Marian Oprișan, un politician desuet și singur. Tot mai singur

0
156
Unii optimiști din politică (și nu numai) se încurajează spunând că șeful PSD Vrancea va mai fi în glorie o perioadă scurtă de timp. Totuși, pesimist și moderat, cred că pe Marian Oprișan îl mai duce ”benzina” puterii maxim un mandat, 2016-2020. Se observă, de mult timp (dar s-a acutizat în ultima vreme), că șeful PSD Vrancea nu se potrivește profilului pe care și politicienii hârșiți – cu experiență, îmbătrâniți în combinații de tot felul – încearcă să îl adopte pentru a ține pasul cu vremurile. Toți încearcă să se adapteze timpurilor, valorilor, solicitărilor și nevoilor societății. Puțini reușesc, într-adevăr, dar măcar se străduiesc. În schimb, șeful PSD Vrancea pare a se îndepărta tot mai mult de realitățile de zi cu zi, de ce vor, ce simt, ce aspiră, ce gândesc oamenii prezentului, nu numai tinerii. Oprișan se afundă în mentalitățile lui, în obsesia puterii, își îngustează viziunea, acțiunea și gândirea. Vedem aceeași atitudine, aceeași autosuficiență, aceleași mișcări, același limbaj, aceleași expresii bombastice fără substanță și fixisme, aceleași repetiții futile pe care le știm de atâta timp. Că tot îi place analiza pe text, precizez că futil înseamnă lipsit de valoare/ de importanță/ de interes; inutil, neserios. Observăm că dă iar ziariști în judecată, se încruntă, asmute ”caracterele” din jurul lui pe cine i se pune pata, se supără, jignește, ridică vocea, amenință. Ăsta e cusurul lui, e cam supărăcios în ultimul timp. Și, la supărare, omul face greșeli. Nu înțelege că indivizi ca el se autodistrug, se marginalizează singuri într-o normalitate spre care tinde societatea românească. Omul nu-și dă seama că e desuet (tot pentru analiza lui pe text – desuet înseamnă ieșit din uz/ din mod; necorespunzător spiritului vremii; perimat, învechit). Auzim, de anul trecut, că Oprișan s-ar visa președintele Senatului sau al Camerei Deputaților!?! O fi trecut de faza cu ministru de Interne? Cam toată lumea și-a dat seama că aburii puterii l-au amețit complet, i-au răsturnat realitatea de zi cu zi.
Dar nici nu are nimeni din jurul său curajul să strige: Gata! Împăratul e gol! Nimeni nu-și asumă vitejia (considerată sinucigașă) de a-i spune adevărul, de a-l trezi la realitate. Mulți din jurul lui, dintre cei care se ridică în picioare când vorbesc cu el la telefon, dintre cei care se vaită pe la colțuri de ”asupririle” pe care le îndură nu au sânge în instalații să se răzvrătească. Mai toți apropiații lui Oprișan vor să scape de sub bocancul său, visează ziua în care se vor ”elibera”. Primări, consilieri, șefi de/din instituțiile publice, oameni de afaceri așteaptă ca alții să-i ”elibereze”. Toți candidații PSD și-au făcut afișe electorale cu Oprișan alături. Asta poate fi o piatră de moară pentru unii dintre ei. La ordinul lui, toți din jurul lui se mobilizează și adună oameni care să-l aclame. Se vede din cosmos că totul e forțat. Oprișan e tot mai singur în marea de aplaudaci, de yesmeni care se îngrămădesc să-i pupe mâna. E înconjurat de tot mai mulți și, în același timp, e tot mai singur.