Maurul Orban și-a făcut datoria. Trebuie să plece?

0
655
Lupte grele se dau în această vară în interiorul PNL. Este o tensiune crescândă, care riscă să le explodeze în față liberalilor. Competiția pentru conducerea partidului s-a transformat într-un adevărat război intern, care va lăsa urme, indiferent de câștigători. Acțiunile la vedere sau în culise aduc zi de zi informații noi și ne arată lucruri din spatele cortinei. Și mai sunt două luni până la congresul național.
Cu doi ani electorali de succes (aproape pe deplin), Ludovic Orban se consideră îndreptățit să obțină un nou mandat de președinte PNL. Rezultatele electorale din 2019 și 2020, cu Ludovic Orban președinte, au fost cele mai bune din istoria post-decembristă a partidului Brătienilor. Pierderea alegerilor parlamentare (dar nu și a guvernării) din decembrie 2020 a umbrit parcursul triumfalist al PNL cu Orban în frunte. Că au fost premise pentru astfel de rezultate, că a fost o conjunctură favorabilă, că PSD s-a faultat singur, mai ales în perioada 2017-2019, că Dragnea a intrat în pușcărie, că Dăncilă a fost … și alte asemenea argumente, important a fost pentru Orban că s-a aflat în fruntea PNL în anii electorali 2019-2020. De aici, poate, și greșelile/ erorile de parcurs ale președintelui PNL: promovarea unor oameni nepotriviți în diverse funcții, înlocuirea pesediștilor cu peneliști, indiferent de competențe, luarea unor decizii interne de unul singur, tendința spre autocrație (încurajat de destui yesman-i). Locul 2 la alegerile parlamentare și rezultatul negocierilor pentru ministerele cabinetului Cîțu reprezintă motivele perfecte pentru contestatarii săi de a fi detronat din funcția de președinte PNL. De exemplu, din 4 ministere ”mari” (Dezvoltare, Transporturi, Fonduri Europene, Economie), PNL nu s-a ales cu niciunul în urma negocierilor duse de Orban la formarea coaliției de guvernare PNL-USR-PLUS-UDMR. Orban a mers, însă, mai departe, și s-a considerat câștigător al unui nou mandat de președinte PNL, încă înainte de a se stabili data congresului. Mai mult, a anunțat că vrea să fie și candidatul PNL la funcția de președinte al României în 2024. Unde mai pui că relația personală Iohannis-Orban nu este deloc una bună, în ciuda aparențelor și a declarațiilor amabile, de susținere, din ultimii ani.
De cealaltă parte, Florin Cîțu vrea să profite de conjunctura în care se află – prim-ministru – și de nemulțumirile acumulate de numeroși lideri față de Ludovic Orban. Florin Cîțu are și o poliță de plătit, după scenariul cu numirea/retragerea din funcția de premier din februarie-martie 2020, în care el a fost folosit și umilit. Cîțu a fost identificat de liderii cu greutate și de imagine ai PNL drept port-stindard al acțiunii contra lui Orban. L-au încurajat, l-au promovat și l-au propulsat în fruntea acestei mișcări interne de schimbare a lui Orban din fruntea PNL. Florin Cîțu primește susținere publică din partea colegilor de cabinet și a liderilor din teritoriu. Asta nu înseamnă, automat, că organizațiile respective îl susțin sută la sută (la fel și în cazul lui Orban). Cîțu pare altceva decât politicienii post-decembriști, dar se vede că nu are ”ore de zbor” și greșește pe alocuri (mai ales prin unele declarații publice). El nu s-a dovedit (cel puțin până acum) a fi un om de partid sută la sută, în accepțiunea politică a partidelor din ultimii 30 de ani. Are slăbiciuni de comunicare dar, în același timp, nu poartă povara politicianismului din ultimii 30 de ani. Orban vorbește mult mai bine, știe să gâdile simțurile membrilor simpli de partid, dar este ancorat în mentalitatea de partid din anii `90. Ludovic Orban este, practic, ultimul mohican al politicii din acei ani. Au ieșit din lumina reflectoarelor cam toți cei care mai rezistaseră în prim-plan din acea perioadă: Tăriceanu, Vosganian, Oprișan, Dragnea etc.
Indiferent de câte declarații de susținere vor primi cei doi candidați la funcția de președinte al PNL, este greu de controlat votul a 5.000 de delegați la congresul din 25 septembrie. Cu siguranță vor mai fi surprize, vor fi schimbări de atitudine și de declarații până atunci, dar, în același timp, se va adânci falia dintre grupurile ”talibane” din jurul celor doi candidați. Va fi cu ”sânge” până la congres, în ziua congresului și după. ”Talibanii” din tabăra pierzătoare vor fi cel puțin marginalizați (inclusiv prin pierderea locurilor eligibile la alegerile din 2024). În schimb, cei din tabăra câștigătoare vor acapara zonele de putere din PNL și, prin extindere, de la nivelul guvernării. Multe poziții/ comportamente par ireconciliabile în acest moment. Este greu de spus, acum, cine va câștiga și dacă echipa câștigătoare la congresul PNL din 25 septembrie (indiferent care) va asigura câștigarea alegerilor din 2024 (un an cu 4 rânduri de alegeri). Deocamdată, premisele pentru ce va fi PNL după congres nu sunt favorabile. Poate un armistițiu între cele două tabere, o stopare a vânătorii interne de vrăjitoare, o concentrare pe actul guvernării, o conștientizare a necesității promovării profesioniștilor … poate.