Podul peste Dunăre, care va face legătura între zona Galați – Brăila cu Tulcea, este cea mai complexă lucrare de infrastructură realizată la noi în țară în ultimii trei decenii. Nu degeaba i se spune „Golden Gate” de România. Construcția a marcat numeroase premiere tehnologice, iar la final va fi al treilea pod ca dimensiune din Europa! Ce-i drept, investițiile făcute cu bani europeni (POIM 2014-2020) prin proiectul CNAIR sunt pe măsură – 450 milioane de euro (fără TVA) – fiind incluse atât podul cu o lungime de 2 km și o înălțime de aproape 200 metri, cât și drumurile de legătură cu o lungime de 23 kilometri.

Structura podului, arcuită peste malurile Dunării este, de acum, „parte din peisaj”. Mulți nu credeau că podul va fi realizat vreodată, dar iată-l acolo, majestuos, atrăgând privirile tuturor, încă de la mulți kilometri depărtare. Iar totul este posibil grație banilor europeni din Fondul European de Dezvoltare Regională, fără de care Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) cu greu ar fi găsit resursele pentru a susține o investiție de o asemenea anvergură. Proiectanții au fost mai mult decât ambițioși când „au pus pe hârtie” această lucrare de investiții. Pe „cifre”, podul peste Dunăre a fost proiectat cu o lungime de 1.974 de metri – 1.120 metri – deschiderea centrală, la care se adaugă deschiderile laterale spre cele două maluri ale fluviului, de 489 de metri, respectiv 364 de metri. Suspendat de turnurile cu o înălțime de 192 metri – cele mai înalte construcții civile din România! – podul va avea o lățime de 31 metri, prevăzut cu patru benzi de circulație.

Constructorii care au câștigat, în 2018, licitația pentru acest proiect – compania italiană Astaldi (actualul WeBuild), respectiv japonezii de la IHI Infrastructure Systems Co.Ltd. – au început lucrul pe șantier în 2019, fiind mobilizată o mică armată de constructori, unii de aici, din România, alții veniți de peste mări și țări pentru a participa la aceste lucrări. „În perioada construcțiilor au fost serii de ordinul sutelor de oameni, mai ales atunci când s-a lucrat, zi și noapte, în ture. S-a depășit la un moment dat și 600 – 700 de muncitori cu tot cu schimburi! Am avut personal din fel și fel de țări – începând cu Italia, Japonia, Turcia, Sri Lanka, India, chiar și din Bangladesh – dar foarte mulți au fost de aici, chiar din România, muncitori cu experiență care au mai lucrat și la alte proiecte importante.

Noile tehnologii folosite de constructori au permis derularea unor operațiuni ”faraonice”, începând de la realizarea unor ”insule” artificiale, în albia Dunării, pe care să se sprijine cele două turnuri ale podului, până la realizarea colosalelor blocuri de ancoraj și turnarea pilonilor de susținere, urmate de ”împletirea” cablurilor din oțel și montarea tablierului viitoarei căi de rulare. „Una dintre dificultăți a fost că ne află foarte aproape de Dunăre, atât cu blocurile de ancoraj, cât și cu cele două turnuri. Turnurile se află în zona inundabilă, din acest motiv a fost nevoie să realizăm acele ”insule”, ridicate la 2 metri peste cotele maxime pe care le pot atinge apele. O altă problemă a fost nivelul freatic, foarte înalt în zonă.

Articolul complet despre această investiție, inclusiv un material video, găsiți pe PressHUB.

Podul peste Dunăre, care va face legătura între zona Galați – Brăila cu Tulcea, este cea mai complexă lucrare de infrastructură realizată la noi în țară în ultimii trei decenii. Nu degeaba i se spune „Golden Gate” de România. Construcția a marcat numeroase premiere tehnologice, iar la final va fi al treilea pod ca dimensiune din Europa! Ce-i drept, investițiile făcute cu bani europeni (POIM 2014-2020) prin proiectul CNAIR sunt pe măsură – 450 milioane de euro (fără TVA) – fiind incluse atât podul cu o lungime de 2 km și o înălțime de aproape 200 metri, cât și drumurile de legătură cu o lungime de 23 kilometri.

Structura podului, arcuită peste malurile Dunării este, de acum, „parte din peisaj”. Mulți nu credeau că podul va fi realizat vreodată, dar iată-l acolo, majestuos, atrăgând privirile tuturor, încă de la mulți kilometri depărtare. Iar totul este posibil grație banilor europeni din Fondul European de Dezvoltare Regională, fără de care Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) cu greu ar fi găsit resursele pentru a susține o investiție de o asemenea anvergură. Proiectanții au fost mai mult decât ambițioși când „au pus pe hârtie” această lucrare de investiții. Pe „cifre”, podul peste Dunăre a fost proiectat cu o lungime de 1.974 de metri – 1.120 metri – deschiderea centrală, la care se adaugă deschiderile laterale spre cele două maluri ale fluviului, de 489 de metri, respectiv 364 de metri. Suspendat de turnurile cu o înălțime de 192 metri – cele mai înalte construcții civile din România! – podul va avea o lățime de 31 metri, prevăzut cu patru benzi de circulație.

Constructorii care au câștigat, în 2018, licitația pentru acest proiect – compania italiană Astaldi (actualul WeBuild), respectiv japonezii de la IHI Infrastructure Systems Co.Ltd. – au început lucrul pe șantier în 2019, fiind mobilizată o mică armată de constructori, unii de aici, din România, alții veniți de peste mări și țări pentru a participa la aceste lucrări. „În perioada construcțiilor au fost serii de ordinul sutelor de oameni, mai ales atunci când s-a lucrat, zi și noapte, în ture. S-a depășit la un moment dat și 600 – 700 de muncitori cu tot cu schimburi! Am avut personal din fel și fel de țări – începând cu Italia, Japonia, Turcia, Sri Lanka, India, chiar și din Bangladesh – dar foarte mulți au fost de aici, chiar din România, muncitori cu experiență care au mai lucrat și la alte proiecte importante.

Noile tehnologii folosite de constructori au permis derularea unor operațiuni ”faraonice”, începând de la realizarea unor ”insule” artificiale, în albia Dunării, pe care să se sprijine cele două turnuri ale podului, până la realizarea colosalelor blocuri de ancoraj și turnarea pilonilor de susținere, urmate de ”împletirea” cablurilor din oțel și montarea tablierului viitoarei căi de rulare. „Una dintre dificultăți a fost că ne află foarte aproape de Dunăre, atât cu blocurile de ancoraj, cât și cu cele două turnuri. Turnurile se află în zona inundabilă, din acest motiv a fost nevoie să realizăm acele ”insule”, ridicate la 2 metri peste cotele maxime pe care le pot atinge apele. O altă problemă a fost nivelul freatic, foarte înalt în zonă.

Articolul complet despre această investiție, inclusiv un material video, găsiți pe PressHUB.