Duminică și luni, creștinii ortodocși cinstesc Pogorârea Sfântului Duh (sau Rusaliile). Pogorârea Sfântului Duh rememorează și actualizează, în fiecare an, trimiterea de către Dumnezeu a Sfântului Duh peste Apostolii Mântuitorului adunați în Ierusalim, la 50 de zile de la Înviere. Pogorârea Sfântului Duh, alături de sărbătoarea Paștilor și de ziua Duminicii, acest praznic împărătesc este una dintre cele mai vechi sărbători creștine. În vechime, bucuria sărbătorii era amplificată de catehumenii care primeau botezul în această zi, într-un cadru solemn și festiv. Tot de timpuriu se aduceau la biserici flori și ramuri de copaci, amintind de obiceiul similar practicat de către iudei la Sărbătoarea Cincizecimii, în care se aducea mulțumire lui Dumnezeu pentru strângerea recoltei. Pogorârea Sfântului Duh marchează întemeierea Bisericii, prin trimiterea de către Dumnezeu a Sfântului Duh în lume ca să împuternicească pe Sf. Apostoli să vestească Evanghelia. Biserica devine o realitate văzută prin pogorârea Duhului Sfânt, iar a fi creștin înseamnă a avea pe Duhul Sfânt. La finalul Sfintei Liturghii din ziua praznicului Pogorârii Sfântului Duh este oficiată Vecernia Rusaliilor și sunt binecuvântate frunzele de nuc sau tei – simbol al limbilor ca de foc, ce au stat deasupra capetelor Sfinților Apostoli. (sursa: crestinortodox.ro)

Duminică și luni, creștinii ortodocși cinstesc Pogorârea Sfântului Duh (sau Rusaliile). Pogorârea Sfântului Duh rememorează și actualizează, în fiecare an, trimiterea de către Dumnezeu a Sfântului Duh peste Apostolii Mântuitorului adunați în Ierusalim, la 50 de zile de la Înviere. Pogorârea Sfântului Duh, alături de sărbătoarea Paștilor și de ziua Duminicii, acest praznic împărătesc este una dintre cele mai vechi sărbători creștine. În vechime, bucuria sărbătorii era amplificată de catehumenii care primeau botezul în această zi, într-un cadru solemn și festiv. Tot de timpuriu se aduceau la biserici flori și ramuri de copaci, amintind de obiceiul similar practicat de către iudei la Sărbătoarea Cincizecimii, în care se aducea mulțumire lui Dumnezeu pentru strângerea recoltei. Pogorârea Sfântului Duh marchează întemeierea Bisericii, prin trimiterea de către Dumnezeu a Sfântului Duh în lume ca să împuternicească pe Sf. Apostoli să vestească Evanghelia. Biserica devine o realitate văzută prin pogorârea Duhului Sfânt, iar a fi creștin înseamnă a avea pe Duhul Sfânt. La finalul Sfintei Liturghii din ziua praznicului Pogorârii Sfântului Duh este oficiată Vecernia Rusaliilor și sunt binecuvântate frunzele de nuc sau tei – simbol al limbilor ca de foc, ce au stat deasupra capetelor Sfinților Apostoli. (sursa: crestinortodox.ro)