AcasăSocietateLe este teamă profesorilor să mai intre în clasă? Răspund 4 cadre...

Le este teamă profesorilor să mai intre în clasă? Răspund 4 cadre didactice

Acest caz nu este unul singular. În 2019, o profesoară de la un liceu din Ploiești a fost înjunghiată pe holul școlii de un fost elev de al ei, în vârstă de 22 de ani. Un alt caz care a fost în atenția publică a avut loc în 2018, când un profesor din Botoșani a fost bătut de elevi. Spre finalul anului 2017, un băiat de 16 ani a lovit cu pumnul una dintre profesoarele sale care preda la un liceu din Constanța.

PRESShub a vrut să afle de la profesori dacă simt că în școlile românești a crescut gradul de nesiguranță pentru profesori. Le-am adresat trei întrebări:

  1. Le este frică să mai intre în clasă?
  2. De unde cred că vin furia acestor elevi?
  3. Cine este responsabil pentru agresivitatea copiilor: familia, școala sau societatea în ansamblu?

„Tensiuni există”

Violeta Văcaru, profesoară la școala din Jebel (județul Timiș), spune că în mediul rural, astfel de fenomene sunt limitate, datorită comunicării pe care cadrele didactice o au cu părinții elevilor, motiv pentru care nu îi este frică să mai vină la locul de muncă.

„Noi suntem o școală din mediul rural, la noi copiii sunt puțin mai supravegheați, noi îi cunoaștem de mici și când aveam fenomene de violență apelăm imediat la părinți, la psihologul școlii, la poliție”.

Marcel Bartic, profesor cu experiență de 20 de ani la catedră, a răspuns că lui nu îi este teamă de un posibil atac din partea unui elev.

„Nu, absolut deloc. Nu fac parte din categoria profesorilor care se tem și spun asta nu de azi, de ieri. Am aproape 20 de ani de când sunt la catedră și am predat și în școli din mediul rural, în școli de arte și meserii, în tot felul de locuri”.

Cristina Rusu, profesoară în Bistrița, crede că este normal să te gândești la ce ți se poate întâmpla când auzi că un alt cadru didactic a fost înjunghiat.

„Tensiune există, doar că la noi la școală n-au fost cazuri atât de grave, de aceea n-aș putea spune că mă duc cu groază la ore. Doar că vă dați seama, ca profesor ești afectat dacă auzi că s-a întâmplat așa ceva. Ca urmare, te gândești cine știe, poate se poate întâmpla și la tine la școală”.

Mariana Lungu, directoare la școală din Ruginești (județul Vrancea) consideră că cel mai mult contează relația pe care profesorul și-o creează cu elevii săi și, prin urmare, nu îi este frică să mai meargă la ore.

„Relația cu elevii o creezi tu, și eu simt că lucrurile funcționează bine.”

Profesorii spun de unde vin astfel de porniri ale elevilor

Cei patru profesori au explicat și de unde cred ei că vin aceste porniri ale elevilor față de profesori.

Mariana Lungu spune că problema este lipsa comunicării între elevi și profesori.

„Cred că de vină este lipsa comunicării. Cred că lipsa activităților extra școlare și comunicare în afara orei lipsește”.

Lipsa de comunicare dintre elevi și profesori o invocă și Marcel Bartic pentru comportamentele ieșite din comun ale copiilor.

„Elevii nu îi urăsc pe profesori. Este adevărat că există o diferență uriașă de mentalități între generații. Mi se pare tare trist că în ultima vreme observ așa un val în care copii sunt transformați în dușmanii poporului, într-o generație pierdută. Asta cred că o spun fie oameni care nu stau în preajma copiilor, fie oameni care nu vor să-i cunoască cu adevărat.

Sigur că sunt și situații dramatice care n-ar trebui să se întâmple. E ușor să cerem măsuri de coerciție și înăsprirea pedepselor, dar puțini dintre noi se uită la cauze. S-a întrebat cineva dacă sistemul de învățământ putea face mai mult pentru copiii respectivi, s-a întrebat cineva dacă școala a folosit toate instrumentele pe care le are la îndemână?

Nu există nicio ură, există un dezinteres al sistemului de învățământ. Între elevi și profesori există un gen de relație pe care aproape nimeni nu vrea să o schimbe.

Profesorii s-au încuiat în turnul lor de fildeș și într-o cetate asediată în care consideră că toată lumea este împotriva lor, când de fapt lucrul cu copii necesită puțin mai multă implicare, nu doar să le trântești o informație pe tablă”, a explicat Marcel Bartic.

Cristina Rusu crede că problema acestor comportamente nu este la elevi, ci la sistemul legislativ.

„Elevii nu sunt nici mai buni nici mai răi decât societatea. Cred că toți suntem de vină că s-a ajuns aici. Copilul ăla probabil are ceva pe suflet de a ajuns să facă așa ceva.
Politicienii nu ne ajută în niciun fel, noi, ca profesori, nu mai avem nicio pârghie pentru a stabilii disciplina la ore. Legea învățământului a dus la scăderea autorității profesorului. Elevii nu mai pot fi exmatriculați indiferent de ceea ce fac.”

O părere similară are și Violeta Văcaru.

„Eu cred că vine din mass-media și din faptul că se amplifică niște lucruri în loc să se găsească soluții. Legile astea noi ale învățământului au acordat foarte multe drepturi copiilor și uită că au și obligații. Nu avem voie să îi dăm afară de la ore dacă deranjează, nu avem voie să le facem observație în public, de exmatriculat nici vorbă. Copiii știu că nu li se întâmplă nimic dacă sar calul, iar scăderea notei la purtare nu-i afectează”.

„Vinovată este și societatea”

Cele 4 cadre didactice au vorbit și despre cine este vinovat pentru comportamentele violente ale unor copii.

Cristina Rusu crede că întreaga societate este de vină pentru astfel de cazuri șocante cum a fost cel din București în care un elev și-a înjunghiat profesoara.

„Este vinovată societatea pentru că elevii nu sunt nici mai buni nici mai răi decât ea. Sigur că intervin și cei 7 ani de acasă și politicienii care n-au făcut nimic în ultimii 30 de ani să pună profesorul acolo unde îi este locul. Vina este împărțită, trebuie să-l sprijine cineva într-un fel, dar sunt foarte puțini psihologi în școli”.

Violeta Văcaru spune că vina este a părinților acestor copii, dar și a tehnologiei.

„Categoric că lucrurile astea vin și din familie. Perioada de pandemie în care copiii au avut un mare avantaj în fața părinților de a manevra tehnologia, în acea perioadă părinții au pierdut controlul asupra copiilor.
Părinții clar nu se mai ocupă de ei cum trebuie. Tehnologia este o altă sursă, accesul la rețelele de socializare. Eu mi-am făcut un cont provizoriu de Instagram și am intrat pe un grup al elevilor noștri mai mari și m-am îngrozit”.

Mariana Lungu ne-a declarat că ea nu consideră că există un singur vinovat, iar aceste reacții vin în urma mai multor factori.

„Sunt mai mulți factori implicați. Nu cred că este ușor de dat un răspuns pentru că ne ducem la familie, la trauma copiilor, la lipsa psihologilor din școli, la organizarea învățământului de la A la Z. Vina este împărțită, sunt mulți factori”.

Și Marcel Bartic crede că nu putem vorbi în termeni de vinovați sau nevinovați.

„E greu de vorbit aici în termeni de vinovat și nevinovat. În definitiv fiecare dintre noi, dintre actorii implicați în sistemul de învățământ are responsabilitățile lui. Nu sunt de acord cu exmatricularea pentru că nu mi se pare că rezolvă problema.

Asta nu înseamnă că încurajez actele de violență în școli, doar că mi se pare mai important să ne uităm la cauze și cum putem preveni. Ori în acest moment, sistemul de învățământ nu reușește să facă acest lucru. Dacă ne-am uita cu mai multă atenție de la ministrul Educației la profesori au conștientiza că trebuie să faci muncă de prevenție, poate că lucrurile s-ar schimba”. (Sursa: PressHUB)

FOTO: Pixabay

 

ARTICOLE SIMILARE
- Advertisment -

Cele mai citite

Le este teamă profesorilor să mai intre în clasă? Răspund 4 cadre didactice

Acest caz nu este unul singular. În 2019, o profesoară de la un liceu din Ploiești a fost înjunghiată pe holul școlii de un fost elev de al ei, în vârstă de 22 de ani. Un alt caz care a fost în atenția publică a avut loc în 2018, când un profesor din Botoșani a fost bătut de elevi. Spre finalul anului 2017, un băiat de 16 ani a lovit cu pumnul una dintre profesoarele sale care preda la un liceu din Constanța.

PRESShub a vrut să afle de la profesori dacă simt că în școlile românești a crescut gradul de nesiguranță pentru profesori. Le-am adresat trei întrebări:

  1. Le este frică să mai intre în clasă?
  2. De unde cred că vin furia acestor elevi?
  3. Cine este responsabil pentru agresivitatea copiilor: familia, școala sau societatea în ansamblu?

„Tensiuni există”

Violeta Văcaru, profesoară la școala din Jebel (județul Timiș), spune că în mediul rural, astfel de fenomene sunt limitate, datorită comunicării pe care cadrele didactice o au cu părinții elevilor, motiv pentru care nu îi este frică să mai vină la locul de muncă.

„Noi suntem o școală din mediul rural, la noi copiii sunt puțin mai supravegheați, noi îi cunoaștem de mici și când aveam fenomene de violență apelăm imediat la părinți, la psihologul școlii, la poliție”.

Marcel Bartic, profesor cu experiență de 20 de ani la catedră, a răspuns că lui nu îi este teamă de un posibil atac din partea unui elev.

„Nu, absolut deloc. Nu fac parte din categoria profesorilor care se tem și spun asta nu de azi, de ieri. Am aproape 20 de ani de când sunt la catedră și am predat și în școli din mediul rural, în școli de arte și meserii, în tot felul de locuri”.

Cristina Rusu, profesoară în Bistrița, crede că este normal să te gândești la ce ți se poate întâmpla când auzi că un alt cadru didactic a fost înjunghiat.

„Tensiune există, doar că la noi la școală n-au fost cazuri atât de grave, de aceea n-aș putea spune că mă duc cu groază la ore. Doar că vă dați seama, ca profesor ești afectat dacă auzi că s-a întâmplat așa ceva. Ca urmare, te gândești cine știe, poate se poate întâmpla și la tine la școală”.

Mariana Lungu, directoare la școală din Ruginești (județul Vrancea) consideră că cel mai mult contează relația pe care profesorul și-o creează cu elevii săi și, prin urmare, nu îi este frică să mai meargă la ore.

„Relația cu elevii o creezi tu, și eu simt că lucrurile funcționează bine.”

Profesorii spun de unde vin astfel de porniri ale elevilor

Cei patru profesori au explicat și de unde cred ei că vin aceste porniri ale elevilor față de profesori.

Mariana Lungu spune că problema este lipsa comunicării între elevi și profesori.

„Cred că de vină este lipsa comunicării. Cred că lipsa activităților extra școlare și comunicare în afara orei lipsește”.

Lipsa de comunicare dintre elevi și profesori o invocă și Marcel Bartic pentru comportamentele ieșite din comun ale copiilor.

„Elevii nu îi urăsc pe profesori. Este adevărat că există o diferență uriașă de mentalități între generații. Mi se pare tare trist că în ultima vreme observ așa un val în care copii sunt transformați în dușmanii poporului, într-o generație pierdută. Asta cred că o spun fie oameni care nu stau în preajma copiilor, fie oameni care nu vor să-i cunoască cu adevărat.

Sigur că sunt și situații dramatice care n-ar trebui să se întâmple. E ușor să cerem măsuri de coerciție și înăsprirea pedepselor, dar puțini dintre noi se uită la cauze. S-a întrebat cineva dacă sistemul de învățământ putea face mai mult pentru copiii respectivi, s-a întrebat cineva dacă școala a folosit toate instrumentele pe care le are la îndemână?

Nu există nicio ură, există un dezinteres al sistemului de învățământ. Între elevi și profesori există un gen de relație pe care aproape nimeni nu vrea să o schimbe.

Profesorii s-au încuiat în turnul lor de fildeș și într-o cetate asediată în care consideră că toată lumea este împotriva lor, când de fapt lucrul cu copii necesită puțin mai multă implicare, nu doar să le trântești o informație pe tablă”, a explicat Marcel Bartic.

Cristina Rusu crede că problema acestor comportamente nu este la elevi, ci la sistemul legislativ.

„Elevii nu sunt nici mai buni nici mai răi decât societatea. Cred că toți suntem de vină că s-a ajuns aici. Copilul ăla probabil are ceva pe suflet de a ajuns să facă așa ceva.
Politicienii nu ne ajută în niciun fel, noi, ca profesori, nu mai avem nicio pârghie pentru a stabilii disciplina la ore. Legea învățământului a dus la scăderea autorității profesorului. Elevii nu mai pot fi exmatriculați indiferent de ceea ce fac.”

O părere similară are și Violeta Văcaru.

„Eu cred că vine din mass-media și din faptul că se amplifică niște lucruri în loc să se găsească soluții. Legile astea noi ale învățământului au acordat foarte multe drepturi copiilor și uită că au și obligații. Nu avem voie să îi dăm afară de la ore dacă deranjează, nu avem voie să le facem observație în public, de exmatriculat nici vorbă. Copiii știu că nu li se întâmplă nimic dacă sar calul, iar scăderea notei la purtare nu-i afectează”.

„Vinovată este și societatea”

Cele 4 cadre didactice au vorbit și despre cine este vinovat pentru comportamentele violente ale unor copii.

Cristina Rusu crede că întreaga societate este de vină pentru astfel de cazuri șocante cum a fost cel din București în care un elev și-a înjunghiat profesoara.

„Este vinovată societatea pentru că elevii nu sunt nici mai buni nici mai răi decât ea. Sigur că intervin și cei 7 ani de acasă și politicienii care n-au făcut nimic în ultimii 30 de ani să pună profesorul acolo unde îi este locul. Vina este împărțită, trebuie să-l sprijine cineva într-un fel, dar sunt foarte puțini psihologi în școli”.

Violeta Văcaru spune că vina este a părinților acestor copii, dar și a tehnologiei.

„Categoric că lucrurile astea vin și din familie. Perioada de pandemie în care copiii au avut un mare avantaj în fața părinților de a manevra tehnologia, în acea perioadă părinții au pierdut controlul asupra copiilor.
Părinții clar nu se mai ocupă de ei cum trebuie. Tehnologia este o altă sursă, accesul la rețelele de socializare. Eu mi-am făcut un cont provizoriu de Instagram și am intrat pe un grup al elevilor noștri mai mari și m-am îngrozit”.

Mariana Lungu ne-a declarat că ea nu consideră că există un singur vinovat, iar aceste reacții vin în urma mai multor factori.

„Sunt mai mulți factori implicați. Nu cred că este ușor de dat un răspuns pentru că ne ducem la familie, la trauma copiilor, la lipsa psihologilor din școli, la organizarea învățământului de la A la Z. Vina este împărțită, sunt mulți factori”.

Și Marcel Bartic crede că nu putem vorbi în termeni de vinovați sau nevinovați.

„E greu de vorbit aici în termeni de vinovat și nevinovat. În definitiv fiecare dintre noi, dintre actorii implicați în sistemul de învățământ are responsabilitățile lui. Nu sunt de acord cu exmatricularea pentru că nu mi se pare că rezolvă problema.

Asta nu înseamnă că încurajez actele de violență în școli, doar că mi se pare mai important să ne uităm la cauze și cum putem preveni. Ori în acest moment, sistemul de învățământ nu reușește să facă acest lucru. Dacă ne-am uita cu mai multă atenție de la ministrul Educației la profesori au conștientiza că trebuie să faci muncă de prevenție, poate că lucrurile s-ar schimba”. (Sursa: PressHUB)

FOTO: Pixabay

 

ARTICOLE SIMILARE
- Advertisment -

Cele mai citite

Abonare Vrancea24.ro OK Mai Tarziu