Întâmpinarea Domnului, cunoscută în popor și sub denumirea Stretenia (după numele vechi sla­von), este sărbătoarea anuală a zilei în care Sfânta Fecioara Maria, conformându-se Legii (Lev. XII, 8), a mers la templul din Ierusalim, la 40 de zile după nașterea Domnului, pentru curățirea ei; dumnezeiescul Prunc a fost întâmpinat și ținut în brațe de bătrânul și dreptul Simeon (Luca II, 22 s.u.). La ortodocși, accentul sărbătorii se pune pe persoana dumnezeiescului Prunc și de aceea e numită Întâmpinarea Domnului (de către Simeon), fiind trecută între sărbătorile Mântuitorului, pe când la catolici pe primul plan stă persoana Fecioarei Maria, care a venit la templu pen­tru curățirea ei, după Lege. De aceea, la ei sărbătoarea se numește Cu­rățirea Sfintei Marii și e trecută între sărbătorile Maicii Domnului.

Sărbătoarea Întâmpinării Domnului a fost introdusă la Roma de papa Gelasiu în anul 494. Astfel, a fost înlocuită străvechea sărbătoare păgână a Lupercaliilor, de la începutul lui februarie, când aveau loc și procesiuni în jurul orașului cu făclii aprinse, în onoarea zeului Pan, supranumit și Lupercus, adică ucigătorul lupilor sau ocrotitorul turmelor împotriva lupilor. În Răsărit, această sărbătoare s-a introdus în penultimul an al domniei împăratului Justin I (526), iar generalizarea ei s-a făcut în cursul secolului VI, începând din anul 534, când împăratul Justinian a schimbat data sărbătorii de la 14 februarie la 2 februarie (40 de zile socotite de la 25 decembrie, noua dată a sărbătorii Nașterii Domnului).

În credința populară, ziua de 2 februarie este cunoscută sub denumirea de Ziua Ursului. Copiii erau unși cu grăsime de urs. Prin această practică se credea că puterea acestui animal era transferată asupra copiilor. Bolnavii de „sperietoare” erau tratați în această zi prin afumare cu păr de urs. Se credea că, dacă în această zi este soare, ursul iese din bârlog și, văzându-și umbra, se sperie și se retrage, prevestind astfel, prelungirea iernii cu încă 6 săptămâni. Dimpotrivă, dacă în această zi cerul este înnorat, ursul nu-și poate vedea umbra și rămâne afară, prevestind slăbirea frigului și apropierea primăverii. (sursa: crestinortodox.ro)

În calendarul ortodox, Întâmpinarea Domnului este o sărbătoare cu cruce roșie, în care credincioșii au dezlegare la pește.

Întâmpinarea Domnului, cunoscută în popor și sub denumirea Stretenia (după numele vechi sla­von), este sărbătoarea anuală a zilei în care Sfânta Fecioara Maria, conformându-se Legii (Lev. XII, 8), a mers la templul din Ierusalim, la 40 de zile după nașterea Domnului, pentru curățirea ei; dumnezeiescul Prunc a fost întâmpinat și ținut în brațe de bătrânul și dreptul Simeon (Luca II, 22 s.u.). La ortodocși, accentul sărbătorii se pune pe persoana dumnezeiescului Prunc și de aceea e numită Întâmpinarea Domnului (de către Simeon), fiind trecută între sărbătorile Mântuitorului, pe când la catolici pe primul plan stă persoana Fecioarei Maria, care a venit la templu pen­tru curățirea ei, după Lege. De aceea, la ei sărbătoarea se numește Cu­rățirea Sfintei Marii și e trecută între sărbătorile Maicii Domnului.

Sărbătoarea Întâmpinării Domnului a fost introdusă la Roma de papa Gelasiu în anul 494. Astfel, a fost înlocuită străvechea sărbătoare păgână a Lupercaliilor, de la începutul lui februarie, când aveau loc și procesiuni în jurul orașului cu făclii aprinse, în onoarea zeului Pan, supranumit și Lupercus, adică ucigătorul lupilor sau ocrotitorul turmelor împotriva lupilor. În Răsărit, această sărbătoare s-a introdus în penultimul an al domniei împăratului Justin I (526), iar generalizarea ei s-a făcut în cursul secolului VI, începând din anul 534, când împăratul Justinian a schimbat data sărbătorii de la 14 februarie la 2 februarie (40 de zile socotite de la 25 decembrie, noua dată a sărbătorii Nașterii Domnului).

În credința populară, ziua de 2 februarie este cunoscută sub denumirea de Ziua Ursului. Copiii erau unși cu grăsime de urs. Prin această practică se credea că puterea acestui animal era transferată asupra copiilor. Bolnavii de „sperietoare” erau tratați în această zi prin afumare cu păr de urs. Se credea că, dacă în această zi este soare, ursul iese din bârlog și, văzându-și umbra, se sperie și se retrage, prevestind astfel, prelungirea iernii cu încă 6 săptămâni. Dimpotrivă, dacă în această zi cerul este înnorat, ursul nu-și poate vedea umbra și rămâne afară, prevestind slăbirea frigului și apropierea primăverii. (sursa: crestinortodox.ro)

În calendarul ortodox, Întâmpinarea Domnului este o sărbătoare cu cruce roșie, în care credincioșii au dezlegare la pește.