Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale pregătește actul normativ prin care să reglementeze achiziția de terenuri agricole de către cetățenii străini. Documentele prevede că firmele și persoanele fizice din spațiul european care vor să cumpere terenuri agricole în România vor fi obligate să îndeplinească o serie de condiții, precum o experiență de minimum 5 ani în domeniu și prezentarea unei dovezi că 75% din activitatea derulată în ultimii 5 ani a fost în agricultură. Condițiile vor fi aplicate inclusiv persoanelor fizice și juridice române. Alte condiții care vor trebui îndeplinite pentru cumpărarea de terenuri agricole sunt existența unor studii în domeniu și ca destinația terenului să nu fie schimbată cel puțin 10 ani. În plus, pentru firme va trebui dovedit că acționarii au domiciliul în România.

Proiectul MADR ar putea include și obligația de a fi prezentată și dovada unui istoric de cel puțin 5 ani în relația cu Fiscul, după model german. Scopul acestei obligații va fi de a demonstra „buna intenție” a cumpărătorului, prin faptul că a fost contribuabil la buget minimum 5 ani. Una dintre cele mai importante probleme este, însă, limitarea dreptului străinilor de a cumpăra teren agricol în limita unui anumit număr de hectare. Organizațiile agricole susțin, însă, că o astfel de limitare nu este constituțională, deoarece nu poate fi îngrădit volumul unei proprietăți. În consecință, la acest moment, proiectul nu include o astfel de limitare. Pe de altă parte, în Parlament a fost inițiat un proiect care stabilește că străinii nu vor mai avea posibilitatea să cumpere în România decât cel mult 50 de hectare de teren agricol și asta doar în cazul în care autoritățile române au tratate de reciprocitate cu statele de origine ale acestora sau dacă străinii respectivi sunt căsătoriți cu o persoană de cetățenie română. Aceste drepturi nu le vor fi însă acordate decât după 3 ani, interval în care nu vor putea cumpăra deloc terenuri. Cei care redactează proiectul legislativ analizează și cadrul legal din mai multe state europene cu privire la acest aspect.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale pregătește actul normativ prin care să reglementeze achiziția de terenuri agricole de către cetățenii străini. Documentele prevede că firmele și persoanele fizice din spațiul european care vor să cumpere terenuri agricole în România vor fi obligate să îndeplinească o serie de condiții, precum o experiență de minimum 5 ani în domeniu și prezentarea unei dovezi că 75% din activitatea derulată în ultimii 5 ani a fost în agricultură. Condițiile vor fi aplicate inclusiv persoanelor fizice și juridice române. Alte condiții care vor trebui îndeplinite pentru cumpărarea de terenuri agricole sunt existența unor studii în domeniu și ca destinația terenului să nu fie schimbată cel puțin 10 ani. În plus, pentru firme va trebui dovedit că acționarii au domiciliul în România.

Proiectul MADR ar putea include și obligația de a fi prezentată și dovada unui istoric de cel puțin 5 ani în relația cu Fiscul, după model german. Scopul acestei obligații va fi de a demonstra „buna intenție” a cumpărătorului, prin faptul că a fost contribuabil la buget minimum 5 ani. Una dintre cele mai importante probleme este, însă, limitarea dreptului străinilor de a cumpăra teren agricol în limita unui anumit număr de hectare. Organizațiile agricole susțin, însă, că o astfel de limitare nu este constituțională, deoarece nu poate fi îngrădit volumul unei proprietăți. În consecință, la acest moment, proiectul nu include o astfel de limitare. Pe de altă parte, în Parlament a fost inițiat un proiect care stabilește că străinii nu vor mai avea posibilitatea să cumpere în România decât cel mult 50 de hectare de teren agricol și asta doar în cazul în care autoritățile române au tratate de reciprocitate cu statele de origine ale acestora sau dacă străinii respectivi sunt căsătoriți cu o persoană de cetățenie română. Aceste drepturi nu le vor fi însă acordate decât după 3 ani, interval în care nu vor putea cumpăra deloc terenuri. Cei care redactează proiectul legislativ analizează și cadrul legal din mai multe state europene cu privire la acest aspect.