– Noua coaliție de guvernare s-a născut greu, mai mult forțat. Unii nu-i dau o viață prea lungă, chiar mai puțin de un an. Liderii PSD au tras tare de negocieri și, până la urmă, le-a ieșit: au obținut aproape tot ce au vrut. În definitiv, PSD este partidul cu cei mai mulți parlamentari, după cum au votat românii acum vreo 7 luni; după migrația populiștilor, are mai mulți parlamentari decât PNL și USR la un loc; are oameni bine plantați în toate structurile statului; are marja de colaborare cu AUR, partid bazat pe un tip de electorat asemănător și pe oameni (activi și rezerviști) din structurile statului.
– Și pentru că pot, atunci liderii PSD fac ceea ce vor și știu de atâția ani. Oamenii promovați de Dragnea, cu imagine mai mult negativă și cu mici urme pozitive, sunt bine mersi în funcții importante: Sorin Grindeanu șef la Camera Deputaților, Marian Neacșu vicepremier, Mihai Busuioc judecător la Curtea Constituțională, Paul Stănescu aproape de Curtea de Conturi (chiar președinte) ș.a.m.d. Plus Lia Savonea șefă la Înalta Curte de Casație și Justiție.
– Atât au înțeles liderii PSD din nemulțumirile și revolta unor milioane de români, încât nu au schimbat mai nimic: același tip de oameni, același tip de discurs, aceleași privilegii, aceleași demagogii, aceleași atacuri la adresa adversarilor politici, aceleași manevre pentru protejarea intereselor personale și de grup, aceleași sinecuri etc. Cică mai sunt 3 ani până la următoarele alegeri și lumea uită…
– Partidele și-au pus oameni în Guvernul Bolojan care nu ar avea ce căuta în nicio structură guvernamentală, unii din ei nici măcar într-o funcție la o instituție publică de interes mai mic: Marian Neacșu (PSD), Alexandru Rogobete (PSD), Ionuț Moșteanu (USR), Florin Barbu (PSD), Ciprian Șerban (PSD). Andras Demeter (UDMR) și Radu Miruță (USR) au niște chestiuni în ceață legate de procese. Cu semne de întrebare, dar să le acordăm încredere, totuși, măcar acum, ne uităm la Dragoș Anastasiu (om de afaceri), Tanczos Barna (UDMR), Alexandru Nazare (PNL), Florin Manole (PSD), Radu Marinescu (PSD), Oana Țoiu (USR). Cătălin Predoiu (PNL) și Attila Cseke (UDMR) sunt mereu, peste tot, buni la toate, parcă au un înger păzitor atotcuprinzător. Miniștrii care par că merită, oricum, să facă parte (și performanță) în structuri guvernamentale sunt Dragoș Pîslaru (asumat de PNL), Daniel David (asumat de PNL), Bogdan Ivan (PSD), Radu Oprea (PSD, șef al SGG), Diana Buzoianu (USR).
– De multe ori, Polonia a fost dată ca exemplu de dezvoltare economică și accesare de fonduri europene după căderea comunismului. De ce polonezii au putut și românii nu? S-au dat răspunsuri, se cam știe de ce polonezii au fost / sunt în stare, iar noi bâjbâim și ne târâm. Aș mai adăuga un răspuns / o explicație pentru ceea ce înseamnă ruperea Poloniei de comunism și de legăturile cu KGB/ GRU și URSS/ Rusia. Procurorul militar Cătălin Ranco Pițu, cel care a făcut rechizitoriul în dosarul Revoluției din Decembrie 1989, a spus clar că puterea în România a fost acaparată de Ion Iliescu și agenții sovietici, trași pe dreapta de Ceaușescu. Acești agenți au făcut noi racolări, la rândul lor, mai ales că reveniseră în funcții importante. Armata României a fost una din țintele principale ale racolărilor pro-ruse și, din păcate, consecințele/ urmele se văd și în prezent, în ciuda integrării în structurile NATO. Polonia, în schimb, în mandatul președintelui Lech Kaczynschi (cel mort în tragedia aviatică de la Smolensk, din 2010), a luat o măsură radicală: a închis și reorganizat din temelii toate structurile armatei poloneze, inclusiv de informații, penetrate de agenții Rusiei. Au fost supărări mari, încercări de opoziție, acuzații, amenințări etc, dar elita politică poloneză pro-europeană nu a cedat. Statul polonez a refăcut structurile și instituțiile armatei de la zero, cu oameni noi, trecuți prin filtrul loialității față de Polonia și nu față de Rusia. La noi … nici vorbă de așa ceva. Nici în armată nici în alte structuri/ instituții. De-asta mulți activi și rezerviști din România sunt așa de iubitori de Rusia și s-au aliniat intereselor, proiectelor și narativelor lui Putin. Și se folosesc zi de zi, în mod ipocrit, de patrie, popor, tricolor, patriotism ș.a.m.d.
