În fiecare an, la 14 octombrie, Biserica Or­todoxă de pretutindeni o prăznuiește pe Cuvioasa Maică Parascheva. În chip deo­sebit, ea este cinstită în Moldova, întrucât de mai bine de 350 de ani moaștele ei se găsesc la Iași. Sfânta Cuvioasă Parascheva a trăit pe pă­mânt în prima jumătate a veacului al XI-lea. S-a născut în Epivata (azi Boia­dos), pe țăr­mul Mării Mar­mara, în apropiere de Cons­tan­­ti­nopol, pe atunci ca­pi­tala Imperiului Bizantin. Pă­rinții ei, oa­meni de neam bun și cre­dincioși, râvnitori spre cele sfinte, au crescut-o în frica de Dum­nezeu, în­dem­nând-o spre de­prin­­derea fap­te­lor bune, dar mai ales a postului, ru­găciunii și milos­te­niei. Un frate al ei, după ce a învățat carte, s-a călugărit sub numele de Eftimie; a fost ales epis­cop în localitatea Madite. Sfânta Parascheva și-a petrecut anii co­pi­lă­­riei în casa părinților, sub ocrotirea acestora. Se spune că pe când avea zece ani, „fiind într-o bi­serică a Precistei” a auzit citindu-se, la Sfân­ta Li­turghie, cuvântul Evangheliei: „Ori­ci­ne vo­ieș­te să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie” (Mar­cu 8, 34). Chemarea Mântui­to­ru­lui a sădit în inima ei dorul de desăvârșire, încât și-a îm­păr­țit toate hainele săracilor. Același lucru l-a fă­cut și în alte împrejurări, fără să țină seama de mustrările părinților. Moștenind o mare avere de la părinți, îm­preună cu fratele ei, tânăra Parascheva a dă­ruit săracilor partea ce i se cuvenea de moș­te­ni­re și a luat calea monahismului, cu fapte bune și rugăciuni.
După trecerea la cele veșnice, moaștele sale au fost adăpostite în mai multe lăcașuri de cult din Balcani, inclusiv la Constantinopol/ Istanbul. Domnitorul Moldovei, Vasile Lupu, a adus moaștele Cuvioasei Parascheva la Iași, la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi, în 1641. De atunci, moaștele Cuvioasei au rămas la Iași și au scăpat inclusiv de un incendiu devastator, în decembrie 1888. Apoi au fost mutate la noua Catedrală Mitropolitană din capitala Moldovei, unde se găsesc și astăzi. În 1950, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca­nonizarea unor sfinți din neamul nostru pre­cum și generalizarea cul­tu­lui unor sfinți ale căror moaște se găsesc în țară la noi. În cazul Cu­vioasei Paras­che­va, gene­ralizarea cul­tului ei s-a făcut în Catedrala Mitro­poli­tană din Iași, la 14 oc­tom­brie 1955, în pre­zența a nu­me­roși ierarhi ro­­mâni, pre­cum și a unor repre­zen­tan­ți ai Bisericii Or­to­­do­xe Rusă și Bul­gară. În fiecare an, zeci de mii de credincioși vin la Iași pentru a participa la procesiunile dedicate Cuvioasei Parascheva, care se oficiază timp de mai multe zile.

În fiecare an, la 14 octombrie, Biserica Or­todoxă de pretutindeni o prăznuiește pe Cuvioasa Maică Parascheva. În chip deo­sebit, ea este cinstită în Moldova, întrucât de mai bine de 350 de ani moaștele ei se găsesc la Iași. Sfânta Cuvioasă Parascheva a trăit pe pă­mânt în prima jumătate a veacului al XI-lea. S-a născut în Epivata (azi Boia­dos), pe țăr­mul Mării Mar­mara, în apropiere de Cons­tan­­ti­nopol, pe atunci ca­pi­tala Imperiului Bizantin. Pă­rinții ei, oa­meni de neam bun și cre­dincioși, râvnitori spre cele sfinte, au crescut-o în frica de Dum­nezeu, în­dem­nând-o spre de­prin­­derea fap­te­lor bune, dar mai ales a postului, ru­găciunii și milos­te­niei. Un frate al ei, după ce a învățat carte, s-a călugărit sub numele de Eftimie; a fost ales epis­cop în localitatea Madite. Sfânta Parascheva și-a petrecut anii co­pi­lă­­riei în casa părinților, sub ocrotirea acestora. Se spune că pe când avea zece ani, „fiind într-o bi­serică a Precistei” a auzit citindu-se, la Sfân­ta Li­turghie, cuvântul Evangheliei: „Ori­ci­ne vo­ieș­te să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie” (Mar­cu 8, 34). Chemarea Mântui­to­ru­lui a sădit în inima ei dorul de desăvârșire, încât și-a îm­păr­țit toate hainele săracilor. Același lucru l-a fă­cut și în alte împrejurări, fără să țină seama de mustrările părinților. Moștenind o mare avere de la părinți, îm­preună cu fratele ei, tânăra Parascheva a dă­ruit săracilor partea ce i se cuvenea de moș­te­ni­re și a luat calea monahismului, cu fapte bune și rugăciuni.
După trecerea la cele veșnice, moaștele sale au fost adăpostite în mai multe lăcașuri de cult din Balcani, inclusiv la Constantinopol/ Istanbul. Domnitorul Moldovei, Vasile Lupu, a adus moaștele Cuvioasei Parascheva la Iași, la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi, în 1641. De atunci, moaștele Cuvioasei au rămas la Iași și au scăpat inclusiv de un incendiu devastator, în decembrie 1888. Apoi au fost mutate la noua Catedrală Mitropolitană din capitala Moldovei, unde se găsesc și astăzi. În 1950, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca­nonizarea unor sfinți din neamul nostru pre­cum și generalizarea cul­tu­lui unor sfinți ale căror moaște se găsesc în țară la noi. În cazul Cu­vioasei Paras­che­va, gene­ralizarea cul­tului ei s-a făcut în Catedrala Mitro­poli­tană din Iași, la 14 oc­tom­brie 1955, în pre­zența a nu­me­roși ierarhi ro­­mâni, pre­cum și a unor repre­zen­tan­ți ai Bisericii Or­to­­do­xe Rusă și Bul­gară. În fiecare an, zeci de mii de credincioși vin la Iași pentru a participa la procesiunile dedicate Cuvioasei Parascheva, care se oficiază timp de mai multe zile.