care avea să-i schimbe viitorul, examen care s-a desfășurat pe parcursul a 3 zile. A trecut cu brio de vizita medicală, apoi de probele sportive, unde s-a făcut o triere serioasă între candidați. Despre ultima probă, cea scrisă, ne povestește: ”Când am intrat în sală eram copleșit de emoții, mă gândeam la cât de mult am muncit, mă gândeam la părinții mei care își puseseră mari speranțe în mine și la cât de mult îmi doream eu să reușesc. Când am primit subiectele m-am liniștit, le știam, dar totodată eram conștient că și ceilalți candidați erau bine pregătiți. Rezultatul final a fost comunicat tocmai după amiază, 3 ore am stat cu sufletul la gură. În tot acest timp, nici unul dintre noi nu am putut părăsi locația școlii, dar în cele din urmă a venit rezultatul ”ADMIS”. Am trăit o fericire imensă, în sfârșit ajunsesem acolo unde mi-am dorit.”
Școala militară a fost o perioadă frumoasă, de care își amintește cu drag: ”Încă mai am caietele din școală. Din cele 15 module, mi-a plăcut cel mai mult cel de stingerea incendiilor. La acest modul am avut niște profesori foarte buni, cu o experiență bogată, care ne-au împărtășit experiența lor și ne-au făcut să prindem drag de meserie. Lucruri care ne păreau mărunte, la începutul carierei de pompier, ne-au ajutat foarte mult, pentru că deprinderile erau formate, urma doar perfecționarea acestora. În cadrul școlii existau o grămadă de activități în afara orelor de curs, diverse probe sportive specifice individuale sau pe clase, executarea unor dispozitive complexe pe echipaje, ceea ce ne ambiționa să fim mai buni între noi, dar crea și o competiție cu celelalte clase.”

În anul 2010, la finalizarea studiilor, a fost repartizat la Inspectoratul pentru Situații ce Urgență ”Anghel Saligny” al județului Vrancea, Stația de Pompieri Panciu. Aici a găsit un colectiv bine închegat, care l-a primit cu brațele deschise. S-a integrat ușor și crede că: ”Noi, pompierii ne adaptăm ușor oriunde, suntem învățați cu greul și de aceea știm să apreciem orice ajutor. La școala de subofițeri, la un modul, am avut o temă care se chema „cooperarea și lucrul în echipă”, acolo nu prea i-am dat importanță, dar ajungând în trupe și având primele intervenții am realizat că reușita acestora depinde de toți membrii echipajului. O echipă bună se formează în timp, durează până știi ce poate fiecare, iar până la atingerea acestui nivel este nevoie de implicare, înțelegere și sprijin. De aceea, eu cred că echipa este nucleul de bază al reușitei.” Cu toate că, misiunea din 9 aprilie a.c., de stingere a unui incendiu de amploare produs în comuna Câmpuri, s-a desfășurat tot în echipă, a fost cea care i-a adus distincția de ”Pompierul lunii aprilie 2020”. La această intervenție, plutonierul major Chipăilă Sorin s-a remarcat prin modul în care a coordonat misiunea pe sectorul repartizat, respectiv o locuință foarte apropiată de o anexă, la distanță de aproximativ 1 m, reușind să limiteze proporțiile evenimentului la nivelul locuinței incendiate, salvând astfel clădirea din apropiere. De asemenea, s-a evidențiat prin modul cum a intervenit și a condus echipajul din subordine. Intervenția ne-o povestește chiar el: ” Eram prin curtea subunității când a sunat alarma. Ne-am echipat, și în momentul când am mers să dau raportul șefului gărzii de intervenție, acesta mi-a spus: ”Incendiu la 3 case în comuna Câmpuri!”. Ne-am urcat imediat în autospecială și i-am dat indicații șoferului unde ne deplasăm, pornind în cea mai mare viteză spre locul intervenției. Ne deplasam în spatele ambulantei. La noi în mașină era liniște, se auzea doar sirena. Am simțit nevoia să intervin și să le vorbesc colegilor ”Băieți, o scoatem la capăt și de data asta, am trecut noi prin multe!”. Când am ajuns la locul cu pricina, am găsit o mulțime de oameni care țipau, era panică mare, 3 case erau cuprinse de flăcări. În urma executării recunoașterii am primit un sector pentru localizarea și lichidarea incendiului, care se manifesta la acoperișul unei locuințe cu posibilități de propagare la un grajd cu fân. Împreună cu echipajul ne-am apucat de treabă. Nu ne-am permis greșeli în lupta cu flăcările, fiindcă eram contra cronometru, iar focul se lasă greu învins. Am decopertat tabla, reușind în cele din urmă să lichidăm incendiul în limitele găsite. După ce am coborât de pe acoperiș, am început să evacuăm bunurile din casă. De abia am avut timp să ne tragem răsuflarea, când colegii noștri ne-au cerut ajutorul pentru decopertarea celei de-a doua case. Deși eram obosiți, am tras aer în piept, și am trecut din nou la treabă. Un coleg a venit cu un bax de apă și ne-a împărțit la fiecare câte o sticlă. La un incendiu, după ce bei apă parcă prinzi viață. Am răsuflat ușurați, când ni s-au mai alăturat câțiva colegi. Situația era sub control. Respectând ordinele primite de la comandantul intervenției, precum și faptul că am luat decizii corecte în sectorul încredințat, am reușit să lichidăm incendiul fără ca acesta să se propage la alte proprietăți și să ducem la îndeplinire misiunea fără ca vreo persoană să aibă de suferit, evenimentul producând doar pagube materiale. Încerc pe cât posibil să las faptele să vorbească despre mine. Mă bucur că am fost apreciat iar această distincție îmi oferă satisfacția lucrului bine făcut. Am ajuns la acest nivel datorită profesorilor pe care i-am avut la școală, colectivului de la locul de muncă și conducerii subunității care ne-a fost aproape. Țin să mulțumesc fiecăruia în parte, dorindu-le, așa cum îmi doresc și mie, multă sănătate și putere de muncă.”
Știm că ți-ai propus să urci cât mai sus în ierarhia militară, de aceea, noi îți dorim succes! Cunoscându-ți ambiția, suntem convinși că vei reuși.
Felicitări plutonier major Chipăilă Sorin, pentru seriozitatea și profesionalismul de care dai dovadă! (Compartimentul Informare şi Relaţii Publice al I.S.U. Vrancea)

”Fiecare avem idealuri în viață, un scop pe care dorim să-l atingem. Sunt speranțele noastre despre ceea că putem să facem, unde vrem să ajungem, iar aceste idealurile ne definesc”, așa crede ”Pompierul lunii aprilie 2020”, plutonier major Chipăilă Sorin, de la Stația de Pompieri Panciu. Cu siguranță este un învingător, deoarece, în ciuda a numeroase încercări, nu a renunțat până nu și-a îndeplinit visul, acela de fi pompier. Dat fiind că, în curând, urmează examenul de admitere la Școala de Subofițeri de Pompieri și Protecție Civilă Boldești, povestea lui, îi poate inspira pe cei mai mulți candidați.  A prins drag de această meserie la 19 ani, în armată, dar după terminarea stagiului militar, cuprins de mirajul străinătății și de dorința de a fi independent financiar, a plecat să-și încerce norocul. După 3 ani, dorul de casă și de cei dragi, l-au făcut să se întoarcă. Era în 2007, când se făceau încadrări directe la pompieri. A încercat, însă fără succes. Dezamăgirea simțită atunci, l-a ambiționat și l-a făcut să-și dorească și mai mult să devină pompier. Așa s-a hotărât să dea examen la Școala de Subofițeri de Pompieri și Protecție Civilă ”Pavel Zăgănescu” Boldești. Susținut de familie și încurajat de un verișor care reușise la Academia Militară, s-a pus serios pe învățat. După o pauză de studiu de câțiva ani, la 25 de ani, i-a fost destul de greu să învețe din nou la fizică și matematică. S-a pregătit un an de zile pentru probele scrise, iar între timp s-a și antrenat pentru probele sportive. Își amintește că înainte de examen, timp de 2 săptămâni nu a mai ieșit din casă, până nu a reluat întreaga materie. A urmat examenul care avea să-i schimbe viitorul, examen care s-a desfășurat pe parcursul a 3 zile. A trecut cu brio de vizita medicală, apoi de probele sportive, unde s-a făcut o triere serioasă între candidați. Despre ultima probă, cea scrisă, ne povestește: ”Când am intrat în sală eram copleșit de emoții, mă gândeam la cât de mult am muncit, mă gândeam la părinții mei care își puseseră mari speranțe în mine și la cât de mult îmi doream eu să reușesc. Când am primit subiectele m-am liniștit, le știam, dar totodată eram conștient că și ceilalți candidați erau bine pregătiți. Rezultatul final a fost comunicat tocmai după amiază, 3 ore am stat cu sufletul la gură. În tot acest timp, nici unul dintre noi nu am putut părăsi locația școlii, dar în cele din urmă a venit rezultatul ”ADMIS”. Am trăit o fericire imensă, în sfârșit ajunsesem acolo unde mi-am dorit.”
Școala militară a fost o perioadă frumoasă, de care își amintește cu drag: ”Încă mai am caietele din școală. Din cele 15 module, mi-a plăcut cel mai mult cel de stingerea incendiilor. La acest modul am avut niște profesori foarte buni, cu o experiență bogată, care ne-au împărtășit experiența lor și ne-au făcut să prindem drag de meserie. Lucruri care ne păreau mărunte, la începutul carierei de pompier, ne-au ajutat foarte mult, pentru că deprinderile erau formate, urma doar perfecționarea acestora. În cadrul școlii existau o grămadă de activități în afara orelor de curs, diverse probe sportive specifice individuale sau pe clase, executarea unor dispozitive complexe pe echipaje, ceea ce ne ambiționa să fim mai buni între noi, dar crea și o competiție cu celelalte clase.”

În anul 2010, la finalizarea studiilor, a fost repartizat la Inspectoratul pentru Situații ce Urgență ”Anghel Saligny” al județului Vrancea, Stația de Pompieri Panciu. Aici a găsit un colectiv bine închegat, care l-a primit cu brațele deschise. S-a integrat ușor și crede că: ”Noi, pompierii ne adaptăm ușor oriunde, suntem învățați cu greul și de aceea știm să apreciem orice ajutor. La școala de subofițeri, la un modul, am avut o temă care se chema „cooperarea și lucrul în echipă”, acolo nu prea i-am dat importanță, dar ajungând în trupe și având primele intervenții am realizat că reușita acestora depinde de toți membrii echipajului. O echipă bună se formează în timp, durează până știi ce poate fiecare, iar până la atingerea acestui nivel este nevoie de implicare, înțelegere și sprijin. De aceea, eu cred că echipa este nucleul de bază al reușitei.” Cu toate că, misiunea din 9 aprilie a.c., de stingere a unui incendiu de amploare produs în comuna Câmpuri, s-a desfășurat tot în echipă, a fost cea care i-a adus distincția de ”Pompierul lunii aprilie 2020”. La această intervenție, plutonierul major Chipăilă Sorin s-a remarcat prin modul în care a coordonat misiunea pe sectorul repartizat, respectiv o locuință foarte apropiată de o anexă, la distanță de aproximativ 1 m, reușind să limiteze proporțiile evenimentului la nivelul locuinței incendiate, salvând astfel clădirea din apropiere. De asemenea, s-a evidențiat prin modul cum a intervenit și a condus echipajul din subordine. Intervenția ne-o povestește chiar el: ” Eram prin curtea subunității când a sunat alarma. Ne-am echipat, și în momentul când am mers să dau raportul șefului gărzii de intervenție, acesta mi-a spus: ”Incendiu la 3 case în comuna Câmpuri!”. Ne-am urcat imediat în autospecială și i-am dat indicații șoferului unde ne deplasăm, pornind în cea mai mare viteză spre locul intervenției. Ne deplasam în spatele ambulantei. La noi în mașină era liniște, se auzea doar sirena. Am simțit nevoia să intervin și să le vorbesc colegilor ”Băieți, o scoatem la capăt și de data asta, am trecut noi prin multe!”. Când am ajuns la locul cu pricina, am găsit o mulțime de oameni care țipau, era panică mare, 3 case erau cuprinse de flăcări. În urma executării recunoașterii am primit un sector pentru localizarea și lichidarea incendiului, care se manifesta la acoperișul unei locuințe cu posibilități de propagare la un grajd cu fân. Împreună cu echipajul ne-am apucat de treabă. Nu ne-am permis greșeli în lupta cu flăcările, fiindcă eram contra cronometru, iar focul se lasă greu învins. Am decopertat tabla, reușind în cele din urmă să lichidăm incendiul în limitele găsite. După ce am coborât de pe acoperiș, am început să evacuăm bunurile din casă. De abia am avut timp să ne tragem răsuflarea, când colegii noștri ne-au cerut ajutorul pentru decopertarea celei de-a doua case. Deși eram obosiți, am tras aer în piept, și am trecut din nou la treabă. Un coleg a venit cu un bax de apă și ne-a împărțit la fiecare câte o sticlă. La un incendiu, după ce bei apă parcă prinzi viață. Am răsuflat ușurați, când ni s-au mai alăturat câțiva colegi. Situația era sub control. Respectând ordinele primite de la comandantul intervenției, precum și faptul că am luat decizii corecte în sectorul încredințat, am reușit să lichidăm incendiul fără ca acesta să se propage la alte proprietăți și să ducem la îndeplinire misiunea fără ca vreo persoană să aibă de suferit, evenimentul producând doar pagube materiale. Încerc pe cât posibil să las faptele să vorbească despre mine. Mă bucur că am fost apreciat iar această distincție îmi oferă satisfacția lucrului bine făcut. Am ajuns la acest nivel datorită profesorilor pe care i-am avut la școală, colectivului de la locul de muncă și conducerii subunității care ne-a fost aproape. Țin să mulțumesc fiecăruia în parte, dorindu-le, așa cum îmi doresc și mie, multă sănătate și putere de muncă.”
Știm că ți-ai propus să urci cât mai sus în ierarhia militară, de aceea, noi îți dorim succes! Cunoscându-ți ambiția, suntem convinși că vei reuși.
Felicitări plutonier major Chipăilă Sorin, pentru seriozitatea și profesionalismul de care dai dovadă! (Compartimentul Informare şi Relaţii Publice al I.S.U. Vrancea)