În această sfântă și aleasă zi de Paști, numită de Sfântul Ioan Damaschin „împărăteasă și doamnă, praznic al praznicelor și sărbătoare a sărbătorilor” (Canonul Învierii, Irmosul Cântării a 8-a), prăznuim cu bucurie biruința Vieții asupra morții, a Binelui asupra răului și a Luminii asupra întunericului, înfăptuită de Domnul nostru Iisus Hristos prin Jertfa de pe Crucea Golgotei și prin Învierea Sa din morți.
Din iubire infinită față de noi, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu a binevoit să Se întrupeze, asumându-Și firea umană, cu toate ale sale, mai puțin păcatul; să trăiască asemenea nouă, îndurând aceleași privațiuni ale viețuirii pământești, dar mai ales disprețul și ura oamenilor fărădelege, pentru ca, la sfârșitul misiunii Sale dumnezeiești, să accepte pătimiri și moartea prin răstignire, cu un singur scop: să-l împace pe omul cel neascultător cu Părintele ceresc și să-i redea acestuia locul de cinste pe care l-a deținut cândva, dar pe care l-a pierdut din pricina lăcomiei, mândriei și neascultării de Dumnezeu.
Învierea Domnului, cel mai copleșitor eveniment petrecut în istoria umanității, fundamental pentru credința oamenilor care Îl caută cu adevărat pe Dumnezeu, nouă, creștinilor, ne oferă certitudinea vieții veșnice, pentru că Cel ce a pătimit, a murit și a fost îngropat în Grădina Ghetsimani, în urmă cu aproape două milenii, nu era un simplu om, ci Dumnezeu-Omul, așteptat cu însuflețire atât de poporul ales, cât și de toate neamurile de sub soare, indiferent de credințele lor religioase. Acesta este adevărul teologic la care trebuie să medităm toți creștinii, cu recunoștință și bucurie, la sărbătoarea Sfintelor Paști, întărindu-ne în convingerea că, datorită morții și Învierii lui Hristos, am dobândit nemurirea și viața de comuniune veșnică în iubirea Preasfintei Treimi.
Să ne bucurăm, așadar, că, prin Învierea Sa din morți, Dumnezeul-Om, Iisus Hristos, ne-a dat tuturor garanția învierii, ne-a redeschis porțile Raiului, dar nu ale celui pământesc, ci ale celui ceresc, ne-a dăruit viața veșnică și ne-a binecuvântat cu puterea de a ierta și noi greșelile semenilor noștri, drept care „să ne luminăm cu prăznuirea și unul pe altul să ne îmbrățișăm. Să zicem fraților și celor ce ne urăsc pe noi, iertându-le toate pentru Înviere!” (Utrenia Învierii, Slavă… Și acum…, Stihirile Paștilor de la Laude).
Cu aceste gânduri și îndemnuri părintești, vă dorim tuturor să petreceți cât mai creștinește posibil sfintele sărbători de Paști, rugându-L pe „Dumnezeul păcii, Cel ce, prin sângele unui testament veșnic, a înviat din morți pe Păstorul cel mare al oilor, pe Domnul nostru Iisus Hristos” (Evrei 13, 20), să vă dăruiască sănătate, pace sufletească și bucurii duhovnicești. Hristos a înviat!
