O viață dăruită luminii și oamenilor – Doamna învățătoare Noapteș Smaranda
Ce zi de ianuarie tristă…
O veste care m-a cutremurat, greu de acceptat, greu de pus în cuvinte. Plecarea dintre noi a doamnei învățătoare lasă în urmă un gol adânc, o tăcere plină de recunoștință și emoție.
Sunt oameni care, prin simpla lor prezență, aduc lumină și căldură în inimile celor din jur. Oameni care nu trăiesc pentru a fi pomeniți, ci pentru a dărui, iar darul lor rămâne, tăcut, în sufletele celor care i-au cunoscut.
Așa a fost doamna învățătoare Noapteș Smaranda, un dascăl adevărat, o ființă cu o noblețe sufletească rară, un om care a știut să trăiască frumos, cu demnitate, blândețe și o eleganță ce venea din interior. Am avut privilegiul de a o cunoaște într-o zi frumoasă de august, prin intermediul fostei preotese și învățătoare Georgescu Stella de la Jitia, cea care, mai târziu, avea să devină maica Sinclitichia de la Mănăstirea Viforâta. Dumnealor fuseseră colege de cancelarie și prietene apropiate, unite prin aceeași dragoste pentru educație, pentru frumos și pentru oameni. De atunci, între noi s-a legat o prietenie deosebită, plină de lumină și de respect.
Doamna Smaranda avea un dar rar: știa să vadă valoarea din oameni. Aprecia pe cei care munceau, îi încuraja cu blândețe, dar și cu fermitate. Știa, cu o eleganță desăvârșită, să-ți spună atunci când greșeai fără să te rănească, ci dimpotrivă, făcându-te să înțelegi. Îți arăta ce ai făcut bine, dar și ce ai putea face mai bine, cu acea claritate și bunătate care te făceau să pleci mai bogat sufletește. Era un om al echilibrului, al adevărului spus frumos, cu inimă și înțelepciune.
Ca învățătoare, a fost un model de dăruire și vocație. A înțeles că educația nu înseamnă doar lecții și manuale, ci și formarea caracterului, cultivarea bunătății și a respectului. Prin mâinile ei au trecut generații de copii care, datorită ei, au învățat nu doar literele, ci și valorile care stau la temelia omului adevărat.
A fost, de asemenea, soție de primar, un statut pe care l-a purtat cu eleganță și discreție. În comunitatea din Jitia, era respectată și iubită, un exemplu de decență, bun-gust și noblețe. Întotdeauna primitoare, caldă, cu zâmbetul acela care te făcea să te simți acasă, oriunde ai fi fost.
Doamna Smaranda a știut să fie, în tot ceea ce a făcut, un reper de lumină și înțelepciune. A trăit frumos, a dăruit mult și a lăsat în urma ei o amprentă care nu se va șterge.
Regrete eterne, doamna învățătoare!
Dumnezeu să vă odihnească în pace și să vă așeze sufletul bun printre cei drepți. (prof. Gabriel Trestianu, directorul Școlii Gimnaziale ”Regina Maria” Vintileasca)
