AcasăActualitateArafat s-a "românizat" complet

Arafat s-a „românizat” complet

Multe controverse în jurul doctorului Raed Arafat. Fondatorul serviciului de urgență SMURD este protagonistul unui scandal public fără precedent. Unii îl apără cu toate armele, alții îl critică și îi bat obrazul. După tragedia din clubul Colectiv i se pun în cârcă tot felul de lucruri. Unii au argumente, alții nu. Sunt fapte, întâmplări, documente și interpretări diverse. Peste toate, sunt multe interese, de-o parte și de alta.
Raed Arafat a făcut o Facultatea de Medicină din Tg. Mureș și a rămas în România. În 1990 a pus bazele unui serviciu medical de urgență, atât cu bani privați cât și cu bani publici. Serviciul s-a dezvoltat și cu sprijinul statului român. Încet, pas cu pas (o expresie la modă), SMURD a devenit un serviciu indispensabil pentru sistemul medical românesc, cu doctorul Arafat în prim plan. Dotări, angajări, mașini, echipamente, spații, chiar și elicoptere. Fiecare român contribuia (și o face în continuare) din taxele și impozitele sale la dezvoltarea SMURD. În același timp, Serviciul de Ambulanță, instituție a statului român, o ducea din ce în ce mai greu. Dotări minime, investiții cu țârâita, spații improprii, autospeciale sărăcuțe, puține performante. Încet, pas cu pas, instituția statului rămânea în urma serviciului conceput de Raed Arafat. Am ajuns, la momentul actual, ca statul român să finanțeze două instituții cu același obiect de activitate. Uneia i se face publicitate și i se asigură privilegii, alta se simte ca o rudă mai săracă. Ciudat cum un stat cu multe probleme sociale își permite să finanțeze două instituții care se cam bat pe bombeuri. În loc să fie una singură, puternică, dotată și eficientă. Eventual să fie completată de unități private de același profil, dar cu adevărat private, nu struțo-cămilă.
Raed Arafat o ducea bine. Era respectat, apreciat, chiar idolatrizat pe alocuri, doar suntem latini și ne inflamăm repede. A urcat, pas cu pas, în ierarhia publică. Unii au ajuns să-l propună ministru al Sănătății, Primar General al Capitalei sau Președintele României (!?). Și … a acceptat idolatria, funcțiile publice și interesele politice. A început să dea cu bâta-n baltă, să-și erodeze singur soclul pe care îl/ i se ridicase. Tipic românesc, ce mai! Arabul stă de prea mult timp printre noi și, poate, era inevitabil. Atunci au început și contestările, semnele de întrebare, acuzațiile. Mai mult șoptit, pe la colțuri, unii au început să atragă atenția asupra modului în care s-au făcut finanțări publice importante în SMURD, asupra cheltuirii banilor, asupra achizițiilor de ambulanțe și echipamente, asupra prietenilor și intereselor din spatele doctorului Arafat etc. Au ieșit la iveală încrengăturile SMURD, modul deficitar de acțiune, problemele, minusurile, pregătirea heirupistă a pompierilor transformați peste noapte în asistenți medicali (probleme s-au înregistrat și în Vrancea, nu amintesc decât de urechea rătăcită a unui rănit) și altele. Cu cât Raed Arafat era mai lăudat și înainta în funcții publice, cu atât contestațiile se înmulțeau.
Au apărut și tragediile naționale cu impact emoțional și cu multe semne de întrebare cu privire la sistemul de intervenție în situații de urgență pus la punct și coordonat de, acum, secretarul de stat în Ministerul Afacerilor Interne, Raed Arafat – accidentul aviatic din Munții Apuseni, elicopterul SMURD prăbușit în lacul Siutghiol, dispariția planorului din Brașov, incendiul din clubul Colectiv ș.a. S-au găsit niște țapi ispășitori mai mici și gata. Doctorul Arafat e cel mai bun și face tot posibilul. Mai mult, după tragedia de la Colectiv un întreg guvern demisionează, la fel primarul Sectorului 4. Plus că apar informații și documente interesante despre serviciul pe care îl coordonează chiar Arafat. Și, totuși, doctorul Arafat este cel mai bun și nu știm ce ne-am face fără el. I se cere, direct, demisia. Nu e cazul, spune el. Iar adoratorii (mulți din interes) sar la jugulara contestatarilor. Doctorul devine și nervos, neobișnuit față de atitudinea sa calmă și sigură pe care o afișa până acum. Pare că nimeni și nimic nu-l pot clinti. Parcă ar fi protejat de o aură seniorală sau de un sistem mai pământesc, specific dâmbovițean. E clar acum, putem spune că Raed Arafat e român de-al nostru, get beget. Să fim mândri?
PS – se apucă unii să facă o comparație cel puțin ciudată. În decembrie 1989 s-a pornit o revoltă populară, manipulată de securitate, de la o presupusă asuprire a agentului reformat maghiar Laszlo Tokes (care numai român nu e). Și regimul comunist a căzut, în mod violent și sângeros. În ianuarie 2012, se pornesc proteste de stradă, manipulate politic și nu numai, după o dispută telefonică dintre fostul președinte al României, Traian Băsescu, și doctorul Raed Arafat, rudă cu celebrul Yasser Arafat. Și de aici începe căderea politică a lui Băsescu.
ARTICOLE SIMILARE
- Advertisment -

Cele mai citite

Arafat s-a „românizat” complet

Multe controverse în jurul doctorului Raed Arafat. Fondatorul serviciului de urgență SMURD este protagonistul unui scandal public fără precedent. Unii îl apără cu toate armele, alții îl critică și îi bat obrazul. După tragedia din clubul Colectiv i se pun în cârcă tot felul de lucruri. Unii au argumente, alții nu. Sunt fapte, întâmplări, documente și interpretări diverse. Peste toate, sunt multe interese, de-o parte și de alta.
Raed Arafat a făcut o Facultatea de Medicină din Tg. Mureș și a rămas în România. În 1990 a pus bazele unui serviciu medical de urgență, atât cu bani privați cât și cu bani publici. Serviciul s-a dezvoltat și cu sprijinul statului român. Încet, pas cu pas (o expresie la modă), SMURD a devenit un serviciu indispensabil pentru sistemul medical românesc, cu doctorul Arafat în prim plan. Dotări, angajări, mașini, echipamente, spații, chiar și elicoptere. Fiecare român contribuia (și o face în continuare) din taxele și impozitele sale la dezvoltarea SMURD. În același timp, Serviciul de Ambulanță, instituție a statului român, o ducea din ce în ce mai greu. Dotări minime, investiții cu țârâita, spații improprii, autospeciale sărăcuțe, puține performante. Încet, pas cu pas, instituția statului rămânea în urma serviciului conceput de Raed Arafat. Am ajuns, la momentul actual, ca statul român să finanțeze două instituții cu același obiect de activitate. Uneia i se face publicitate și i se asigură privilegii, alta se simte ca o rudă mai săracă. Ciudat cum un stat cu multe probleme sociale își permite să finanțeze două instituții care se cam bat pe bombeuri. În loc să fie una singură, puternică, dotată și eficientă. Eventual să fie completată de unități private de același profil, dar cu adevărat private, nu struțo-cămilă.
Raed Arafat o ducea bine. Era respectat, apreciat, chiar idolatrizat pe alocuri, doar suntem latini și ne inflamăm repede. A urcat, pas cu pas, în ierarhia publică. Unii au ajuns să-l propună ministru al Sănătății, Primar General al Capitalei sau Președintele României (!?). Și … a acceptat idolatria, funcțiile publice și interesele politice. A început să dea cu bâta-n baltă, să-și erodeze singur soclul pe care îl/ i se ridicase. Tipic românesc, ce mai! Arabul stă de prea mult timp printre noi și, poate, era inevitabil. Atunci au început și contestările, semnele de întrebare, acuzațiile. Mai mult șoptit, pe la colțuri, unii au început să atragă atenția asupra modului în care s-au făcut finanțări publice importante în SMURD, asupra cheltuirii banilor, asupra achizițiilor de ambulanțe și echipamente, asupra prietenilor și intereselor din spatele doctorului Arafat etc. Au ieșit la iveală încrengăturile SMURD, modul deficitar de acțiune, problemele, minusurile, pregătirea heirupistă a pompierilor transformați peste noapte în asistenți medicali (probleme s-au înregistrat și în Vrancea, nu amintesc decât de urechea rătăcită a unui rănit) și altele. Cu cât Raed Arafat era mai lăudat și înainta în funcții publice, cu atât contestațiile se înmulțeau.
Au apărut și tragediile naționale cu impact emoțional și cu multe semne de întrebare cu privire la sistemul de intervenție în situații de urgență pus la punct și coordonat de, acum, secretarul de stat în Ministerul Afacerilor Interne, Raed Arafat – accidentul aviatic din Munții Apuseni, elicopterul SMURD prăbușit în lacul Siutghiol, dispariția planorului din Brașov, incendiul din clubul Colectiv ș.a. S-au găsit niște țapi ispășitori mai mici și gata. Doctorul Arafat e cel mai bun și face tot posibilul. Mai mult, după tragedia de la Colectiv un întreg guvern demisionează, la fel primarul Sectorului 4. Plus că apar informații și documente interesante despre serviciul pe care îl coordonează chiar Arafat. Și, totuși, doctorul Arafat este cel mai bun și nu știm ce ne-am face fără el. I se cere, direct, demisia. Nu e cazul, spune el. Iar adoratorii (mulți din interes) sar la jugulara contestatarilor. Doctorul devine și nervos, neobișnuit față de atitudinea sa calmă și sigură pe care o afișa până acum. Pare că nimeni și nimic nu-l pot clinti. Parcă ar fi protejat de o aură seniorală sau de un sistem mai pământesc, specific dâmbovițean. E clar acum, putem spune că Raed Arafat e român de-al nostru, get beget. Să fim mândri?
PS – se apucă unii să facă o comparație cel puțin ciudată. În decembrie 1989 s-a pornit o revoltă populară, manipulată de securitate, de la o presupusă asuprire a agentului reformat maghiar Laszlo Tokes (care numai român nu e). Și regimul comunist a căzut, în mod violent și sângeros. În ianuarie 2012, se pornesc proteste de stradă, manipulate politic și nu numai, după o dispută telefonică dintre fostul președinte al României, Traian Băsescu, și doctorul Raed Arafat, rudă cu celebrul Yasser Arafat. Și de aici începe căderea politică a lui Băsescu.
ARTICOLE SIMILARE
- Advertisment -

Cele mai citite

Abonare Vrancea24.ro OK Mai Tarziu