Viața va fi schimbată radical de tehnologie și, deși nu ne este clar cum anume vom traversa acest proces și cât anume va dura, mulți gânditori se întrec în predicții despre ceea ce fondatorul World Economic Forum, Klaus Schwab susținea cu doi ani în urmă că va fi “un moment de maximă promisiune, dar și de maximă amenințare”. Tehnologia va transforma fundamental felul în care trăim, muncim și interacționăm unii cu ceilalți. Viteza transformărilor curente nu are precedent istoric. Dinamica este exponențială, nicidecum liniară. Amploarea și profunzimea acestor schimbări vestesc transformări viitoare ale întregilor sisteme de producție, de management și de guvernanță. Azi experimentăm posibilitatea nețărmuită a miliarde de oameni de a fi conectați instantaneu la echipamente mobile, cu o putere de procesare a informației fără precedent, cu o capacitate de stocare a informației fără precedent, cu un acces la cunoaștere fără limite. Inteligența artificială (IA) e printre noi, de la mașini care se conduc singure și drone, la asistență virtuală, programe de traducere, sau softuri de tranzacționare și investiție. A Patra Revoluție Industrială are potențialul de a spori nivelul de venit global și de a îmbunătăți calitatea vieții întregii populații de pe glob. În același timp însă, Revoluția 4.0 ar putea genera o și mai mare inegalitate, mai ales datorită puterii sale de răsturna piața globală a muncii așa cum o cunoaștem azi. Pe măsură ce automatizarea substituie munca de-a lungul și de-a latul întregii economii, înlocuirea oamenilor de către mașini și roboți poate exacerba prăpastia dintre câștigurile capitalului și câștigurile forței de muncă. Pe de altă parte, este de asemenea posibil ca substituirea muncitorilor de către tehnologie să conducă, la nivel agregat, într-o creștere netă a numărului de job-uri mai sigure și mai bine răsplătite. Nimeni la acest moment nu poate prevedea limpede care scenariu anume este mai probabil să aibă loc. Dar mulți experți spun că în viitor, talentul, mai mult decât capitalul, va reprezenta factorul critic de producție. Piața muncii va fi din ce în ce mai mult segregată în segmentele “pricepere redusă-salariu mic” și “talent excepțional-salariu de excepție”, ceea ce va atrage de la sine o creștere a tensiunilor sociale. Sporește constant cererea de angajați foarte bine pregătiți în timp ce scade cererea de muncitori mai puțin educați, mai puțin talentați, mai puțin calificați. Rezultatul este o piață a muncii cu maxime la extremități și cu o mare slăbiciune a cererii și ofertei în zona mediană.
România nu pare deloc pregătită pentru această nouă provocare. De altfel, România nu pare pregătită pentru orice provocare cconomico-socială. România continuă să afișeze un decalaj uriaș între ritmul avansat de creștere economică și nivelul extrem de redus de dezvoltare. Pe 23 mai Comisia Europeană (CE) a transmis României recomandările specifice de ţară, lansând totodată un avertisment cu privire la riscul foarte ridicat de sărăcie sau de excluziune socială. Comisia Europeană a realizat o analiză a cadrului fiscal, a volumului de colectare a taxelor și impozitelor, a nivelului de evaziune fiscală; totodată a făcut o radiografie de stare cu privire la reforma venitului minim de incluziune, la îmbunătățirea funcționării dialogului social, furnizarea de educație de calitate inclusiv pentru grupurile defavorizate, îmbunătățirea accesului la servicii de sănătate, mărirea gradului de predictibilitate în procesul decizional, îmbunătățirea pregătirii și stabilirii proiectelor mari de infrastructură prioritare și accelerarea implementării lor, o mai bună transparență și eficiență a achizițiilor publice și, nu în ultimul rând, la consolidarea guvernanței corporative a companiilor de stat. Semnalul cel mai serios este transmis cu privire la nivelul ridicat al sărăciei și excluziunii sociale. Piaţa muncii se înăspreşte în urma creşterii angajărilor, odată cu o reducere a forţei de muncă din cauza emigraţiei şi a îmbătrânirii populaţiei. În acelaşi timp, România are un potenţial substanţial de forţă de muncă nefolosită, şi câteva grupuri, cum ar fi tinerii, romii, şomerii pe termen lung şi persoanele cu dizabilităţi se confruntă cu dificultăţi în accesarea pieţei muncii, susține analiza realizată de Comisia Europeană. Comisia Europeană a adresat în acest an României trei recomandări specifice de țară care vizează politica fiscal-bugetară (1), ocuparea, sănătatea, educația (2) și administrația publică (3). Numărul recomandărilor adresate României a variat, de la opt în 2013 la trei, în 2018, Comisia Europeană remarcând că România a înregistrat progrese pentru 68% dintre recomandările adresate în ultimii cinci ani. În plus, Raportul de Țară 2018 încadrează România în categoria statelor membre fără dezechilibre macroeconomice, motiv pentru care acesta nu conține un bilanț aprofundat (”in-depth review”).

Daniel Apostol

Viața va fi schimbată radical de tehnologie și, deși nu ne este clar cum anume vom traversa acest proces și cât anume va dura, mulți gânditori se întrec în predicții despre ceea ce fondatorul World Economic Forum, Klaus Schwab susținea cu doi ani în urmă că va fi “un moment de maximă promisiune, dar și de maximă amenințare”. Tehnologia va transforma fundamental felul în care trăim, muncim și interacționăm unii cu ceilalți. Viteza transformărilor curente nu are precedent istoric. Dinamica este exponențială, nicidecum liniară. Amploarea și profunzimea acestor schimbări vestesc transformări viitoare ale întregilor sisteme de producție, de management și de guvernanță. Azi experimentăm posibilitatea nețărmuită a miliarde de oameni de a fi conectați instantaneu la echipamente mobile, cu o putere de procesare a informației fără precedent, cu o capacitate de stocare a informației fără precedent, cu un acces la cunoaștere fără limite. Inteligența artificială (IA) e printre noi, de la mașini care se conduc singure și drone, la asistență virtuală, programe de traducere, sau softuri de tranzacționare și investiție. A Patra Revoluție Industrială are potențialul de a spori nivelul de venit global și de a îmbunătăți calitatea vieții întregii populații de pe glob. În același timp însă, Revoluția 4.0 ar putea genera o și mai mare inegalitate, mai ales datorită puterii sale de răsturna piața globală a muncii așa cum o cunoaștem azi. Pe măsură ce automatizarea substituie munca de-a lungul și de-a latul întregii economii, înlocuirea oamenilor de către mașini și roboți poate exacerba prăpastia dintre câștigurile capitalului și câștigurile forței de muncă. Pe de altă parte, este de asemenea posibil ca substituirea muncitorilor de către tehnologie să conducă, la nivel agregat, într-o creștere netă a numărului de job-uri mai sigure și mai bine răsplătite. Nimeni la acest moment nu poate prevedea limpede care scenariu anume este mai probabil să aibă loc. Dar mulți experți spun că în viitor, talentul, mai mult decât capitalul, va reprezenta factorul critic de producție. Piața muncii va fi din ce în ce mai mult segregată în segmentele “pricepere redusă-salariu mic” și “talent excepțional-salariu de excepție”, ceea ce va atrage de la sine o creștere a tensiunilor sociale. Sporește constant cererea de angajați foarte bine pregătiți în timp ce scade cererea de muncitori mai puțin educați, mai puțin talentați, mai puțin calificați. Rezultatul este o piață a muncii cu maxime la extremități și cu o mare slăbiciune a cererii și ofertei în zona mediană.
România nu pare deloc pregătită pentru această nouă provocare. De altfel, România nu pare pregătită pentru orice provocare cconomico-socială. România continuă să afișeze un decalaj uriaș între ritmul avansat de creștere economică și nivelul extrem de redus de dezvoltare. Pe 23 mai Comisia Europeană (CE) a transmis României recomandările specifice de ţară, lansând totodată un avertisment cu privire la riscul foarte ridicat de sărăcie sau de excluziune socială. Comisia Europeană a realizat o analiză a cadrului fiscal, a volumului de colectare a taxelor și impozitelor, a nivelului de evaziune fiscală; totodată a făcut o radiografie de stare cu privire la reforma venitului minim de incluziune, la îmbunătățirea funcționării dialogului social, furnizarea de educație de calitate inclusiv pentru grupurile defavorizate, îmbunătățirea accesului la servicii de sănătate, mărirea gradului de predictibilitate în procesul decizional, îmbunătățirea pregătirii și stabilirii proiectelor mari de infrastructură prioritare și accelerarea implementării lor, o mai bună transparență și eficiență a achizițiilor publice și, nu în ultimul rând, la consolidarea guvernanței corporative a companiilor de stat. Semnalul cel mai serios este transmis cu privire la nivelul ridicat al sărăciei și excluziunii sociale. Piaţa muncii se înăspreşte în urma creşterii angajărilor, odată cu o reducere a forţei de muncă din cauza emigraţiei şi a îmbătrânirii populaţiei. În acelaşi timp, România are un potenţial substanţial de forţă de muncă nefolosită, şi câteva grupuri, cum ar fi tinerii, romii, şomerii pe termen lung şi persoanele cu dizabilităţi se confruntă cu dificultăţi în accesarea pieţei muncii, susține analiza realizată de Comisia Europeană. Comisia Europeană a adresat în acest an României trei recomandări specifice de țară care vizează politica fiscal-bugetară (1), ocuparea, sănătatea, educația (2) și administrația publică (3). Numărul recomandărilor adresate României a variat, de la opt în 2013 la trei, în 2018, Comisia Europeană remarcând că România a înregistrat progrese pentru 68% dintre recomandările adresate în ultimii cinci ani. În plus, Raportul de Țară 2018 încadrează România în categoria statelor membre fără dezechilibre macroeconomice, motiv pentru care acesta nu conține un bilanț aprofundat (”in-depth review”).

Daniel Apostol