Orele 17 și ceva, în baza aeriană din Kandahar. Soarelele se pregătește să apună. Suntem la aeroportul militar și așteptăm să soseasca un nou detașament de camarazi ai batalionului din Câmpulung Muscel, militari care ne vor înlocui în cadrul misiunii Resolute Support. Așteptăm cu o oarecare strângere de inimă sosirea acestui nou transport. Cu el vor sosi și cinci oameni dragi sufletului meu, cinci veterani ai teatrelor de operații, răniți în misiunile internaționale la care au participat.Cu o parte din acești camarazi veterani, am lucrat de a lungul  timpului fie în teatrele de operații fie în țară.

Plutonierul adjutant Hanganu Gabriel, plutonierul adjutant principal  Toma Mihai, plutonierul major Buturugă Constantin, caporalul clasa a III-a Drehluță Florin, caporalul clasa a III-a Berdei Cornel – la prima vedere par niște nume de militari cu grade, înșiruite într-o ordine aleatoare.Niște camarazi care au intrat în teatrul de operații din Afganistan.

Chiar dacă au statut de răniți și nu mai pot participa efectiv la o misiune internațională, au avut totuși tăria de a revenii în locul unde destinul le-a schimbat într-o secundă sensul vieții.Sunt cinci camarazi care au fost răniți aici. Sunt cinci camarazi care au dorit să retrăiască  pentru câteva zile poate ceea ce au iubit ca militar, pentru că da, misiunea a însemnat pentru ei și nu numai  totuși recunoașterea unui profesionalism dobândit în miile de ore de instrucție.

            Pe pista își face apariția mașina ce va însoți avionul până la locul de  aterizare. Follow Me, inscripția după ea mă duce cu gândul poate la destinul militarului, destin care îl îndeamnă să–și urmeze echipa acolo unde misiunea o cere….Mașina aduce avionul la punctul de debarcare, iar militarii încep să coboare, luând contact cu aerul rece de aici din Afganistan. Într-un final își fac apariția și cei cinci camarazi veterani, însoțiți de către locotenent colonel Niță Raluca, coordonatoarea programului

Programul de recuperare a militarilor răniți în teatrele de operații este organizat de Ministerul Apărării Naționale, prin Direcția calitatea vieții personalului, cu sprijinul Statului Major al Apărării .

Emoția revederii bazei militare se putea citii pe chipul lor. Într-o fracțiune de secundă vizualizeaza locul de debarcare și aud primele remarci…,, nimic nu s-a schimbat ,, …,, acolo trebuie să fie aeroportul civil,,…,, zborul a fost plăcut,,…Ne îmbrățișăm, schimbăm vorbe prietenești. Ne vor aștepta zile de efort comun, de întâlniri cu camarazii români aflați în baza din Kandahar. Vor fi zile de bucurii, tristeți, povești dar și o upgradare informală cu misiunile executate de către inimile neînfricate în cele șase luni de misiune.

I-am lăsat să se odihneasca după zborul efectuat. Activitățile din prima zi a programului erau lesne de ghicit aici in Afganistan…briefieng-urile de securitate, NSTM și PSI, prezentarea programului, prezentarea regulilor de conduită. A urmat apoi o vizită a zonelor administrative ale campului românesc, a locurilor de pregătire a misiunilor dar și prezentarea TOC–ului de companie. Tot în cadrul programului militarii răniți s-au întâlnit cu personalul medical al facicilității ROL 3 și ROL 1, au discutat despre starea lor de sănătate, despre cum sau recuperat și cum au reușit să depăsească momentele dificile în care sau aflat atunci cănd au fost răniți. Au mai vizitat baza aeriană din Kandahar la bordul unui autovehicul militar blindat având asupra lor atât echipamentele de protecție individuală  cât și armamentul din dotare, punctual de acces în baza-ECP-5, dar și campul Elementului Național de Sprijin.

Un loc aparte al acestei vizite l-a ocupat discuțiile libere avute cu militarii batalionului, cu colegii. Au vorbit despre misiunile executate în aria de responsabilitate, despre provocările cu care sau întâlnit în această misiune, despre cum sau recuperat dupa executarea misiunilor, etc.

Plutonier major Buturugă Constantin:

Afghanistanul a rămas neschimbat. Poate mai puțină lume, mai puțină forfotă. Muntele e tot acolo, în zare. Îl păstrezi mereu în memorie, dacă l-ai zărit, măcar o dată, ieșind din praf. Cînd îl revezi știi cu siguranță că ai ajuns … acasă!

Una peste alta, m-a bucurat revederea colegilor alături de care am luptat .

Colegii mei sunt la fel, sunt neschimbați… poate, doar mai înțelepți de ani și misiuni. Cei la prima misiune, cu aerul războinic și provocator, cei trecuți de mai multe ori prin teatrul de operații, așezați și înțelepți. De multe ori, constat, că împrumută ceva din locul acesta: înțelepciunea și veșnicia.

Plutonier adjutant principal  Toma Mihai

Recunosc, mi-a fost dor de Afganistan  – chiar dacă nu mulți înțeleg cum îți poate fi dor de țara asta – și mi-au lipsit apusurile văzute din Kandahar. Mă bucur că am putut fi alături de militarii inimi neînfricate și i-am putut revedea în munca lor de zi cu zi, aceasta vizita nu a facut altceva decât să îmi readucă aminte cît de diferită poate fi noțiunea de normalitate. Pentru mine dar si pentru militarii de aici, normalitatea înseamnă armele de care nu se despart niciodată și vigilența care nu slăbește nici o clipă…

Sentimentele pe care le-am trăit când am reajuns pe Kandahar sunt de nedescris. Nu le pot exprima în cuvinte. Aerul, mirosul, agitația militarilor din bază imi trezesc amintiri din misiunile anterioare la care am participat. Am un sentiment de mandrie ca am avut si eu rolul meu (mic) in operatiile ce se desfasoara aici in Afganistan in incercarea de a opri acest flagel numit terorism.

Multumesc celor care au facut posibila aceasta reintoarcere in trecutul meu tumultos.

În ultima  zi a vizitei lor aici în Afganistan, am putut înțelege ce se află în sufletul lor, am simțit regretul lor că nu mai pot continua misiunea, regretul că nu mai pot participa la o patrulă sau o misiue în arie. Au predat cu tristețe în suflet armamentul și echipamentele de protecție.,,Nu mai putem rămâne o zi ,,m-a întrebat unul dintre ei .Am zâmbit și l-am îmbrățișat.

Drum bun și Dumnezeu să vă ocrotească dragi mei camarazi veterani.Sunt sigur că și povestea voastră va continua așa cum și povestea inimilor neînfricate va continua întru cinstea Armatei României.

* **

Aflat la a doua ediție, programul ,,Recuperarea Memoriei,,  este organizat de Ministerul Apărării Naționale, prin Direcția calitatea vieții personalului, cu sprijinul Statului Major al Apărării. În cadrul primei ediții, desfășurată în octombrie 2016, au făcut deplasarea în teatrul de operații nouă militari răniți. Militarii participă la program pe bază de voluntariat, cu avizul structurilor de asistență psihologică.

În prezent, Armata României are 920 de militari în misiuni internaționale, peste 600 dintre aceștia fiind la datorie în Afganistan.

În ultimii 20 de ani, 29 de militari români au căzut la datorie în teatrele de operații, aproape 180 fiind răniți în aceste misiuni.

TEXT: lt. col. Toni Ene

Orele 17 și ceva, în baza aeriană din Kandahar. Soarelele se pregătește să apună. Suntem la aeroportul militar și așteptăm să soseasca un nou detașament de camarazi ai batalionului din Câmpulung Muscel, militari care ne vor înlocui în cadrul misiunii Resolute Support. Așteptăm cu o oarecare strângere de inimă sosirea acestui nou transport. Cu el vor sosi și cinci oameni dragi sufletului meu, cinci veterani ai teatrelor de operații, răniți în misiunile internaționale la care au participat.Cu o parte din acești camarazi veterani, am lucrat de a lungul  timpului fie în teatrele de operații fie în țară.

Plutonierul adjutant Hanganu Gabriel, plutonierul adjutant principal  Toma Mihai, plutonierul major Buturugă Constantin, caporalul clasa a III-a Drehluță Florin, caporalul clasa a III-a Berdei Cornel – la prima vedere par niște nume de militari cu grade, înșiruite într-o ordine aleatoare.Niște camarazi care au intrat în teatrul de operații din Afganistan.

Chiar dacă au statut de răniți și nu mai pot participa efectiv la o misiune internațională, au avut totuși tăria de a revenii în locul unde destinul le-a schimbat într-o secundă sensul vieții.Sunt cinci camarazi care au fost răniți aici. Sunt cinci camarazi care au dorit să retrăiască  pentru câteva zile poate ceea ce au iubit ca militar, pentru că da, misiunea a însemnat pentru ei și nu numai  totuși recunoașterea unui profesionalism dobândit în miile de ore de instrucție.

            Pe pista își face apariția mașina ce va însoți avionul până la locul de  aterizare. Follow Me, inscripția după ea mă duce cu gândul poate la destinul militarului, destin care îl îndeamnă să–și urmeze echipa acolo unde misiunea o cere….Mașina aduce avionul la punctul de debarcare, iar militarii încep să coboare, luând contact cu aerul rece de aici din Afganistan. Într-un final își fac apariția și cei cinci camarazi veterani, însoțiți de către locotenent colonel Niță Raluca, coordonatoarea programului

Programul de recuperare a militarilor răniți în teatrele de operații este organizat de Ministerul Apărării Naționale, prin Direcția calitatea vieții personalului, cu sprijinul Statului Major al Apărării .

Emoția revederii bazei militare se putea citii pe chipul lor. Într-o fracțiune de secundă vizualizeaza locul de debarcare și aud primele remarci…,, nimic nu s-a schimbat ,, …,, acolo trebuie să fie aeroportul civil,,…,, zborul a fost plăcut,,…Ne îmbrățișăm, schimbăm vorbe prietenești. Ne vor aștepta zile de efort comun, de întâlniri cu camarazii români aflați în baza din Kandahar. Vor fi zile de bucurii, tristeți, povești dar și o upgradare informală cu misiunile executate de către inimile neînfricate în cele șase luni de misiune.

I-am lăsat să se odihneasca după zborul efectuat. Activitățile din prima zi a programului erau lesne de ghicit aici in Afganistan…briefieng-urile de securitate, NSTM și PSI, prezentarea programului, prezentarea regulilor de conduită. A urmat apoi o vizită a zonelor administrative ale campului românesc, a locurilor de pregătire a misiunilor dar și prezentarea TOC–ului de companie. Tot în cadrul programului militarii răniți s-au întâlnit cu personalul medical al facicilității ROL 3 și ROL 1, au discutat despre starea lor de sănătate, despre cum sau recuperat și cum au reușit să depăsească momentele dificile în care sau aflat atunci cănd au fost răniți. Au mai vizitat baza aeriană din Kandahar la bordul unui autovehicul militar blindat având asupra lor atât echipamentele de protecție individuală  cât și armamentul din dotare, punctual de acces în baza-ECP-5, dar și campul Elementului Național de Sprijin.

Un loc aparte al acestei vizite l-a ocupat discuțiile libere avute cu militarii batalionului, cu colegii. Au vorbit despre misiunile executate în aria de responsabilitate, despre provocările cu care sau întâlnit în această misiune, despre cum sau recuperat dupa executarea misiunilor, etc.

Plutonier major Buturugă Constantin:

Afghanistanul a rămas neschimbat. Poate mai puțină lume, mai puțină forfotă. Muntele e tot acolo, în zare. Îl păstrezi mereu în memorie, dacă l-ai zărit, măcar o dată, ieșind din praf. Cînd îl revezi știi cu siguranță că ai ajuns … acasă!

Una peste alta, m-a bucurat revederea colegilor alături de care am luptat .

Colegii mei sunt la fel, sunt neschimbați… poate, doar mai înțelepți de ani și misiuni. Cei la prima misiune, cu aerul războinic și provocator, cei trecuți de mai multe ori prin teatrul de operații, așezați și înțelepți. De multe ori, constat, că împrumută ceva din locul acesta: înțelepciunea și veșnicia.

Plutonier adjutant principal  Toma Mihai

Recunosc, mi-a fost dor de Afganistan  – chiar dacă nu mulți înțeleg cum îți poate fi dor de țara asta – și mi-au lipsit apusurile văzute din Kandahar. Mă bucur că am putut fi alături de militarii inimi neînfricate și i-am putut revedea în munca lor de zi cu zi, aceasta vizita nu a facut altceva decât să îmi readucă aminte cît de diferită poate fi noțiunea de normalitate. Pentru mine dar si pentru militarii de aici, normalitatea înseamnă armele de care nu se despart niciodată și vigilența care nu slăbește nici o clipă…

Sentimentele pe care le-am trăit când am reajuns pe Kandahar sunt de nedescris. Nu le pot exprima în cuvinte. Aerul, mirosul, agitația militarilor din bază imi trezesc amintiri din misiunile anterioare la care am participat. Am un sentiment de mandrie ca am avut si eu rolul meu (mic) in operatiile ce se desfasoara aici in Afganistan in incercarea de a opri acest flagel numit terorism.

Multumesc celor care au facut posibila aceasta reintoarcere in trecutul meu tumultos.

În ultima  zi a vizitei lor aici în Afganistan, am putut înțelege ce se află în sufletul lor, am simțit regretul lor că nu mai pot continua misiunea, regretul că nu mai pot participa la o patrulă sau o misiue în arie. Au predat cu tristețe în suflet armamentul și echipamentele de protecție.,,Nu mai putem rămâne o zi ,,m-a întrebat unul dintre ei .Am zâmbit și l-am îmbrățișat.

Drum bun și Dumnezeu să vă ocrotească dragi mei camarazi veterani.Sunt sigur că și povestea voastră va continua așa cum și povestea inimilor neînfricate va continua întru cinstea Armatei României.

* **

Aflat la a doua ediție, programul ,,Recuperarea Memoriei,,  este organizat de Ministerul Apărării Naționale, prin Direcția calitatea vieții personalului, cu sprijinul Statului Major al Apărării. În cadrul primei ediții, desfășurată în octombrie 2016, au făcut deplasarea în teatrul de operații nouă militari răniți. Militarii participă la program pe bază de voluntariat, cu avizul structurilor de asistență psihologică.

În prezent, Armata României are 920 de militari în misiuni internaționale, peste 600 dintre aceștia fiind la datorie în Afganistan.

În ultimii 20 de ani, 29 de militari români au căzut la datorie în teatrele de operații, aproape 180 fiind răniți în aceste misiuni.

TEXT: lt. col. Toni Ene