Sunt zile în care cuvintele nu mai pot cuprinde durerea. Zile în care un om pleacă dintre noi atât de neașteptat și atât de nedrept, încât rămâne în urmă o liniște grea, apăsătoare, iar întrebarea „de ce?” nu-și mai găsește răspuns.
Astăzi, la doar 54 de ani, în urma unui tragic accident, colegul nostru, Coroiu Ionel, a plecat pe un drum de pe care nu se mai întoarce nimeni. Și parcă este greu de crezut.
Greu de crezut că omul vesel, omul care aducea viață și voie bună oriunde apărea, omul care avea întotdeauna o vorbă, o glumă, o rezolvare, un gest sau o mână întinsă pentru cel care avea nevoie, nu va mai intra pe ușa Primăriei.
Era un om de bază. Harnic, săritor, inimos și neobosit. Un om care nu a stat niciodată deoparte când era nevoie de el. Un om care a pus suflet în tot ceea ce a făcut și care a purtat cu mândrie dragostea pentru satul său, pentru oamenii săi și pentru familia sa, lucruri care ne spun cine suntem.
Dar, dincolo de funcție, dincolo de toate cele pe care le-a făcut pentru comunitate, rămâne OMUL. Soțul care a mers alături de aceeași femeie mai bine de 30 de ani. Tatăl celor trei copii, două fete și un băiat. Sprijinul unei familii care astăzi trebuie să învețe cum să meargă mai departe cu un gol pe care nimeni nu-l poate umple.
Pentru ei, ziua de astăzi nu este doar o zi tristă. Este ziua în care lumea lor s-a schimbat pentru totdeauna.
Rămân o casă în care glasul lui va lipsi.
Rămân trei copii care îl vor căuta în amintiri.
Rămâne o soție care va trebui să poarte mai departe o poveste de iubire de peste trei decenii.
Rămân colegi care vor privi un loc gol și vor aștepta, poate fără să-și dea seama, să-l vadă din nou intrând pe ușă.
Și rămâne o comunitate care a pierdut un om drag, de nădejde!
Uneori, Dumnezeu cheamă oamenii buni prea devreme.
Iar noi, cei rămași, nu putem decât să păstrăm ceea ce au lăsat în urma lor.
Și parcă durerea aceasta vine peste o altă durere pe care încă nu am apucat să o așezăm în suflet. Săptămâna trecută, comuna noastră a plâns plecarea unui tânăr de numai 30 de ani, răpus și el într-un mod tragic. Astăzi, suntem din nou în doliu. Două vieți curmate prea devreme, două familii rămase cu locuri goale la masă, cu întrebări fără răspuns și cu o durere pe care nicio vorbă nu o poate alina.
Doamne, ridică, dacă poți, durerea aceasta de peste comuna noastră! Nu ne mai lua oamenii dragi atât de devreme. Lasă-ne părinții lângă copii, soții lângă soții, copiii lângă părinți, frații lângă frați și oamenii buni lângă oamenii lor.
Iar celor pe care i-ai chemat la Tine, dă-le odihnă și lumină, iar celor rămași aici, puterea de a duce mai departe dorul. Dumnezeu să-i odihnească în pace și să mângâie familiile lor!
Drum lin, dragul nostru coleg, Nică! Năruja nu te va uita niciodata!
Dumnezeu să-i ierte sufletul, să-l primească în lumina Sa și să le dea celor rămași puterea de a duce această cruce grea.
Cu nemărginită durere, Consiliul Local Năruja. (sursa: Primăria Năruja)
