Sfântul Nicolae, ierarhul din localitatea Mira, este cel mai cunoscut și iubit sfânt al Bisericii Ortodoxe. Născut în jurul anului 280, în localitatea Patara Lichiei, și trecut la cele veșnice în jurul anului 345, în localitatea Mira (astăzi Kocademre, Turcia), acest sfânt ierarh s-a făcut pe sine chip al smereniei și al sărăciei, slujind lui Dumnezeu și semenilor săi nu numai până în ultimul ceas al vieții sale, ci și până astăzi. Sfântul Ierarh Nicolae din Mira Lichiei este cunoscut drept ocrotitor al celor acuzați pe nedrept, al comercianților și al călătorilor, al fetelor nemăritate și al mireselor și, în mod special, al copiilor mici.
Sfântul Nicolae a vrut să viziteze Țara Sfântă, unde a plecat cu o corabie, aceasta a fost prinsă de o furtună puternică, dar Sfântul și ceilalți călători s-au rugat și furtuna s-a potolit. Se mai spune că unul dintre marinari s-a urcat pe catarg, dar a alunecat și a rămas fără suflare pe punte. De mila lui și pentru suferința celorlalți marinari, care își plângeau prietenul, Sfântul Nicolae s-a rugat și Domnul l-a înviat. De atunci a devenit Sfântul Nicolae apărător al celor aflați în primejdii pe mare. Nicolae participă, în calitate de episcop, la primul sinod ecumenic de la Niceea din anul 325, care a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. De asemenea, la acest sinod Nicolae este recunoscut drept un mare apărător al ortodoxiei. Controversa dintre Nicolae și Arie a fost atât de puternică încât, îngrijorat fiind de ruptura care se putea produce în Biserică, viitorul sfânt i-a dat ereticului o palmă în cadrul sinodului. De la acea palmă a Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, celor neascultători să li se dea o nuieluşă în semn de avertisment.
Nicolae a dăruit mult săracilor, i-a liniştit pe cei întristați, i-a vindecat cu putere de la Dumnezeu pe bolnavi. O legendă a Sfântului Nicolae arată că acesta a aflat despre un tată din cetatea Mira care, de durere că nu are zestre suficientă să-și mărite fiicele, plănuia să le ia viața și apoi să se omoare, pentru ca fetele sale să nu fie nevoite să ajungă batjocura bărbaților cu stare. Impresionat de durerea tatălui și îngrijorat de soarta fetelor, Sfântul Nicolae a poruncit slugilor sale să ia câteva pungi cu galbeni și să le strecoare în casa familiei. Cei trei săculeți cu aur făcuți cadou fetelor de nobil au devenit simbolul Sfântului Nicolae sub forma a trei bile de aur, imagine surprinsă ca atare în iconografia apuseană. Acest mult-iubit sfânt a fost rânduit spre cinstire în ziua de 6 decembrie, pentru că, în această zi, el i-a apărut în vis Sfântului Împărat Constantin cel Mare, cerându-i să-i ierte pe cei trei tineri nevinovați care urmau a fi omorâți a doua zi.
Există obiceiul ca în noaptea de 5 spre 6 decembrie, copiii să își lase ghetele în fața ușii, așteptând cu speranța că vor primi cadouri, constând, în general, în dulciuri. În unele zone, copiii îi lasă moșului apă sau morcovi pentru calul său. În unele regiuni ale României, copiii găsesc în dimineața zilei de 6 decembrie, pe lângă dulciuri și fructe, o nuielușă, în semn de avertisment pentru momentele în care sunt neascultători. Se ştie că în colindele româneşti se cântă, iarna, despre florile dalbe, flori de măr. Există tradiția din bătrâni ca acea nuieluşă a Sfântului Nicolae să fie una de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Nașterea Domnului, însemnă că sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dat crenguța. Potrivit datelor oficiale, peste 800.000 de români poartă numele de Nicolae sau derivate. Fiind o sărbătoare în Postul Nașterii Domnului, în această zi este dezlegare la pește.
