Sunt „Rodica” și am o soră bolnavă care face dializă de doi ani. E pe lista de așteptare pentru transplant renal și „vreau să cumpăr un rinichi pentru ea”. Cam așa îmi pregătesc intrarea pe piața neagră a transplantului din România. Iau lista lungă – 50 de anunțuri numai cu rinichi alte 30 cu oferte de ficat sau plămâni, toate afișate pe site-uri de anunțuri publicitare foarte cunoscute, și sun.

„Vând rinichi grupa A3 vârsta 24 ani, preț 90.000 euro, 28 februarie 2023”, spune anunțul unui tânăr din Oradea, primul care îmi răspunde. Este hotărât să vândă, are de rezolvat „o problemă de familie” și-i trebuie banii, nu se va răzgândi. Știe că trebuie făcute analize, este de acord să meargă acolo unde este doctorul care se ocupă de sora mea, dacă e nevoie, iar costurile de deplasare le suportă din suma de 90.000 de euro. Îmi mai spune să întreb doctorul dacă este o problemă că el are RH negativ și dacă organismul soră-mii acceptă. Iar dacă vreau să fiu sigură că nu se răzgândește, după ce face analizele și se dovedește că e compatibil, mergem la notar, putem face și un contract, în care scriem că nu se răzgândește. Îl întreb dacă știe ca operațiile astea să reușească. „Sigur că da”, îmi răspunde, „au făcut și verii mei și a mers bine”. Închid și rămâne să mă consult cu „sora”.

Din discuțiile cu persoanele care intenționează să-și vândă organele, se conturează următorul traseu posibil: pacientul care are nevoie de transplant, dacă își găsește un „donator”, își anunță medicului, iar acesta îi recomandă un set de analize pentru a vedea dacă sunt compatibili. În cazul în care sunt compatibili, părțile realizează tranzacția. Unii pomenesc și de o declarația notarială în care spun că sunt rude și precizează că nu se răzgândesc.

„Publicarea sau mediatizarea unor anunțuri privind donarea de organe, țesuturi sau celule de origine umană, donare ce ar fi efectuată în scopul obținerii unor foloase materiale pentru sine ori pentru altul, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”, se prevede în Legea 95 din 2006. Iar prelevarea sau transplantul de organe, țesuturi ori celule de origine umană de la donatori în viață, fără consimțământ dat în condițiile legii, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

Articolul integral pe acest subiect îl puteți citi pe PRESShub.

Sunt „Rodica” și am o soră bolnavă care face dializă de doi ani. E pe lista de așteptare pentru transplant renal și „vreau să cumpăr un rinichi pentru ea”. Cam așa îmi pregătesc intrarea pe piața neagră a transplantului din România. Iau lista lungă – 50 de anunțuri numai cu rinichi alte 30 cu oferte de ficat sau plămâni, toate afișate pe site-uri de anunțuri publicitare foarte cunoscute, și sun.

„Vând rinichi grupa A3 vârsta 24 ani, preț 90.000 euro, 28 februarie 2023”, spune anunțul unui tânăr din Oradea, primul care îmi răspunde. Este hotărât să vândă, are de rezolvat „o problemă de familie” și-i trebuie banii, nu se va răzgândi. Știe că trebuie făcute analize, este de acord să meargă acolo unde este doctorul care se ocupă de sora mea, dacă e nevoie, iar costurile de deplasare le suportă din suma de 90.000 de euro. Îmi mai spune să întreb doctorul dacă este o problemă că el are RH negativ și dacă organismul soră-mii acceptă. Iar dacă vreau să fiu sigură că nu se răzgândește, după ce face analizele și se dovedește că e compatibil, mergem la notar, putem face și un contract, în care scriem că nu se răzgândește. Îl întreb dacă știe ca operațiile astea să reușească. „Sigur că da”, îmi răspunde, „au făcut și verii mei și a mers bine”. Închid și rămâne să mă consult cu „sora”.

Din discuțiile cu persoanele care intenționează să-și vândă organele, se conturează următorul traseu posibil: pacientul care are nevoie de transplant, dacă își găsește un „donator”, își anunță medicului, iar acesta îi recomandă un set de analize pentru a vedea dacă sunt compatibili. În cazul în care sunt compatibili, părțile realizează tranzacția. Unii pomenesc și de o declarația notarială în care spun că sunt rude și precizează că nu se răzgândesc.

„Publicarea sau mediatizarea unor anunțuri privind donarea de organe, țesuturi sau celule de origine umană, donare ce ar fi efectuată în scopul obținerii unor foloase materiale pentru sine ori pentru altul, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”, se prevede în Legea 95 din 2006. Iar prelevarea sau transplantul de organe, țesuturi ori celule de origine umană de la donatori în viață, fără consimțământ dat în condițiile legii, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

Articolul integral pe acest subiect îl puteți citi pe PRESShub.