Având în vedere ultimele iniţiative legislative de modificare a Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, a Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, a Legii nr. 317/2004 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a Codului penal şi Codului de procedură penală, a Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, precum şi a Legii nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, Asociaţia Studenţilor în Drept a Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti îşi exprimă grava îngrijorare cu privire la conţinutul acestor acte şi le respinge, pentru următoarele motive:
Studenţii Facultăţii de Drept vor fi primii vătămaţi de modificările privind durata cursurilor de formare la Institutul Naţional al Magistraturii, interzicându-li-se să-şi exercite profesia de procuror sau judecator într-un timp rezonabil de la data finalizării studiilor. Societatea, în ansamblul ei, va fi vătămată din cauza faptului ca noua lege penală propusă de legiuitor nu mai apăra valori sociale fundamentale cum ar fi viaţa, integritatea fizică şi psihică, echitatea socială şi egalitatea părţilor în proces. Noua lege penală este disproporţionat elaborată în favoarea suspecţilor, inculpaţilor şi condamnaţilor penal, punând presoana vătămată şi procurorul pe o poziţie de inferioritate, de prepuşenie, în procesul penal. Din ce în ce mai mult se vorbeşte în spaţiul public despre drepturile suspecţilor şi ale inculpaţilor, dar se scapă din vedere drepturile părţilor vătămate şi parţilor civile şi în ce mod ar suferi acestea în cazul adoptării acestor propuneri legislative.
Propunerile de modificare a legilor mai sus menţionate aduc atingere statului de drept si supremaţiei Constituţiei României. Suntem cu toţii vulnerabili în faţa nedreptăţii ce se va instaura şi legaliza în societatea românească. Credem că Asociaţia noastră studenţească, prin misiunea ei de educare si cultivare a spiritului civic şi juridic, trebuie să tragă un semnal de alarmă şi să sancţioneze astfel de acte antisociale, injuste şi supuse arbitrariului.

I. Cu privire la modificara Legii nr. 303/2004, Legii nr. 304/2004 şi a Legii nr. 317/2004
1. Propunerile legislative ce privesc prelungirea duratei cursurilor de formare profesională a auditorilor de justiţie la patru ani şi a stagiului de practică la doi ani nu sunt fundamentate pe un studiu de impact şi pe o consultare prealabilă cu studenţii Facultăţii de Drept, conţin necorelări şi lacune şi nu induc predictibilitate şi stabilitate în sistemul judiciar din România. Considerăm că măsurile urmăresc îngreunarea admiterii în profesie a tinerilor absolvenţi şi producerea unei crize de resurse umane în sistemul judiciar. Amintim că în acest moment există un grav deficit de personal în sistemul juridic. Din raportul privind starea justiţiei realizat de CSM în 2016 aflăm că s-a înregistrat un nivel de activitate de 2.995.276 de dosare, iar La acestea, se adaugă volumul total de activitate al parchetelor, de 3.258.290 de lucrări. Toate acestea sunt gestionate de un număr de doar 6979 de magistraţi, procurori şi judecători!
2. Se creează o inflaţie artificială în rândurile profesiei de avocat, deoarece tinerii absolvenţi ai facultăţilor de drept sunt descurajaţi să urmeze calea Institutului Naţional al Magistraturii, cauza fiind numărul mare şi nejustificat de ani de şcolarizare. Astfel se vor reorienta către admiterea în profesia de avocat, producându-se un grav şi vătămător dezechilibru între profesiile juridice tradiţionale, exercitarea profesiilor de avocat, notar sau executor judecătoresc devenind în mod evident mai avantajoase din perspectiva timpului alocat pregătirii în profesie. Din această perspectivă, propunerile legislative spulberă planurile de carieră ale tinerilor jurişti care au optat pentru Facultatea de Drept în speranţa de a deveni procurori sau judecători.
3. Expunerea de motive face trimitere la necesitatea punerii în concordanţă a legilor justiţiei cu anumite decizii ale Curţii Constituţionale, însă trebuie menţionat că aceste iniţiative, în loc de a propune modificări punctuale, adaugă la lege şi interpretează eronat motivarea Curţii cu consecinţa unor schimbări radicale şi nefaste ale arhitecturii sistemului judiciar.
4. Iniţiativele legislative ale Camerei Deputaţilor vor influenţa negativ cariera şi activitatea profesională a judecătorilor şi procurorilor şi vor produce dezechilibre în funcţionarea instanţelor şi parchetelor. Spre exemplu, propunerea de modificare a Legii nr. 304/2004 referitoare la înfiinţarea Direcţiei pentru Investigarea Infracţiunilor Săvârşite de Judecători şi Procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este nejustificată şi nesusţinută de măsuri privind resursa umană. Astfel, se poate constata că nu există alte categorii profesionale care să aibă un organ de anchetă specializat dedicat. Prin înfiinţarea acestei direcţii se creează falsa impresie că la nivelul acestei categorii socio-profesionale există un fenomen infracţional de o asemenea amploare încât să justifice tratarea magistraţilor în mod diferit în cazul încălcării legislaţiei penale. Astfel, această impresie se va răsfrânge implicit şi asupra tinerilor jurişti, absolvenţi ai facultăţilor de drept, care pot suferi prejudicii de imagine în viaţa privată şi profesională din cauza unei prezumţii false. Reamintim că Direcţiile speciale ar trebui să ancheteze INFRACȚIUNI, nu categorii de persoane.
5. Propunerile legislative formulate de Camera Deputaţilor eludează, în fapt, votul negativ al Consiliului Superior al Magistraturii, al corpului magistraţilor şi al societăţii civile, precum şi întregul proces legislativ de modificare a legilor justiţiei început de Ministerul Justiţiei, în condiţiile în care nu se respectă standarde de eficienţă şi transparenţă, prin posibilitatea unor dezbateri reale şi constructive. De asemenea, a fost eludată şi organizarea unei dezbateri cu cadrele universitare ale facultăţilor de drept din ţară, adevăraţi cunoscători ai artei dreptului.

II. Cu privire la propunere legislativă pentru modificarea Legii nr.176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr.144/2007 privind înfiinţarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative
1. Amendamentul adoptat în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor prin care se prevede faptul că destituirea din funcţie a persoanelor faţă de care s-a constatat un incident de integritate (incompatibilitate sau conflict de interese) să poată fi realizată numai din funcţia ori demnitatea publică în care a existat conflictul de interese sau starea de incompatibilitate (art. 25, alin. 2 din Legea nr. 176/2010) reprezintă un regres inacceptabil în eforturile României de a preveni şi combate situaţiile de incompatibilitate, conflict de interese şi de asigurare a unui climat de transparenţă şi legalitate în exercitarea funcţiilor publice şi de demnitate publică.
2. Soluţia preconizată de această modificare legislativa va avea ca efect diminuarea până la eliminare a sancţiunilor care decurg din încălcarea regimului conflictelor de interese şi al incompatibilităţilor. Funcţionarul sau demnitarul va putea ocupa aceeaşi funcţie care a generat incompatibilitatea ori conflictul de interese, precum şi orice alta funcţie, acest lucru fiind posibil prin încetarea interdicţiilor, fiind încălcat astfel principiul neretroactivităţii deciziilor Curţii Constituţionale şi a legii civile.
3. Se instituie posibilitatea de rotire în funcţiile publice a persoanelor care au încalcat regimul juridic al incompatibilitaţilor sau al conflictului de interese, contrar dispoziţiilor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 418/2014.

III. Cu privire la modificarea Codului penal şi a Codului de procedură penală
1. Directiva (UE) 2016/343 este folosită doar ca un pretext pentru a elimina capacitatea organelor de urmărire penală de a descoperi şi de a dovedi infracţiuni, iar scopul acestor modificări nu are nicio legătură cu prezumţia de nevinovăţie sau cu asigurarea participării părţii la procesul penal.
2. Dreptul penal, ca ramură principală de drept, are ca scop incriminarea oricărei fapte care constituie pericol social şi constituie un mijloc de luptă împotriva acelei fapte, dar mai ales o măsură corespunzătoare pentru ocrotirea societăţii. Ocrotirea are ca obiect relaţiile sociale a căror existenţă (adică normală formare, desfăşurare şi dezvoltare) nu este posibilă şi nu poate fi asigurată decât prin incriminarea şi sancţionarea faptei care prezintă pericol social. De aceea, considerăm importantă protecţia actuală oferită de legea penală persoanelor vătămate şi interesului public.
3. Modificarea art. 83 din C. proc. pen. dă dreptul suspectului şi inculpatului să asiste la audierile martorilor şi va îngreuna efectuarea urmăririi penale, având în vedere că în numeroase situaţii martorii vor fi intimidaţi de prezenţa autorului infracţiunii, mai ales în situaţiile în care se află în relaţie de subordonare faţă de acesta, cum se întâmplă în situaţia infracţiunilor de abuz în serviciu şi corupţie. În prezent, legea dă dreptul avocatului să asiste la aceste audieri, garanţie absolut suficientă pentru a asigura dreptul la apărare al persoanei cercetate. A fost adus argumentul procedurii speciale în care martorul va rămâne în anonimitate, însă aplicarea acestuia în fiecare caz va îngreuna semnificativ actul de justiţie.
4. Modificarea art. 273 C. proc. pen. dezincriminează practic infracţiunea de mărturie mincinoasă, cu efect inclusiv asupra tuturor cauzelor aflate pe rol având ca obiect această infracţiune, prin aplicarea principiului legii penale mai favorabile. Va fi extrem de dificilă, chiar imposibilă aflarea adevărului, în condiţiile în care martorii vor şti că pot minţi fără să aibă nicio implicaţie de tragere la răspundere penală.
5. Introducerea art. 542 alin. 11 C. proc.pen. reglementează o nouă formă a infracţiunii de abuz în serviciu, doar pentru magistraţi şi incriminează inclusiv săvârşirea faptei din culpă indiferent de natura obligaţiei încălcate. Această formă a infracţiunii de abuz în serviciu reprezintă o discriminare evidentă faţă de toate celelalte categorii sociale care sunt sancţionate doar dacă acţionează cu intenţie şi doar dacă încalcă prevederi dintr-o lege.
6. Modificarea art. 168 Cod procedură penală va duce la imposibilitatea de a folosi, într-o altă cauză, rezultatele unei percheziţii informatice şi va îngreuna dovedirea unor infracţiuni, fără niciun argument obiectiv. Nu se poate justifica excluderea unor probe care au fost administrate cu respectarea legii şi în baza autorizaţiei unui judecător, menite a fi utilizate în scopul aflării adevărului şi de tragere la răspundere penală a persoanei care a săvârşit infracţiunea. Astfel, într-o percheziţie informatică privind o infracţiune cu un grad de pericol mai scăzut s-ar putea descoperi înregistrări care atestă săvârşirea unei infracţiuni mai grave (pornografie infantilă, spre exemplu) – în cazul modificării, dacă anchetatorii ar găsi aşa ceva ar fi nevoiţi să înapoieze respectivele inregistrări făptuitorului, fără să poată lua nicio măsură – o situaţie profund aberantă.
7. Prin noile modificări se goloesc de conţinut multe infracţiuni care sunt de competenţa materială a Direcţiei Naţionale Anticorupţie sau a Direcţie de Investigare a Infracţinilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, urmărindu-se în final destructurarea şi diminuarea altor competenţe ale celor două parchete specializate, parhete care, de-a lungul timpului, au vegheat exemplar la apărarea interesului general al societăţii, a ordinii de drept, a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.

IV. Cu privire la modificarea Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie
1. Modificarea art. 12, alin. (1) presupune eliminarea sintagmei ‘sau pentru altul’ în ceea ce priveşte infracţiunile de corupţie prevăzută de articol, dar şi precizarea expresă că foloasele trebuie să fie ‘materiale’. Astfel se restrânge gradul de incriminare prevăzut de text, dezincriminându-se parţial fapte precum efectuarea de operaţiuni financiare incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale, precum şi folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii’, ori pericolul social este realizat indiferent dacă folosul este pentru sine sau pentru altul.
2. Orice modificare a Legii nr. 78/2000 presupune automat intervenţia aplicării principiului ‘legii penale mai favorabile’ iar toate dosarele penale în fază de urmărire penală, având ca obiect infracţiunile prevăzute de art. 12, vor fi clasate iar pentru dosarele penale aflate în judecată se va obţine achitare. Astfel, sunt eliberaţi de tragerea la răspundere penală o serie de persoane care au săvârşit acele infracţiuni de corupţie, încălcându-se în mod evident Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York la 31 octombrie 2003, ratificată prin Legea nr. 365/2004.

Atragem atenţia şi că aceste modificări ne mută de pe calea europeană pe care ne aflam până acum şi ne aruncă pe o pantă profund descendentă în materia funcţionării justiţiei, a statului de drept şi a încrederii în democraţie. De asemenea, modul în care se realizează procesul legislativ în speţă – fără dezbateri, cu ignorarea tuturor părţilor interesate şi competente care critică aceste propuneri, cu încălcarea regulamentelor parlamentare şi cu opoziţia redusă la tăcere prin mijloace demne de perioadă ante-decembristă reprezintă un precedent legislativ dezastruos care slăbeşte încrederea cetăţenilor în Parlament şi în statul de drept. În speranţa că aceste iniţiative legislative vor fi respinse urgent, evocăm cuvintele jurisconsultului Ulpian, care ne-a transmis principiile fundamentale ale justiţiei, spunând că „Justiţia este voinţa statornică şi continuă de a atribui fiecăruia dreptul său” (Justitia est constans et perpetua voluntas, jus suum cuique tribuere).

Adrian Mohai Zamfir, vicepreședinte ASD

Având în vedere ultimele iniţiative legislative de modificare a Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, a Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, a Legii nr. 317/2004 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a Codului penal şi Codului de procedură penală, a Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, precum şi a Legii nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, Asociaţia Studenţilor în Drept a Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti îşi exprimă grava îngrijorare cu privire la conţinutul acestor acte şi le respinge, pentru următoarele motive:
Studenţii Facultăţii de Drept vor fi primii vătămaţi de modificările privind durata cursurilor de formare la Institutul Naţional al Magistraturii, interzicându-li-se să-şi exercite profesia de procuror sau judecator într-un timp rezonabil de la data finalizării studiilor. Societatea, în ansamblul ei, va fi vătămată din cauza faptului ca noua lege penală propusă de legiuitor nu mai apăra valori sociale fundamentale cum ar fi viaţa, integritatea fizică şi psihică, echitatea socială şi egalitatea părţilor în proces. Noua lege penală este disproporţionat elaborată în favoarea suspecţilor, inculpaţilor şi condamnaţilor penal, punând presoana vătămată şi procurorul pe o poziţie de inferioritate, de prepuşenie, în procesul penal. Din ce în ce mai mult se vorbeşte în spaţiul public despre drepturile suspecţilor şi ale inculpaţilor, dar se scapă din vedere drepturile părţilor vătămate şi parţilor civile şi în ce mod ar suferi acestea în cazul adoptării acestor propuneri legislative.
Propunerile de modificare a legilor mai sus menţionate aduc atingere statului de drept si supremaţiei Constituţiei României. Suntem cu toţii vulnerabili în faţa nedreptăţii ce se va instaura şi legaliza în societatea românească. Credem că Asociaţia noastră studenţească, prin misiunea ei de educare si cultivare a spiritului civic şi juridic, trebuie să tragă un semnal de alarmă şi să sancţioneze astfel de acte antisociale, injuste şi supuse arbitrariului.

I. Cu privire la modificara Legii nr. 303/2004, Legii nr. 304/2004 şi a Legii nr. 317/2004
1. Propunerile legislative ce privesc prelungirea duratei cursurilor de formare profesională a auditorilor de justiţie la patru ani şi a stagiului de practică la doi ani nu sunt fundamentate pe un studiu de impact şi pe o consultare prealabilă cu studenţii Facultăţii de Drept, conţin necorelări şi lacune şi nu induc predictibilitate şi stabilitate în sistemul judiciar din România. Considerăm că măsurile urmăresc îngreunarea admiterii în profesie a tinerilor absolvenţi şi producerea unei crize de resurse umane în sistemul judiciar. Amintim că în acest moment există un grav deficit de personal în sistemul juridic. Din raportul privind starea justiţiei realizat de CSM în 2016 aflăm că s-a înregistrat un nivel de activitate de 2.995.276 de dosare, iar La acestea, se adaugă volumul total de activitate al parchetelor, de 3.258.290 de lucrări. Toate acestea sunt gestionate de un număr de doar 6979 de magistraţi, procurori şi judecători!
2. Se creează o inflaţie artificială în rândurile profesiei de avocat, deoarece tinerii absolvenţi ai facultăţilor de drept sunt descurajaţi să urmeze calea Institutului Naţional al Magistraturii, cauza fiind numărul mare şi nejustificat de ani de şcolarizare. Astfel se vor reorienta către admiterea în profesia de avocat, producându-se un grav şi vătămător dezechilibru între profesiile juridice tradiţionale, exercitarea profesiilor de avocat, notar sau executor judecătoresc devenind în mod evident mai avantajoase din perspectiva timpului alocat pregătirii în profesie. Din această perspectivă, propunerile legislative spulberă planurile de carieră ale tinerilor jurişti care au optat pentru Facultatea de Drept în speranţa de a deveni procurori sau judecători.
3. Expunerea de motive face trimitere la necesitatea punerii în concordanţă a legilor justiţiei cu anumite decizii ale Curţii Constituţionale, însă trebuie menţionat că aceste iniţiative, în loc de a propune modificări punctuale, adaugă la lege şi interpretează eronat motivarea Curţii cu consecinţa unor schimbări radicale şi nefaste ale arhitecturii sistemului judiciar.
4. Iniţiativele legislative ale Camerei Deputaţilor vor influenţa negativ cariera şi activitatea profesională a judecătorilor şi procurorilor şi vor produce dezechilibre în funcţionarea instanţelor şi parchetelor. Spre exemplu, propunerea de modificare a Legii nr. 304/2004 referitoare la înfiinţarea Direcţiei pentru Investigarea Infracţiunilor Săvârşite de Judecători şi Procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este nejustificată şi nesusţinută de măsuri privind resursa umană. Astfel, se poate constata că nu există alte categorii profesionale care să aibă un organ de anchetă specializat dedicat. Prin înfiinţarea acestei direcţii se creează falsa impresie că la nivelul acestei categorii socio-profesionale există un fenomen infracţional de o asemenea amploare încât să justifice tratarea magistraţilor în mod diferit în cazul încălcării legislaţiei penale. Astfel, această impresie se va răsfrânge implicit şi asupra tinerilor jurişti, absolvenţi ai facultăţilor de drept, care pot suferi prejudicii de imagine în viaţa privată şi profesională din cauza unei prezumţii false. Reamintim că Direcţiile speciale ar trebui să ancheteze INFRACȚIUNI, nu categorii de persoane.
5. Propunerile legislative formulate de Camera Deputaţilor eludează, în fapt, votul negativ al Consiliului Superior al Magistraturii, al corpului magistraţilor şi al societăţii civile, precum şi întregul proces legislativ de modificare a legilor justiţiei început de Ministerul Justiţiei, în condiţiile în care nu se respectă standarde de eficienţă şi transparenţă, prin posibilitatea unor dezbateri reale şi constructive. De asemenea, a fost eludată şi organizarea unei dezbateri cu cadrele universitare ale facultăţilor de drept din ţară, adevăraţi cunoscători ai artei dreptului.

II. Cu privire la propunere legislativă pentru modificarea Legii nr.176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr.144/2007 privind înfiinţarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative
1. Amendamentul adoptat în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor prin care se prevede faptul că destituirea din funcţie a persoanelor faţă de care s-a constatat un incident de integritate (incompatibilitate sau conflict de interese) să poată fi realizată numai din funcţia ori demnitatea publică în care a existat conflictul de interese sau starea de incompatibilitate (art. 25, alin. 2 din Legea nr. 176/2010) reprezintă un regres inacceptabil în eforturile României de a preveni şi combate situaţiile de incompatibilitate, conflict de interese şi de asigurare a unui climat de transparenţă şi legalitate în exercitarea funcţiilor publice şi de demnitate publică.
2. Soluţia preconizată de această modificare legislativa va avea ca efect diminuarea până la eliminare a sancţiunilor care decurg din încălcarea regimului conflictelor de interese şi al incompatibilităţilor. Funcţionarul sau demnitarul va putea ocupa aceeaşi funcţie care a generat incompatibilitatea ori conflictul de interese, precum şi orice alta funcţie, acest lucru fiind posibil prin încetarea interdicţiilor, fiind încălcat astfel principiul neretroactivităţii deciziilor Curţii Constituţionale şi a legii civile.
3. Se instituie posibilitatea de rotire în funcţiile publice a persoanelor care au încalcat regimul juridic al incompatibilitaţilor sau al conflictului de interese, contrar dispoziţiilor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 418/2014.

III. Cu privire la modificarea Codului penal şi a Codului de procedură penală
1. Directiva (UE) 2016/343 este folosită doar ca un pretext pentru a elimina capacitatea organelor de urmărire penală de a descoperi şi de a dovedi infracţiuni, iar scopul acestor modificări nu are nicio legătură cu prezumţia de nevinovăţie sau cu asigurarea participării părţii la procesul penal.
2. Dreptul penal, ca ramură principală de drept, are ca scop incriminarea oricărei fapte care constituie pericol social şi constituie un mijloc de luptă împotriva acelei fapte, dar mai ales o măsură corespunzătoare pentru ocrotirea societăţii. Ocrotirea are ca obiect relaţiile sociale a căror existenţă (adică normală formare, desfăşurare şi dezvoltare) nu este posibilă şi nu poate fi asigurată decât prin incriminarea şi sancţionarea faptei care prezintă pericol social. De aceea, considerăm importantă protecţia actuală oferită de legea penală persoanelor vătămate şi interesului public.
3. Modificarea art. 83 din C. proc. pen. dă dreptul suspectului şi inculpatului să asiste la audierile martorilor şi va îngreuna efectuarea urmăririi penale, având în vedere că în numeroase situaţii martorii vor fi intimidaţi de prezenţa autorului infracţiunii, mai ales în situaţiile în care se află în relaţie de subordonare faţă de acesta, cum se întâmplă în situaţia infracţiunilor de abuz în serviciu şi corupţie. În prezent, legea dă dreptul avocatului să asiste la aceste audieri, garanţie absolut suficientă pentru a asigura dreptul la apărare al persoanei cercetate. A fost adus argumentul procedurii speciale în care martorul va rămâne în anonimitate, însă aplicarea acestuia în fiecare caz va îngreuna semnificativ actul de justiţie.
4. Modificarea art. 273 C. proc. pen. dezincriminează practic infracţiunea de mărturie mincinoasă, cu efect inclusiv asupra tuturor cauzelor aflate pe rol având ca obiect această infracţiune, prin aplicarea principiului legii penale mai favorabile. Va fi extrem de dificilă, chiar imposibilă aflarea adevărului, în condiţiile în care martorii vor şti că pot minţi fără să aibă nicio implicaţie de tragere la răspundere penală.
5. Introducerea art. 542 alin. 11 C. proc.pen. reglementează o nouă formă a infracţiunii de abuz în serviciu, doar pentru magistraţi şi incriminează inclusiv săvârşirea faptei din culpă indiferent de natura obligaţiei încălcate. Această formă a infracţiunii de abuz în serviciu reprezintă o discriminare evidentă faţă de toate celelalte categorii sociale care sunt sancţionate doar dacă acţionează cu intenţie şi doar dacă încalcă prevederi dintr-o lege.
6. Modificarea art. 168 Cod procedură penală va duce la imposibilitatea de a folosi, într-o altă cauză, rezultatele unei percheziţii informatice şi va îngreuna dovedirea unor infracţiuni, fără niciun argument obiectiv. Nu se poate justifica excluderea unor probe care au fost administrate cu respectarea legii şi în baza autorizaţiei unui judecător, menite a fi utilizate în scopul aflării adevărului şi de tragere la răspundere penală a persoanei care a săvârşit infracţiunea. Astfel, într-o percheziţie informatică privind o infracţiune cu un grad de pericol mai scăzut s-ar putea descoperi înregistrări care atestă săvârşirea unei infracţiuni mai grave (pornografie infantilă, spre exemplu) – în cazul modificării, dacă anchetatorii ar găsi aşa ceva ar fi nevoiţi să înapoieze respectivele inregistrări făptuitorului, fără să poată lua nicio măsură – o situaţie profund aberantă.
7. Prin noile modificări se goloesc de conţinut multe infracţiuni care sunt de competenţa materială a Direcţiei Naţionale Anticorupţie sau a Direcţie de Investigare a Infracţinilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, urmărindu-se în final destructurarea şi diminuarea altor competenţe ale celor două parchete specializate, parhete care, de-a lungul timpului, au vegheat exemplar la apărarea interesului general al societăţii, a ordinii de drept, a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.

IV. Cu privire la modificarea Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie
1. Modificarea art. 12, alin. (1) presupune eliminarea sintagmei ‘sau pentru altul’ în ceea ce priveşte infracţiunile de corupţie prevăzută de articol, dar şi precizarea expresă că foloasele trebuie să fie ‘materiale’. Astfel se restrânge gradul de incriminare prevăzut de text, dezincriminându-se parţial fapte precum efectuarea de operaţiuni financiare incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale, precum şi folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii’, ori pericolul social este realizat indiferent dacă folosul este pentru sine sau pentru altul.
2. Orice modificare a Legii nr. 78/2000 presupune automat intervenţia aplicării principiului ‘legii penale mai favorabile’ iar toate dosarele penale în fază de urmărire penală, având ca obiect infracţiunile prevăzute de art. 12, vor fi clasate iar pentru dosarele penale aflate în judecată se va obţine achitare. Astfel, sunt eliberaţi de tragerea la răspundere penală o serie de persoane care au săvârşit acele infracţiuni de corupţie, încălcându-se în mod evident Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York la 31 octombrie 2003, ratificată prin Legea nr. 365/2004.

Atragem atenţia şi că aceste modificări ne mută de pe calea europeană pe care ne aflam până acum şi ne aruncă pe o pantă profund descendentă în materia funcţionării justiţiei, a statului de drept şi a încrederii în democraţie. De asemenea, modul în care se realizează procesul legislativ în speţă – fără dezbateri, cu ignorarea tuturor părţilor interesate şi competente care critică aceste propuneri, cu încălcarea regulamentelor parlamentare şi cu opoziţia redusă la tăcere prin mijloace demne de perioadă ante-decembristă reprezintă un precedent legislativ dezastruos care slăbeşte încrederea cetăţenilor în Parlament şi în statul de drept. În speranţa că aceste iniţiative legislative vor fi respinse urgent, evocăm cuvintele jurisconsultului Ulpian, care ne-a transmis principiile fundamentale ale justiţiei, spunând că „Justiţia este voinţa statornică şi continuă de a atribui fiecăruia dreptul său” (Justitia est constans et perpetua voluntas, jus suum cuique tribuere).

Adrian Mohai Zamfir, vicepreședinte ASD