Sfântul Mare Mucenic Dimitrie este cinstit pe data de 26 octombrie. A trăit în timpul împăraților Dioclețian (284-305) și Maximian (286-305). Din viața sa, înscrisă în Sinaxare, aflăm că a fost fiul prefectului din Tesalonic. După moartea tatălui său, a fost numit guvernator al Tesalonicului. Ținând seama de faptul că Dimitrie nu a ascuns că este creștin, a fost întemnițat. În vremea aceea, creștinii erau trimiși să lupte cu gladiatorii. În aceste lupte, creștinii erau victime sigure. Potrivit tradiției, Nestor, un tânăr creștin, cere binecuvântarea de la Sfântul Dimitrie să-l omoare pe Lie, gladiatorul favorit al împăratului, pentru a pune capăt luptelor sângeroase. Dimitrie îl va însemna cu semnul sfintei cruci pe frunte și îi va spune: „Du-te și pe Lie îl vei birui, iar pe Hristos Îl vei mărturisi”. Prin rugăciunile Sfântului Dimitrie, Nestor reușește să-l străpungă cu lancea pe Lie. La finalul acestei lupte, împăratul Maximian poruncește ca lui Nestor să i se taie capul, iar Dimitrie să fie străpuns cu sulițele. Din trupul lui Dimitrie nu a curs sânge, ci mir tămăduitor de boli. Sfântul Dimitrie a fost martirizat la Sirmium (Sremska Mitrovita, în Serbia), iar moaștele sale au fost aduse în Tesalonic, pe 26 octombrie 413. Biserica actuală în care se află moaștele Sfântului Mucenic Dimitrie a fost construită la puțin timp de la incendiul bisericii ridicate de guvernatorul Leontie, din anii 626-634. A fost transformată în moschee în anul 1493 și redata cultului creștin în 1912. (sursa: crestinortodox.ro)

Sfântul Du­mi­tru este considerat, în tradiția populară, patronul păstorilor sau cel care desfrunzește codrul și usucă toate plan­tele. În ajunul sărbătorii Sfântului Dumi­tru se aprind focuri, peste care sar copii, pentru a fi sănătoși tot anul. Focul are și menirea de a alunga fiarele și de a încălzi morții. După ce focul este stins, țăranii aruncă un cărbune în grădină, pentru ca aceasta să primească putere de a rodi. În popor, mai ales în zona montană, de Sfântul Dumitru se termină învoielile încheiate între stăpânii oilor și ciobani.

Potrivit Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, sunt aproape 270.000 de români care poartă numele Sfântului Dumitru sau derivate, în mare majoritate bărbați (circa 235.000). Cele mai frecvente nume de bărbați sunt: Dumitru – 218.950, Mitică – 7.127, Dimitrie – 5.875, Dima – 798, Dumitrache – 722. Românce sunt circa 33.500, iar cele mai frecvente nume sunt: Dumitra – 22.036, Dumitrița – 7.428, Mița – 1.879.

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie este cinstit pe data de 26 octombrie. A trăit în timpul împăraților Dioclețian (284-305) și Maximian (286-305). Din viața sa, înscrisă în Sinaxare, aflăm că a fost fiul prefectului din Tesalonic. După moartea tatălui său, a fost numit guvernator al Tesalonicului. Ținând seama de faptul că Dimitrie nu a ascuns că este creștin, a fost întemnițat. În vremea aceea, creștinii erau trimiși să lupte cu gladiatorii. În aceste lupte, creștinii erau victime sigure. Potrivit tradiției, Nestor, un tânăr creștin, cere binecuvântarea de la Sfântul Dimitrie să-l omoare pe Lie, gladiatorul favorit al împăratului, pentru a pune capăt luptelor sângeroase. Dimitrie îl va însemna cu semnul sfintei cruci pe frunte și îi va spune: „Du-te și pe Lie îl vei birui, iar pe Hristos Îl vei mărturisi”. Prin rugăciunile Sfântului Dimitrie, Nestor reușește să-l străpungă cu lancea pe Lie. La finalul acestei lupte, împăratul Maximian poruncește ca lui Nestor să i se taie capul, iar Dimitrie să fie străpuns cu sulițele. Din trupul lui Dimitrie nu a curs sânge, ci mir tămăduitor de boli. Sfântul Dimitrie a fost martirizat la Sirmium (Sremska Mitrovita, în Serbia), iar moaștele sale au fost aduse în Tesalonic, pe 26 octombrie 413. Biserica actuală în care se află moaștele Sfântului Mucenic Dimitrie a fost construită la puțin timp de la incendiul bisericii ridicate de guvernatorul Leontie, din anii 626-634. A fost transformată în moschee în anul 1493 și redata cultului creștin în 1912. (sursa: crestinortodox.ro)

Sfântul Du­mi­tru este considerat, în tradiția populară, patronul păstorilor sau cel care desfrunzește codrul și usucă toate plan­tele. În ajunul sărbătorii Sfântului Dumi­tru se aprind focuri, peste care sar copii, pentru a fi sănătoși tot anul. Focul are și menirea de a alunga fiarele și de a încălzi morții. După ce focul este stins, țăranii aruncă un cărbune în grădină, pentru ca aceasta să primească putere de a rodi. În popor, mai ales în zona montană, de Sfântul Dumitru se termină învoielile încheiate între stăpânii oilor și ciobani.

Potrivit Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, sunt aproape 270.000 de români care poartă numele Sfântului Dumitru sau derivate, în mare majoritate bărbați (circa 235.000). Cele mai frecvente nume de bărbați sunt: Dumitru – 218.950, Mitică – 7.127, Dimitrie – 5.875, Dima – 798, Dumitrache – 722. Românce sunt circa 33.500, iar cele mai frecvente nume sunt: Dumitra – 22.036, Dumitrița – 7.428, Mița – 1.879.