• La 3 iunie 1922, la mănăstirea Agapia, „… părăsi vieața într-un locaș de maici, la umbra poalelor de munte și la ceasul cânturilor și rugăciunilor de seară…”, scriitorul Duiliu Zamfirescu, născut la 30 octombrie 1858, la Plăinești (azi, Dumbrăveni), cel dintâi copil al soților Lascăr și Sultana Zamfirescu.
• Autorul celebrului roman „Viața la țară”, Duiliu Zamfirescu, secretar de Legație 1888 – 1906, la Roma, Atena și Bruxelles, membru al Academiei Române din anul 1908 (și vicepreședintele înaltului for din anul 1918), președintele Societății Scriitorilor Români din anul 1916, senator de Putna și președintele Camerei Deputaților – iunie 1920-ianuarie 1922, a ales să se retragă – după tragedia morții fiului său, Lascăr, ucis în duel în anul 1921 și după pierderea alegerilor din martie 1922, departe de luptele politice și de tumultul vieții citadine, cărora le dăruise mare parte din viața sa, la conacul de la Faraoanele, locul copilăriei sale. Acolo, în oaza de liniște domestică și nesfârșite vii care urcau până la poalele pădurii, Duiliu Zamfirescu a înlocuit viața mondenă și existența politică imprevizibilă, cu o existență în sânul familiei, detașată, de reculegere, nelipsită de popasurile zilnice în viile sale, cărora le urmărea trecerea prin anotimpuri, de ieșirile în împrejurimi, nu foarte dese, cu docarul și îndrăgiții săi cai murgi.
• Și tot acolo, păstrând tabieturile vechi, din care nu lipsea servitul dulceței de cireșe amare, Duiliu Zamfirescu își invita în cerdac, un musafir sau altul, unde, așezați în fotolii comode de răchită și respirând aerul răcoros al nopții, comentau viața literară și politică a timpului. Această aparentă „dolce farniente” pe care o trăia „melancolicul Senior de la Faraoanele” a fost înviorată, totuși, de un episod sentimental – muza, Malvina, fiind în realitate Corina Gărdescu, soră cu soția fiului său, Al. Duiliu Zamfirescu. De asemenea, Duiliu Zamfirescu, proiecta idei pentru viitoare cărți printre care, un roman despre Războiul de Întregire.
• Își propusese să ajungă la Karlovy Vary, la tratament, dar, înainte, la începutul verii lui 1922, pleacă în excursie la mănăstirile din Neamț, pe care le cunoscuse în timpul refugiului din timpul Războiului. La Agapia, boala îl răpune pe neașteptate, la numai 64 de ani, alăturându-se în veșnicie altor mari nume ale literaturii române dispărute puțin mai devreme: Barbu Șt. Delavrancea (1918), George Coșbuc (1918), A. Vlahuță (1919).
• Duiliu Zamfirescu a fost înmormântat la Focșani, în Cimitirul Sudic, alături de părinți și de fiul său, Lascăr.
• Mormântul său simplu poate fi văzut la intrarea în cimitir, pe partea dreaptă, aproape la jumătatea distanței dintre intrare și biserică.

NOTA – Biblioteca Județeană Vrancea, care poartă numele cunoscutului scriitor și diplomat, va organiza, în data de 10 iunie, 2022, o sesiune de prelegeri cu tema „Aspecte ale Activității diplomatice zamfiresciene”. Amănunte, în zilele următoare.

Surse – Biblioteca Județeană „D. Zamfirescu” Vrancea, Duiliu Zamfirescu – 150 de ani de la naștere, Focșani, Ed. Andrew, 2008 / Petrașcu, N., Duiliu Zamfirescu, București, Cultura Națională, 1929 / Săndulescu, Al., Pe urmele lui Duiliu Zamfirescu, București, Ed. Sport-Turism, 1989. (sursa: Biblioteca Județeană Vrancea)

• La 3 iunie 1922, la mănăstirea Agapia, „… părăsi vieața într-un locaș de maici, la umbra poalelor de munte și la ceasul cânturilor și rugăciunilor de seară…”, scriitorul Duiliu Zamfirescu, născut la 30 octombrie 1858, la Plăinești (azi, Dumbrăveni), cel dintâi copil al soților Lascăr și Sultana Zamfirescu.
• Autorul celebrului roman „Viața la țară”, Duiliu Zamfirescu, secretar de Legație 1888 – 1906, la Roma, Atena și Bruxelles, membru al Academiei Române din anul 1908 (și vicepreședintele înaltului for din anul 1918), președintele Societății Scriitorilor Români din anul 1916, senator de Putna și președintele Camerei Deputaților – iunie 1920-ianuarie 1922, a ales să se retragă – după tragedia morții fiului său, Lascăr, ucis în duel în anul 1921 și după pierderea alegerilor din martie 1922, departe de luptele politice și de tumultul vieții citadine, cărora le dăruise mare parte din viața sa, la conacul de la Faraoanele, locul copilăriei sale. Acolo, în oaza de liniște domestică și nesfârșite vii care urcau până la poalele pădurii, Duiliu Zamfirescu a înlocuit viața mondenă și existența politică imprevizibilă, cu o existență în sânul familiei, detașată, de reculegere, nelipsită de popasurile zilnice în viile sale, cărora le urmărea trecerea prin anotimpuri, de ieșirile în împrejurimi, nu foarte dese, cu docarul și îndrăgiții săi cai murgi.
• Și tot acolo, păstrând tabieturile vechi, din care nu lipsea servitul dulceței de cireșe amare, Duiliu Zamfirescu își invita în cerdac, un musafir sau altul, unde, așezați în fotolii comode de răchită și respirând aerul răcoros al nopții, comentau viața literară și politică a timpului. Această aparentă „dolce farniente” pe care o trăia „melancolicul Senior de la Faraoanele” a fost înviorată, totuși, de un episod sentimental – muza, Malvina, fiind în realitate Corina Gărdescu, soră cu soția fiului său, Al. Duiliu Zamfirescu. De asemenea, Duiliu Zamfirescu, proiecta idei pentru viitoare cărți printre care, un roman despre Războiul de Întregire.
• Își propusese să ajungă la Karlovy Vary, la tratament, dar, înainte, la începutul verii lui 1922, pleacă în excursie la mănăstirile din Neamț, pe care le cunoscuse în timpul refugiului din timpul Războiului. La Agapia, boala îl răpune pe neașteptate, la numai 64 de ani, alăturându-se în veșnicie altor mari nume ale literaturii române dispărute puțin mai devreme: Barbu Șt. Delavrancea (1918), George Coșbuc (1918), A. Vlahuță (1919).
• Duiliu Zamfirescu a fost înmormântat la Focșani, în Cimitirul Sudic, alături de părinți și de fiul său, Lascăr.
• Mormântul său simplu poate fi văzut la intrarea în cimitir, pe partea dreaptă, aproape la jumătatea distanței dintre intrare și biserică.

NOTA – Biblioteca Județeană Vrancea, care poartă numele cunoscutului scriitor și diplomat, va organiza, în data de 10 iunie, 2022, o sesiune de prelegeri cu tema „Aspecte ale Activității diplomatice zamfiresciene”. Amănunte, în zilele următoare.

Surse – Biblioteca Județeană „D. Zamfirescu” Vrancea, Duiliu Zamfirescu – 150 de ani de la naștere, Focșani, Ed. Andrew, 2008 / Petrașcu, N., Duiliu Zamfirescu, București, Cultura Națională, 1929 / Săndulescu, Al., Pe urmele lui Duiliu Zamfirescu, București, Ed. Sport-Turism, 1989. (sursa: Biblioteca Județeană Vrancea)