Aproape toată lumea s-a arătat surprinsă de rezultatul votului pentru șefia Federației Române de Fotbal. Dacă în cazul majorității poporului microbist sau afon este de înțeles, nu pot să înțeleg de ce s-au arătat surprinși cei implicați în fotbal, de mulți ani: ex-fotbaliști, antrenori, conducători de cluburi, investitori, ziariști etc. Aceștia din urmă știau cum se votează, cine are drept de vot și cum se fac jocurile în astfel de situație. După victoria categorică a lui Burleanu în fața lui Lupescu, au început văicărerile chiar din partea ”cunoscătorilor”. Par că abia acum au descoperit că au același drept de vot cluburile mari, din Liga I și Liga a II-a, precum cluburile mici, care aparțin Federației Române de Fotbal, din ligile inferioare, de la futsal și fotbal feminin. Iar astea sunt cele mai multe. Conform unor calcule de la distanță, Burleanu avea asigurate cel puțin 50% din voturi numai de la ”ăștia mici”. Burleanu a avut grijă de ”ăștia mici” în ultima vreme, i-a băgat în seamă, le-a mai dat câte ceva, i-a mai sprijinit cu niște proiecte etc, ceea ce nu se mai întâmplase până acum. Și, în consecință, oamenii i-au întors favorul și l-au votat. Este un sistem creat de Mircea Sandu, special pentru el și pentru cei din gașca lui. Iată, însă, că nu e pentru cine se pregătește ci pentru cine se nimerește. La fel ca la alegerile politice, la fel ca în cazul Constituției din 2003, creată pentru Năstase și folosită de Băsescu. Iar Burleanu, intuind potențialul, a dezvoltat sistemul cluburilor mici, pentru a-și asigura sprijin pe termen lung. La acest sistem electoral intern, poate doar dacă ar fi candidat Gheorghe Hagi s-ar fi putut vorbi, realist, de posibilitatea ”sucirii” unor voturi și de ceva șanse de a-l învinge pe Răzvan Burleanu în lupta pentru președinția FRF. Dar nici așa nu ar fi fost deloc sigur.

Se poate vorbi și de anumite greșeli de parcurs ale lui Ionuț Lupescu. Unii i-au reproșat că s-a decis foarte târziu să candideze. Alții că nu are un program clar pentru revigorarea fotbalului românesc, doar lozinci și sprijinul majorității colegilor din ”generația de aur”. Sigur i se pune în cârcă asocierea cu politicul, în special cu Liviu Dragnea și Gabriela Firea. Dar Lupescu s-a bucurat și de susținerea altor partide, precum PNL și UDMR. Poate că, la scorul mare obținut de Burleanu, a contribuit și această presiune politică transmisă în special de la PSD către ”ăia mici” din teritoriu. Sprijinul foștilor fotbaliști importanți ai României, peregrinările prin țară, campania online, istoria personală, pozele și filmulețele nu au convins majoritatea anonimă și tăcută a votanților.

Oamenii din fotbal și microbiștii așteaptă ca Burleanu&comp să lucreze, de acum înainte, în beneficiul fotbalului și mai puțin în direcții personale. Două treimi în 2018 nu aduc succesul automat în 2022.

PS – Iar când pe ”kaiser” îl mai susțin grangurii Mircea Sandu, Mitică Dragomir, neamul Becali și alții asemenea … atunci mulți își pun mari semne de întrebare că Lupescu vrea binele fotbalului românesc.

Aproape toată lumea s-a arătat surprinsă de rezultatul votului pentru șefia Federației Române de Fotbal. Dacă în cazul majorității poporului microbist sau afon este de înțeles, nu pot să înțeleg de ce s-au arătat surprinși cei implicați în fotbal, de mulți ani: ex-fotbaliști, antrenori, conducători de cluburi, investitori, ziariști etc. Aceștia din urmă știau cum se votează, cine are drept de vot și cum se fac jocurile în astfel de situație. După victoria categorică a lui Burleanu în fața lui Lupescu, au început văicărerile chiar din partea ”cunoscătorilor”. Par că abia acum au descoperit că au același drept de vot cluburile mari, din Liga I și Liga a II-a, precum cluburile mici, care aparțin Federației Române de Fotbal, din ligile inferioare, de la futsal și fotbal feminin. Iar astea sunt cele mai multe. Conform unor calcule de la distanță, Burleanu avea asigurate cel puțin 50% din voturi numai de la ”ăștia mici”. Burleanu a avut grijă de ”ăștia mici” în ultima vreme, i-a băgat în seamă, le-a mai dat câte ceva, i-a mai sprijinit cu niște proiecte etc, ceea ce nu se mai întâmplase până acum. Și, în consecință, oamenii i-au întors favorul și l-au votat. Este un sistem creat de Mircea Sandu, special pentru el și pentru cei din gașca lui. Iată, însă, că nu e pentru cine se pregătește ci pentru cine se nimerește. La fel ca la alegerile politice, la fel ca în cazul Constituției din 2003, creată pentru Năstase și folosită de Băsescu. Iar Burleanu, intuind potențialul, a dezvoltat sistemul cluburilor mici, pentru a-și asigura sprijin pe termen lung. La acest sistem electoral intern, poate doar dacă ar fi candidat Gheorghe Hagi s-ar fi putut vorbi, realist, de posibilitatea ”sucirii” unor voturi și de ceva șanse de a-l învinge pe Răzvan Burleanu în lupta pentru președinția FRF. Dar nici așa nu ar fi fost deloc sigur.

Se poate vorbi și de anumite greșeli de parcurs ale lui Ionuț Lupescu. Unii i-au reproșat că s-a decis foarte târziu să candideze. Alții că nu are un program clar pentru revigorarea fotbalului românesc, doar lozinci și sprijinul majorității colegilor din ”generația de aur”. Sigur i se pune în cârcă asocierea cu politicul, în special cu Liviu Dragnea și Gabriela Firea. Dar Lupescu s-a bucurat și de susținerea altor partide, precum PNL și UDMR. Poate că, la scorul mare obținut de Burleanu, a contribuit și această presiune politică transmisă în special de la PSD către ”ăia mici” din teritoriu. Sprijinul foștilor fotbaliști importanți ai României, peregrinările prin țară, campania online, istoria personală, pozele și filmulețele nu au convins majoritatea anonimă și tăcută a votanților.

Oamenii din fotbal și microbiștii așteaptă ca Burleanu&comp să lucreze, de acum înainte, în beneficiul fotbalului și mai puțin în direcții personale. Două treimi în 2018 nu aduc succesul automat în 2022.

PS – Iar când pe ”kaiser” îl mai susțin grangurii Mircea Sandu, Mitică Dragomir, neamul Becali și alții asemenea … atunci mulți își pun mari semne de întrebare că Lupescu vrea binele fotbalului românesc.