Stupefiat, am ascultat declaraţia vremelnicului şef al CJ Vrancea, Marian Oprişan, de la simulacrul de congres al PSD. Pe lângă clasicele mânării la care s-au dedat chiar şi având un candidat unic şi anumite reguli menite să arunce praf în ochii votanţilor, printre care aceea ca un baron local să nu poată fi, în acelaşi timp, şi vice la nivel naţional al PSD, discursurile unor pesedişti m-au îngrozit. Pur şi simplu nu poţi să vorbeşti de înlăturarea sintagmei de comunist (aş spune, mai degrabă, neocomunist), cu moaştele lui Iliescu privind printre gene, nu poţi să spui că ai pus pieptul în faţa gloanţelor la Revoluţie, când tu ai furat portofele, poşete şi motorete Mobra din Gara Focşani, nu poţi nici, cum a făcut fostul muzicant Sturzu, să spui că e un congres comunist dar, tacit sau activ, să fi participat la toate campaniile electorale şi să-i fi girat pe cei pe care acum îi numeşti comunişti. Nu poţi să defilezi cu Iliescu la Congres şi să-ţi pară rău că nu e şi Năstase, puşcăriaşul. În fine, se pare că toată democraţia asta mimată de Oprişan şi ai lui a fost năruită de declaraţia halucinantă a baronului de Vrancea, care consideră justificate ciomegele aplicate de mineri studenţilor, gravidelor, fetelor, mamelor, taţilor care îl doreau pe Iliescu plecat. “La violenţă se răspunde cu violenţă”, zice Oprişan. De fapt, atunci când nu are un ziar local care să-i analizeze vorbele şi să I le ticluiască în aşa fel încât toată lumea să cadă pe spate de cât de deştept şi de analist e el, Oprişan îşi dă arama pe faţă. Singur în faţa lupilor tineri din presa naţională, baronetele clachează. Şi spune ce gândeşte. De asta cred că nici nu-şi doreşte să ajungă vreo sculă politică importantă pe la Bucureşti. De teamă că va fi “citit”. Asta gândeşte Oprişan despre libertatea de expresie: trebuie înnăbuşită cu bâta, cu ciomagul, cu haracul, cu poliţia, cu puşcăria! Personal am avut 3 procese cu el, pe care le-am câştigat. Renunţase la un moment dat să se mai lupte cu libertatea de expresie, dar nu rezistă. Fără a-i face un proces de intenţie, sunt convins că, dacă ar avea tanc şi voie de la lege, ne-ar călca pe cap cu el. Dacă ar avea o armă, ne-ar împuşca – “Pentru ce scrie Sebastian Oancea, ar trebui să-l împuşte cineva” – spunea preşedintele Consiliului Judeţean Vrancea în urmă cu câţiva ani. Aşadar, oameni buni, nu vă amăgiţi. Ăştia sunt neo-comuniştii care ne conduc. Oameni care, chipurile, prin ideologia social democrată au grijă de pătura săracă a societăţii, dar conduc maşini de sute de mii de euro şi au palate. Oameni care zâmbesc în faţa televizoarelor, dar, pe la spate, ne-ar înjunghia. Oameni pentru care violenţa este singura cale de rezolvare a problemelor pentru cei care ies din ţarc. Nu, domnule Oprişan, la violenţă nu se răspunde cu violenţă, ci cu ştampila. Şi sper să vă convingeţi de asta în curând. Căci dacă nu, ne merităm soarta.

Stupefiat, am ascultat declaraţia vremelnicului şef al CJ Vrancea, Marian Oprişan, de la simulacrul de congres al PSD. Pe lângă clasicele mânării la care s-au dedat chiar şi având un candidat unic şi anumite reguli menite să arunce praf în ochii votanţilor, printre care aceea ca un baron local să nu poată fi, în acelaşi timp, şi vice la nivel naţional al PSD, discursurile unor pesedişti m-au îngrozit. Pur şi simplu nu poţi să vorbeşti de înlăturarea sintagmei de comunist (aş spune, mai degrabă, neocomunist), cu moaştele lui Iliescu privind printre gene, nu poţi să spui că ai pus pieptul în faţa gloanţelor la Revoluţie, când tu ai furat portofele, poşete şi motorete Mobra din Gara Focşani, nu poţi nici, cum a făcut fostul muzicant Sturzu, să spui că e un congres comunist dar, tacit sau activ, să fi participat la toate campaniile electorale şi să-i fi girat pe cei pe care acum îi numeşti comunişti. Nu poţi să defilezi cu Iliescu la Congres şi să-ţi pară rău că nu e şi Năstase, puşcăriaşul. În fine, se pare că toată democraţia asta mimată de Oprişan şi ai lui a fost năruită de declaraţia halucinantă a baronului de Vrancea, care consideră justificate ciomegele aplicate de mineri studenţilor, gravidelor, fetelor, mamelor, taţilor care îl doreau pe Iliescu plecat. “La violenţă se răspunde cu violenţă”, zice Oprişan. De fapt, atunci când nu are un ziar local care să-i analizeze vorbele şi să I le ticluiască în aşa fel încât toată lumea să cadă pe spate de cât de deştept şi de analist e el, Oprişan îşi dă arama pe faţă. Singur în faţa lupilor tineri din presa naţională, baronetele clachează. Şi spune ce gândeşte. De asta cred că nici nu-şi doreşte să ajungă vreo sculă politică importantă pe la Bucureşti. De teamă că va fi “citit”. Asta gândeşte Oprişan despre libertatea de expresie: trebuie înnăbuşită cu bâta, cu ciomagul, cu haracul, cu poliţia, cu puşcăria! Personal am avut 3 procese cu el, pe care le-am câştigat. Renunţase la un moment dat să se mai lupte cu libertatea de expresie, dar nu rezistă. Fără a-i face un proces de intenţie, sunt convins că, dacă ar avea tanc şi voie de la lege, ne-ar călca pe cap cu el. Dacă ar avea o armă, ne-ar împuşca – “Pentru ce scrie Sebastian Oancea, ar trebui să-l împuşte cineva” – spunea preşedintele Consiliului Judeţean Vrancea în urmă cu câţiva ani. Aşadar, oameni buni, nu vă amăgiţi. Ăştia sunt neo-comuniştii care ne conduc. Oameni care, chipurile, prin ideologia social democrată au grijă de pătura săracă a societăţii, dar conduc maşini de sute de mii de euro şi au palate. Oameni care zâmbesc în faţa televizoarelor, dar, pe la spate, ne-ar înjunghia. Oameni pentru care violenţa este singura cale de rezolvare a problemelor pentru cei care ies din ţarc. Nu, domnule Oprişan, la violenţă nu se răspunde cu violenţă, ci cu ştampila. Şi sper să vă convingeţi de asta în curând. Căci dacă nu, ne merităm soarta.