După 10 ani am revăzut Festivalul Vinului de la Focşani („Bachus” e brandul mai nou, dar festivalul se organizează de prin ’94). Am auzit că ar fi „cel mai scump” de până acum şi mă aşteptam să văd ceva „wow”. Ei bine, ca unul care susţine evenimentele tradiţionale bine organizate, nu am putut remarca decât că organizarea mai bună a constat doar în blocarea unei părţi mai mari din centrul oraşului decât acum 10 ani. Am organizat şi vizionat câteva sute de evenimente, dar nu-mi imaginam că, în 2015, la concerte cu capete de afiş Andra sau chiar Toto Cutugno, mai poţi livra sonorizări proaste calitativ. Deci, prima bilă neagră a festivalului promovat în media naţională a venit fix din principalul punct de atracţie. Apoi, în patria vinului, la Festivalul Vinului, te aşteptai la prezentări spectaculoase ale podgoriilor. Nicio diferenţă între rafturile din hypermarketuri şi standurile (multe închise) producătorilor viticoli. Meşteşugarii bine marketaţi la intrare, în căsuţe de lemn, dar cum, mai nou, nu mai ştim să producem artizanat local, iile şi câteva ştergare erau „made in Turkey”.
În rest, meşterii populari vindeau şi ei un salam, un măr sau un must. Şi multe, multe cârciumi ambulante. După multe cârciumi, multe corturi, mese pliante, cearceafuri întinse pe jos şi iar corturi, cârciumi, mese pliante şi mulţi rromi cu praștii, baloane, luminițe, etc. Deci, bâlci! Dar mă gândesc că toţi aceşti comercianţi au contribuit la bugetul consolidat al festivalului, chiar dacă nimeni nu s-a gândit să le pună la dispoziţie şi spaţiul de vânzare. Şi, dacă tot au plătit către „judeţ”, măcar s-au scos că nu mai sunt nevoiţi să emită bonuri fiscale sau bonuri cu valoare fixă (în cazul celor cu parcul de distracţii).

După 10 ani am revăzut Festivalul Vinului de la Focşani („Bachus” e brandul mai nou, dar festivalul se organizează de prin ’94). Am auzit că ar fi „cel mai scump” de până acum şi mă aşteptam să văd ceva „wow”. Ei bine, ca unul care susţine evenimentele tradiţionale bine organizate, nu am putut remarca decât că organizarea mai bună a constat doar în blocarea unei părţi mai mari din centrul oraşului decât acum 10 ani. Am organizat şi vizionat câteva sute de evenimente, dar nu-mi imaginam că, în 2015, la concerte cu capete de afiş Andra sau chiar Toto Cutugno, mai poţi livra sonorizări proaste calitativ. Deci, prima bilă neagră a festivalului promovat în media naţională a venit fix din principalul punct de atracţie. Apoi, în patria vinului, la Festivalul Vinului, te aşteptai la prezentări spectaculoase ale podgoriilor. Nicio diferenţă între rafturile din hypermarketuri şi standurile (multe închise) producătorilor viticoli. Meşteşugarii bine marketaţi la intrare, în căsuţe de lemn, dar cum, mai nou, nu mai ştim să producem artizanat local, iile şi câteva ştergare erau „made in Turkey”.
În rest, meşterii populari vindeau şi ei un salam, un măr sau un must. Şi multe, multe cârciumi ambulante. După multe cârciumi, multe corturi, mese pliante, cearceafuri întinse pe jos şi iar corturi, cârciumi, mese pliante şi mulţi rromi cu praștii, baloane, luminițe, etc. Deci, bâlci! Dar mă gândesc că toţi aceşti comercianţi au contribuit la bugetul consolidat al festivalului, chiar dacă nimeni nu s-a gândit să le pună la dispoziţie şi spaţiul de vânzare. Şi, dacă tot au plătit către „judeţ”, măcar s-au scos că nu mai sunt nevoiţi să emită bonuri fiscale sau bonuri cu valoare fixă (în cazul celor cu parcul de distracţii).