Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR) își exprimă nemulțumirea cu privire la modul și forma în care Legea nr. 159/2019 a fost adoptată de Senatul României și solicită Președintelui României, domnul Klaus Werner Iohannis, să nu promulge acest act normativ, întrucât, prin modificările aduse documentului în Parlamentul României, se aduc mari deservicii sistemului educațional românesc.

Amendarea art. 213 alin. (7) din Legea nr. 1/2011 a Educației Naționale, eliminarea dispozițiilor care fac referire la faptul că „o persoană nu poate ocupa funcția de rector la aceeași instituție de învățământ superior pentru mai mult de două mandate complete, succesive” și eliminarea în totalitate a acestor prevederi pecetluiește în mod vădit democrația universitară și principiile pe care universitățile din țară și le asumă. Astfel, această arogare a unei funcții de conducere fundamentală pentru instituțiile de învățământ superior pe durată nelimitată direcționează unilateral educația spre totalitarism universitar. 

Considerăm că un monopol care este animat sau înarmat cu o ideologie căreia îi conferă o autoritate absolută, pe cale de consecinţă, devine adevărul oficial al unei instituții, fără valențe interpretative. Rectorii vor fi dezvățați de meteahna rigurozității, prin stăpânirea mai confortabilă a acestei funcții și, în acest mod, se creează un ecart masiv între sintagmele ce disciplinează funcția de rector și realitatea factuală, în cazul în care aceste prevederi vor fi promulgate sub această formă. Aviditatea după funcție va constitui un nou canon al candidaților, și nu calitatea din propriile universități. Mai mult decât atât, constatăm cu stupoare faptul că decidenții folosesc educația ca o unealtă politică. Curtea Constituțională a României a statuat într-o decizie din 2014 faptul că „Dezbaterea parlamentară a problemelor importante ale națiunii trebuie să asigure respectarea valorilor supreme consacrate de Legea fundamentală, precum statul de drept, pluralismul politic și democrația constituțională. Acesta este motivul pentru care Curtea apreciază că, în realizarea atribuțiilor constituționale, Parlamentul trebuie să-și exercite cu bunăcredință drepturile și obligațiile constituționale, cultivând o conduită a dialogului politic, atunci când interesul major al națiunii o impune.” (1) Astfel, se poate deduce faptul că educația nu constituie un subiect de interes național pentru membrii Parlamentului României la momentul actual, iar deciziile luate dovedesc un caracter politic neumbrit, în defavoarea principiilor democratice, care ar trebui să fie respectate fără echivoc în astfel de structuri. Tocmai de aceea, subliniem că aceste alterări legislative se dovedesc a fi vădit neconstituționale și instigatoare la injustețe.

Interesele societății nu ar trebui, sub nicio formă, sacrificate pentru o serie de interese particulare, mai ales atunci când legiuitorul suscită imposturi și omite în mod intenționat să garanteze echitatea. Conform art. 213 alin. (6) din Legea nr. 1/2011 a Educației Naționale, „rectorul reprezintă legal universitatea în relațiile cu terții și realizează conducerea executivă a universității.” Acesta „realizează managementul și conducerea operativă a universității.” Astfel, asigurarea exercitării eficiente a atribuțiilor funcției de rector ar trebui să aibă caracter prioritar în fața favoritismelor de ordin individual, și facem apel ca demnitarii publici să declanșeze un sistem moral corect și echilibrat, în baza căreia să funcționeze sistemul legislativ românesc curent.

Așadar, ANOSR consideră că astfel de imersiuni complet neconstituționale ale puterii legislative, prin intervenții anarhice și pur politice, vulnerabilizează democrația. Interesele existente produc mutații în axul actului educațional, astfel încât acesta pare mai adesea că gravitează în jurul calității sociale a persoanei, decât în jurul dezvoltării constante a învățământului universitar. Având în vedere toate aceste aspecte semnalate, considerăm că intrarea în vigoare a Legii nr. 159/2019 în prezenta ei formă lezează exigența pe care funcția de rector ar trebui să o garanteze. Astfel, solicităm Președintelui României să nu promulge actul normativ sub forma actuală și să formuleze o cerere de reexaminare a acestui act normativ pe care să o înainteze Parlamentului României. (comunicat ANOSR)

Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR) își exprimă nemulțumirea cu privire la modul și forma în care Legea nr. 159/2019 a fost adoptată de Senatul României și solicită Președintelui României, domnul Klaus Werner Iohannis, să nu promulge acest act normativ, întrucât, prin modificările aduse documentului în Parlamentul României, se aduc mari deservicii sistemului educațional românesc.

Amendarea art. 213 alin. (7) din Legea nr. 1/2011 a Educației Naționale, eliminarea dispozițiilor care fac referire la faptul că „o persoană nu poate ocupa funcția de rector la aceeași instituție de învățământ superior pentru mai mult de două mandate complete, succesive” și eliminarea în totalitate a acestor prevederi pecetluiește în mod vădit democrația universitară și principiile pe care universitățile din țară și le asumă. Astfel, această arogare a unei funcții de conducere fundamentală pentru instituțiile de învățământ superior pe durată nelimitată direcționează unilateral educația spre totalitarism universitar. 

Considerăm că un monopol care este animat sau înarmat cu o ideologie căreia îi conferă o autoritate absolută, pe cale de consecinţă, devine adevărul oficial al unei instituții, fără valențe interpretative. Rectorii vor fi dezvățați de meteahna rigurozității, prin stăpânirea mai confortabilă a acestei funcții și, în acest mod, se creează un ecart masiv între sintagmele ce disciplinează funcția de rector și realitatea factuală, în cazul în care aceste prevederi vor fi promulgate sub această formă. Aviditatea după funcție va constitui un nou canon al candidaților, și nu calitatea din propriile universități. Mai mult decât atât, constatăm cu stupoare faptul că decidenții folosesc educația ca o unealtă politică. Curtea Constituțională a României a statuat într-o decizie din 2014 faptul că „Dezbaterea parlamentară a problemelor importante ale națiunii trebuie să asigure respectarea valorilor supreme consacrate de Legea fundamentală, precum statul de drept, pluralismul politic și democrația constituțională. Acesta este motivul pentru care Curtea apreciază că, în realizarea atribuțiilor constituționale, Parlamentul trebuie să-și exercite cu bunăcredință drepturile și obligațiile constituționale, cultivând o conduită a dialogului politic, atunci când interesul major al națiunii o impune.” (1) Astfel, se poate deduce faptul că educația nu constituie un subiect de interes național pentru membrii Parlamentului României la momentul actual, iar deciziile luate dovedesc un caracter politic neumbrit, în defavoarea principiilor democratice, care ar trebui să fie respectate fără echivoc în astfel de structuri. Tocmai de aceea, subliniem că aceste alterări legislative se dovedesc a fi vădit neconstituționale și instigatoare la injustețe.

Interesele societății nu ar trebui, sub nicio formă, sacrificate pentru o serie de interese particulare, mai ales atunci când legiuitorul suscită imposturi și omite în mod intenționat să garanteze echitatea. Conform art. 213 alin. (6) din Legea nr. 1/2011 a Educației Naționale, „rectorul reprezintă legal universitatea în relațiile cu terții și realizează conducerea executivă a universității.” Acesta „realizează managementul și conducerea operativă a universității.” Astfel, asigurarea exercitării eficiente a atribuțiilor funcției de rector ar trebui să aibă caracter prioritar în fața favoritismelor de ordin individual, și facem apel ca demnitarii publici să declanșeze un sistem moral corect și echilibrat, în baza căreia să funcționeze sistemul legislativ românesc curent.

Așadar, ANOSR consideră că astfel de imersiuni complet neconstituționale ale puterii legislative, prin intervenții anarhice și pur politice, vulnerabilizează democrația. Interesele existente produc mutații în axul actului educațional, astfel încât acesta pare mai adesea că gravitează în jurul calității sociale a persoanei, decât în jurul dezvoltării constante a învățământului universitar. Având în vedere toate aceste aspecte semnalate, considerăm că intrarea în vigoare a Legii nr. 159/2019 în prezenta ei formă lezează exigența pe care funcția de rector ar trebui să o garanteze. Astfel, solicităm Președintelui României să nu promulge actul normativ sub forma actuală și să formuleze o cerere de reexaminare a acestui act normativ pe care să o înainteze Parlamentului României. (comunicat ANOSR)