În spațiul carpato-danubiano-pontic, de mii de ani, nu se face mai nimic fără forță. Îi place poporului să stea în letargie și doar rareori să se zburlească. Iar când e vorba de progres, dacă nu ne împinge cineva de la spate, dacă nu ne presează ceva/ cineva, dacă nu ne ia cu forța, atunci nu facem nimic. Inspirație maximă pentru cei care au realizat celebrul clip publicitar pentru S.O. Vîntu – ”Dormi liniștit, FNI lucrează pentru tine”. Iată că printre domeniile unde românii au închis ochii iar șmecherii au făcut ce-au vrut, ducându-ne într-o zonă gri și nu spre lumină, se numără și sistemul polițienesc. Democratizarea, adaptarea, modernizarea miliției comuniste a constat, în realitate, în 26 de ani, doar în schimbarea numelui – poliție.
Poliția a fost transformată într-un instrument politic. Demnitarii comuniști au fost înlocuiți de cei așa-ziși democrați. Șefii din Ministerul de Interne și-au schimbat doar uniformele, gradele, mașinile, locuințele, privilegiile, funcțiile. Mentalitatea a rămas ascunsă, ca speranța în cutia Pandorei. În 26 de ani, Poliția Română a rămas captivă stilului mental, relațional, funcțional, instituțional, de conducere/subordonare ai cărui generali-exponenți au dominat sistemul post-decembrist: Chițac, Dănescu, Zaharia Toma, Voicu, Abraham, Ardelean-Vulpea, Tutilescu, Sorescu, Oprea. Nu cu mult timp în urmă, aproape că nu exista mișcare în IGPR/MAI fără știința eminenței cenușii a sistemului, Zaharia Toma, un adevărat tătuc, un împărat neîncoronat al polițiștilor, legat ombilical de politic. Până și proaspătul demisionar din fruntea MAI, Petre Tobă, este finul lui ”TZ”.
Pentru grade, funcții și privilegii, șefii au ales să se încline în fața politicienilor. Nu mai vorbim de clanurile mafiote/ interlope și de alți infractori, aici specialistul numărul 1 este Pavel Abraham. Politicienii, mulți dintre ei cu probleme penale sau cel puțin de moralitate, au pus talpa pe poliție pentru că au găsit terenul propice. Au schimbat șefi, au numit în funcții, au dat grade, au direcționat anchete, au oprit investigații, au ordonat abuzuri, au stopat cariere, au marginalizat și au trimis la pensie, toate astea în rândul corpului polițienesc. Cum vi se pare ca un șef de inspectorat județean de poliție să fie la cheremul unui șef de partid la orice oră din zi din noapte, să primească tot felul de ordine și să fie luat la mișto? Dar, pentru ”umilințele” îndurate, omul a fost făcut chestor. A meritat, nu?
Și ajungem la ultimele anchete ale procurorilor anticorupție care vizează, în primul rând, ofițerii de la celebrul departament ”doi și-un sfert”. Este doar o prelugire a lungului șir de ilegalități și imoralități la care s-au dedat polițiști mai mari sau mai mici pentru că se considerau intangibili, deasupra legii, protejați de sistem și de politic. Poate că ar fi, în sfârșit, momentul ca polițiștii înșiși să spună STOP. Să înceapă propria curățare și eliminare a putregaiului din rândurile lor. Nu există vreo speranță, însă, la ”celebrii” lideri ai sindicatelor polițiștilor care apar zi de zi la televizor să-și apere șefii, privilegiile și politicienii de aceeași teapă. Cred că sunt foarte mulți polițiști de bună credință (cea mai mare parte) în toată țara, care sunt nemulțumiți de ceea ce se întâmplă în această instituție de bază a statului român. De aceștia este nevoie pentru a se produce schimbarea mentalității din interior, pentru a-i îndepărta pe cei care se erijează, în mod fals și din interese personale, în reprezentanții polițiștilor. De polițiști care-și respectă meseria, statutul și concetățenii este nevoie în România, nu de ariviști, corupți, slugarnici, imorali și aroganți. ”Barosul” DNA dat peste capul sistemului polițienesc poate sparge buboiul și, în același timp, poate crea premisele însănătoșirii sistemului.

În spațiul carpato-danubiano-pontic, de mii de ani, nu se face mai nimic fără forță. Îi place poporului să stea în letargie și doar rareori să se zburlească. Iar când e vorba de progres, dacă nu ne împinge cineva de la spate, dacă nu ne presează ceva/ cineva, dacă nu ne ia cu forța, atunci nu facem nimic. Inspirație maximă pentru cei care au realizat celebrul clip publicitar pentru S.O. Vîntu – ”Dormi liniștit, FNI lucrează pentru tine”. Iată că printre domeniile unde românii au închis ochii iar șmecherii au făcut ce-au vrut, ducându-ne într-o zonă gri și nu spre lumină, se numără și sistemul polițienesc. Democratizarea, adaptarea, modernizarea miliției comuniste a constat, în realitate, în 26 de ani, doar în schimbarea numelui – poliție.
Poliția a fost transformată într-un instrument politic. Demnitarii comuniști au fost înlocuiți de cei așa-ziși democrați. Șefii din Ministerul de Interne și-au schimbat doar uniformele, gradele, mașinile, locuințele, privilegiile, funcțiile. Mentalitatea a rămas ascunsă, ca speranța în cutia Pandorei. În 26 de ani, Poliția Română a rămas captivă stilului mental, relațional, funcțional, instituțional, de conducere/subordonare ai cărui generali-exponenți au dominat sistemul post-decembrist: Chițac, Dănescu, Zaharia Toma, Voicu, Abraham, Ardelean-Vulpea, Tutilescu, Sorescu, Oprea. Nu cu mult timp în urmă, aproape că nu exista mișcare în IGPR/MAI fără știința eminenței cenușii a sistemului, Zaharia Toma, un adevărat tătuc, un împărat neîncoronat al polițiștilor, legat ombilical de politic. Până și proaspătul demisionar din fruntea MAI, Petre Tobă, este finul lui ”TZ”.
Pentru grade, funcții și privilegii, șefii au ales să se încline în fața politicienilor. Nu mai vorbim de clanurile mafiote/ interlope și de alți infractori, aici specialistul numărul 1 este Pavel Abraham. Politicienii, mulți dintre ei cu probleme penale sau cel puțin de moralitate, au pus talpa pe poliție pentru că au găsit terenul propice. Au schimbat șefi, au numit în funcții, au dat grade, au direcționat anchete, au oprit investigații, au ordonat abuzuri, au stopat cariere, au marginalizat și au trimis la pensie, toate astea în rândul corpului polițienesc. Cum vi se pare ca un șef de inspectorat județean de poliție să fie la cheremul unui șef de partid la orice oră din zi din noapte, să primească tot felul de ordine și să fie luat la mișto? Dar, pentru ”umilințele” îndurate, omul a fost făcut chestor. A meritat, nu?
Și ajungem la ultimele anchete ale procurorilor anticorupție care vizează, în primul rând, ofițerii de la celebrul departament ”doi și-un sfert”. Este doar o prelugire a lungului șir de ilegalități și imoralități la care s-au dedat polițiști mai mari sau mai mici pentru că se considerau intangibili, deasupra legii, protejați de sistem și de politic. Poate că ar fi, în sfârșit, momentul ca polițiștii înșiși să spună STOP. Să înceapă propria curățare și eliminare a putregaiului din rândurile lor. Nu există vreo speranță, însă, la ”celebrii” lideri ai sindicatelor polițiștilor care apar zi de zi la televizor să-și apere șefii, privilegiile și politicienii de aceeași teapă. Cred că sunt foarte mulți polițiști de bună credință (cea mai mare parte) în toată țara, care sunt nemulțumiți de ceea ce se întâmplă în această instituție de bază a statului român. De aceștia este nevoie pentru a se produce schimbarea mentalității din interior, pentru a-i îndepărta pe cei care se erijează, în mod fals și din interese personale, în reprezentanții polițiștilor. De polițiști care-și respectă meseria, statutul și concetățenii este nevoie în România, nu de ariviști, corupți, slugarnici, imorali și aroganți. ”Barosul” DNA dat peste capul sistemului polițienesc poate sparge buboiul și, în același timp, poate crea premisele însănătoșirii sistemului.