Uneori, cel mai mare pas înainte nu este cel pe care îl faci, ci locul în care ajungi. Un loc în care ești așteptat, ascultat și în care poți spune, în sfârșit: „Aici vreau să rămân.” Astăzi, în cadrul campaniei noastre „DINCOLO DE POARTĂ”, vă spunem o poveste despre răbdare, speranță și curajul de a începe din nou. O poveste adevărată, despre un om care, după aproape trei decenii petrecute în sistemul de protecție socială, a descoperit că niciodată nu este prea târziu pentru un nou început. Are 49 de ani. O mare parte din viață și-a petrecut-o în instituții, încă din copilărie. Din anul 2007 a fost beneficiar al Centrului de Abilitare și Reabilitare Jariștea, din cadrul DGASPC Vrancea.
Colegii noștri îl descriu ca pe un om liniștit, respectuos, cooperant, mereu dispus să participe la treburile gospodărești și la activitățile din centru. Îi plăcea să petreacă timpul afară, în natură, să fie de ajutor și să se bucure de lucrurile simple. În toți acești ani, a existat și o speranță pe care a purtat-o cu el: aceea de a primi vești de la familia sa. Colegii noștri au încercat să îi identifice rudele și să refacă legăturile familiale, însă demersurile nu au avut rezultatul dorit.
Dar, uneori, familia poate însemna și oamenii pe care îi întâlnești pe drum. Oamenii care îți deschid ușa, îți oferă sprijin și te fac să simți că aparții unui loc. El nu își dorea lucruri extraordinare. Își dorea o viață liniștită, într-un mediu familial, alături de oameni care să îi ofere siguranță, înțelegere și posibilitatea de a participa la viața de zi cu zi. Iar colegii noștri au făcut tot ce le-a stat în putere pentru ca această dorință să devină realitate. În urma evaluărilor individuale, a pregătirii pentru viața în comunitate și a colaborării dintre echipa multidisciplinară a CAbR Jariștea și Serviciul Asistenți Personali Profesioniști (APP) din cadrul DGASPC Vrancea, a fost identificată o alternativă potrivită nevoilor și dorințelor sale. A urmat o perioadă de acomodare într-o gospodărie din comunitate. Un mediu nou, oameni noi, alte obiceiuri și o viață de zi cu zi diferită de cea pe care o cunoscuse atâția ani. A început să participe la activitățile gospodăriei, să petreacă timp în curte, să descopere bucuria lucrurilor mărunte și să se familiarizeze cu noul său cămin.
Și a venit momentul care a dat sens tuturor eforturilor. În timpul unei vizite de monitorizare, colegii noștri au constatat că se adaptase foarte bine. Dar cea mai importantă confirmare nu a venit dintr-un raport sau dintr-o evaluare. A venit chiar de la el. A spus clar că își dorește să rămână acolo. O dorință simplă, exprimată de un om care, după atâția ani de viață instituționalizată, avea în față posibilitatea unui alt fel de viitor. În octombrie 2026, această dorință a devenit realitate. A părăsit centrul rezidențial și a început o nouă etapă a vieții, în îngrijirea unui asistent personal profesionist.
Nu înseamnă că toate provocările au dispărut. Adaptarea, dezvoltarea autonomiei și integrarea în comunitate sunt procese care necesită timp, răbdare și sprijin permanent. DGASPC Vrancea, prin Serviciul APP, continuă să monitorizeze modul în care îi sunt respectate drepturile, nevoile și preferințele, precum și calitatea îngrijirii și adaptarea la noul mediu de viață. Pentru el, schimbarea înseamnă mai mult decât o altă adresă. Înseamnă posibilitatea de a avea propriul ritm, de a face alegeri, de a se simți util, acceptat și parte dintr-o familie și dintr-o comunitate.
Iar pentru comunitate, astfel de povești reprezintă o lecție prețioasă. Ne arată că incluziunea nu este doar un principiu scris în documente, ci o responsabilitate pe care o avem cu toții. Că persoanele adulte cu dizabilități au aceleași nevoi fundamentale de apartenență, respect, siguranță și demnitate. Și că o comunitate devine cu adevărat mai puternică atunci când găsește loc pentru fiecare dintre membrii săi.
Dezinstituționalizarea nu înseamnă pur și simplu închiderea unei uși în urma cuiva. Înseamnă deschiderea altora. Înseamnă pregătire, evaluare, sprijin individualizat, alternative potrivite și, mai ales, respectarea voinței persoanei. Înseamnă să nu decidem în locul omului, ci să îl sprijinim să își construiască propriul drum.
Le mulțumim colegilor din cadrul CAbR Jariștea și Serviciului Asistenți Personali Profesioniști al DGASPC Vrancea, pentru profesionalism, răbdare, empatie și implicare. Pentru fiecare evaluare, fiecare discuție, fiecare demers și fiecare pas făcut alături de beneficiari. Pentru că dincolo de proceduri, documente și responsabilități administrative există oameni care pun suflet în ceea ce fac. Mulțumim și asistentului personal profesionist care i-a deschis ușa gospodăriei sale și i-a oferit șansa de a construi un nou capitol de viață, într-un mediu familial. Mulțumiri speciale colegului nostru Stancea Claudiu, asistent social în cadrul CABR Jariștea, pentru transmiterea acestei povești frumoase.
Povestea lui nu este un punct final. Este un început. Iar colegii noștri continuă să pregătească și să sprijine alți beneficiari pentru viața în comunitate, respectând nevoile, posibilitățile și alegerile fiecăruia. Poate că nu putem schimba anii care au trecut. Dar putem contribui la schimbarea anilor care urmează. Și dacă, după aproape 30 de ani, un om își găsește locul în care dorește să rămână, atunci fiecare efort, fiecare pas și fiecare ușă deschisă au contat. Pentru că adevărata schimbare începe atunci când nu mai vedem doar un beneficiar al unui serviciu social, ci un OM. Cu o poveste. Cu dorințe. Cu drepturi. Cu un viitor care îi aparține. (DGASPC Vrancea)
