Monumentul eroinei Măriuca Zaharia, neîngrijit și înconjurat de buruieni

0
398

Politicienii fac paradă de patriotism și de respectarea istoriei și a eroilor români ori de câte ori au ocazia. Însă, când e vorba de ceva concret, patriotismul și istoria nu se mai află pe lista de priorități. Și în Vrancea se întâmplă acest lucru, în ciuda declarațiilor sforăitoare și propagandistice referitoare la cultul și prețuirea eroilor. Un mic monument dedicat memoriei micuței eroine Măriuca Zaharia, din primul război mondial, pare uitat de toată lumea: neîngrijit, nereparat, înconjurat de buruieni. Monumentul se află la intrarea în curtea școlii din Haret/ Mărășești, fiind ridicat în anul 1977. De atunci, nu credem că s-a mai făcut ceva substanțial pentru întreținerea lui. Acest lucru a fost semnalat și de profesorul de istorie Cătălin Mocanu. ”Da, ne este rușine cu Eroii noștri! În urmă cu 102 ani, o copilă de 12 ani înțelegea că trebuie să facă ceva pentru „Țara” sa, chiar cu prețul vieții. MĂRIUCA ZAHARIA nu s-a gândit la onoruri, deși este o Jeanne d Arc a României. Istoria i-a fixat locul, definitiv! Noi am izgonit-o din manualele școlare și îi acoperim cu buruieni umilele urme ale amintirii sale.”, a scris pe Facebook, cu amărăciune, profesorul Cătălin Mocanu.

Măriuca Zaharia se afla la bunicul ei, în Haret, în vara anului 1917. În livada bunicului ei, pe nume Ion Zaharia, Armata Română crease un post de observaţie al trupelor româneşti, care oferea o panoramă asupra a tot ceea ce se întâmpla pe linia frontului. Dintr-un nuc, soldatul transmitea telefonic toate coordonatele de atac ale artileriştilor, o misiune extrem de importantă, care a dus la forțarea trupelor inamice să se retragă. În acea livadă, Măriuca s-a împrietenit cu soldaţii români şi chiar le-a deprins din tainele muncii lor, fiind captivată de mişcările de trupe pe care le observa cu ajutorul binoclului oferit de soldaţi.
În ziua de 5 august 1917, cu o zi înaintea marii victorii a Armatei Române, în urma bombardamentelor germane, observatorul din livada bunicului Măriucăi a fost ucis, iar fetiţa, cu un curaj supraomenesc, i-a luat locul în nuc şi a transmis telefonic mai departe ceea ce zărea pe câmpul de luptă. „Vreau să fac şi eu ceva pentru Țara mea”, le-a spus fetița comandanților Armatei Române, uluiţi de faptul că un copil face munca unui soldat. Iar informaţiile oferite de Măriuca s-au dovedit preţioase, din moment ce a fost blocată înaintarea trupelor germane. Fetiţa a fost doborâtă în urma unei explozii în 6 august 1917. (sursa: Cătălin Mocanu)