Evenimentele din această toamnă au bulversat scena politică. Pentru prima dată, politicienii au simțit, usturător, că pot să nu mai conteze în ecuația puterii. E vorba de un anumit mod de a face politică, de a te raporta la cetățean, la interesele generale, la a promite și a realiza, la exercitarea funcției publice. Percepția generală negativă a românilor față de politicieni nu este ceva indus artificial ci o problemă pornită din realitatea cotidiană, alimentată zi de zi de acțiunile și atitudinile majorității clasei politice.

Principalele partide (PSD și PNL), dar nu numai, resimt șocul presiunii străzii din ultima lună. Deocamdată, liderii bâjbâie, caută să se poziționeze favorabil în raport cu dinamica societății. Este greu de crezut că politicieni precum Dragnea, Băsescu, Ponta, Blaga, Atanasiu, Tăriceanu, Zgonea, Oprișan, Petrache, Frunda, Marton, Oprea, Orban, Andronescu, Geoană, Borbely, Roman ș.a.m.d. se mai pot schimba, s-ar putea debarasa de mentalități și metehne, s-ar putea transforma în promotorii înnoirii clasei politice. Nu știu, nu vor, nu pot, nu au interes, nu sunt credibili.

Toată lumea conștientizează că este, totuși, foarte greu să se producă o schimbare radicală, o înlocuire bruscă a clasei politice. Sunt parlamentari care dorm în fotolii din 1990 sau din 1992. Cu toate avantajele personale de rigoare de parcă le-au primit moștenire. Românii au reușit, însă, să spună, în sfârșit, că așa nu se mai poate. Ar fi bine pentru întreaga societate ca măcar acum politicienii să înțeleagă. Să înceapă cu ei înșiși chiar dacă le vine extrem de greu. Un pas înapoi pentru ei ar însemna un pas înainte important pentru societatea românească. O schimbare a clasei politice poate începe din interiorul partidelor. Gândiți-vă cum ar arăta Guvernul României, Parlamentul, primăriile și consiliile județene, societățile și companiile naționale, regiile autonome fără prezența sau influența/ căpușarea personajelor politice amintite. Și fără mulți alții, precum Șova, Constantinescu, Voiculescu, Flutur, Hrebenciuc, Oltean, Hunor, Nicolae, Ștefănescu, Udrea, Nicolicea, Sărbu, Voicu, Oprescu, Bușoi, Preda, Nichita, Rușanu, Duvăz, Pandele, Chițoiu, Cosma, Duvăz, Toader, Mitrea, Onțanu, Hașotti, Olguța, Sulfina, Rovana, Roberta, Săpunaru, Nica, Dumitrescu, Filip etc. Cei mai mulți dintre ăștia ne dau, de ani buni, lecții de morală, bun simț, interes național, respect, legalitate și altele asemenea de ți se face rău. Prin studiourile tv, spații și adunări publice, își etalează rânjetele, părerile semidocte, interesele, lacrimile de crocodil, îngrijorări prefăcute și false pudori, doar pentru a-i mulțumi pe cei care-i trag de sfori și a-i păcăli, continuu, pe votanții care le plătesc huzurul.

 Să se retragă de bunăvoie! Mulți de-ai lor au fost, deja, ”retrași” de justiție. Alții stau cu bagajele la ușă. Dacă nu conștientizează nici în ceasul al douăsprezecelea, atunci s-ar putea trezi iar cu STRADA pe cap.

Evenimentele din această toamnă au bulversat scena politică. Pentru prima dată, politicienii au simțit, usturător, că pot să nu mai conteze în ecuația puterii. E vorba de un anumit mod de a face politică, de a te raporta la cetățean, la interesele generale, la a promite și a realiza, la exercitarea funcției publice. Percepția generală negativă a românilor față de politicieni nu este ceva indus artificial ci o problemă pornită din realitatea cotidiană, alimentată zi de zi de acțiunile și atitudinile majorității clasei politice.

Principalele partide (PSD și PNL), dar nu numai, resimt șocul presiunii străzii din ultima lună. Deocamdată, liderii bâjbâie, caută să se poziționeze favorabil în raport cu dinamica societății. Este greu de crezut că politicieni precum Dragnea, Băsescu, Ponta, Blaga, Atanasiu, Tăriceanu, Zgonea, Oprișan, Petrache, Frunda, Marton, Oprea, Orban, Andronescu, Geoană, Borbely, Roman ș.a.m.d. se mai pot schimba, s-ar putea debarasa de mentalități și metehne, s-ar putea transforma în promotorii înnoirii clasei politice. Nu știu, nu vor, nu pot, nu au interes, nu sunt credibili.

Toată lumea conștientizează că este, totuși, foarte greu să se producă o schimbare radicală, o înlocuire bruscă a clasei politice. Sunt parlamentari care dorm în fotolii din 1990 sau din 1992. Cu toate avantajele personale de rigoare de parcă le-au primit moștenire. Românii au reușit, însă, să spună, în sfârșit, că așa nu se mai poate. Ar fi bine pentru întreaga societate ca măcar acum politicienii să înțeleagă. Să înceapă cu ei înșiși chiar dacă le vine extrem de greu. Un pas înapoi pentru ei ar însemna un pas înainte important pentru societatea românească. O schimbare a clasei politice poate începe din interiorul partidelor. Gândiți-vă cum ar arăta Guvernul României, Parlamentul, primăriile și consiliile județene, societățile și companiile naționale, regiile autonome fără prezența sau influența/ căpușarea personajelor politice amintite. Și fără mulți alții, precum Șova, Constantinescu, Voiculescu, Flutur, Hrebenciuc, Oltean, Hunor, Nicolae, Ștefănescu, Udrea, Nicolicea, Sărbu, Voicu, Oprescu, Bușoi, Preda, Nichita, Rușanu, Duvăz, Pandele, Chițoiu, Cosma, Duvăz, Toader, Mitrea, Onțanu, Hașotti, Olguța, Sulfina, Rovana, Roberta, Săpunaru, Nica, Dumitrescu, Filip etc. Cei mai mulți dintre ăștia ne dau, de ani buni, lecții de morală, bun simț, interes național, respect, legalitate și altele asemenea de ți se face rău. Prin studiourile tv, spații și adunări publice, își etalează rânjetele, părerile semidocte, interesele, lacrimile de crocodil, îngrijorări prefăcute și false pudori, doar pentru a-i mulțumi pe cei care-i trag de sfori și a-i păcăli, continuu, pe votanții care le plătesc huzurul.

 Să se retragă de bunăvoie! Mulți de-ai lor au fost, deja, ”retrași” de justiție. Alții stau cu bagajele la ușă. Dacă nu conștientizează nici în ceasul al douăsprezecelea, atunci s-ar putea trezi iar cu STRADA pe cap.