Jurnaliștii au investigat, ONG-urile s-au luptat, imaginile au revoltat o țară întreagă. Am insistat, pentru ca ororile de la adăpostul din Suraia – Vrancea să nu fie îngropate în indiferență și tăcere. Iar acum aflăm că instanța a exclus înregistrări video și alte probe, iar Parchetul trebuie să repare un rechizitoriu în care n-a descris corespunzător nici măcar modul în care ar fi fost uciși 151 de câini.
Aici nu mai vorbim doar despre câini. Vorbim despre capacitatea statului de a face dreptate. Sau despre blaturile dintre instituții. Mai țineți minte când vă povesteam despre cumetriile dintre Parchet, DSV și patronul padocului de la Suraia? Dacă procurorii nu sunt în stare, sau nu vor să construiască un dosar solid într-un caz în care au existat imagini, mărturii și o mobilizare publică uriașă, atunci ce pretenții să mai avem de la instituțiile care anchetează fapte fără camere de filmat și fără presiunea opiniei publice? Instanța își face, cred, treaba, când verifică legalitatea probelor. Tocmai de aceea, întrebarea trebuie pusă acolo unde bat eu de mult timp: de ce a ajuns dosarul în această situație? Cine răspunde pentru greșelile anchetei? Cine răspunde dacă probe esențiale nu mai pot fi folosite? Noi ne-am făcut treaba. Am scos adevărul la lumină, am documentat, am insistat. Acum, instituțiile statului trebuie să demonstreze că n-am făcut-o degeaba. Pentru că, dacă după toate acestea cazul Suraia se împotmolește în erori procedurale, nu doar animalele vor fi fost abandonate. Va fi abandonată și ideea că, în România, cruzimea poate avea consecințe.
Greșelile constatate de instanță în dosarul Suraia:
– Procurorii nu au descris concret cum au fost uciși cei 151 de câini. Rechizitoriul nu precizează corespunzător modalitatea concretă a uciderii animalelor, ceea ce împiedică delimitarea clară a judecății pentru această acuzație.
– Au fost excluse înregistrări video importante. Instanța a dispus eliminarea din dosar a înregistrării audio-video difuzate pe pagina Kola Kariola și a mai multor înregistrări realizate în interiorul adăpostului.
– Proveniența și autenticitatea unor înregistrări nu au putut fi certificate. Aceasta este una dintre problemele care au dus la excluderea materialelor respective.
– Au fost eliminate și documente întocmite pe baza imaginilor. Trei procese-verbale de redare a înregistrărilor video, un proces-verbal de vizualizare și capturile de ecran aferente materialelor excluse au fost, de asemenea, eliminate din probatoriu, potrivit soluției instanței.
– Rechizitoriul trebuie corectat. Judecătoria Focșani a trimis cauza la Parchet pentru remedierea neregularităților și i-a acordat procurorului cinci zile de la comunicarea încheierii pentru a preciza dacă menține trimiterea în judecată sau solicită restituirea cauzei.
