– Se învârt politicienii în jurul cozii și nu par să se pună de acord cu privire la programul de guvernare. Pe surse se scurg tot felul de idei, propuneri și măsuri, mai mult pentru a se testa reacțiile publice. Se vorbește mai mult despre taxe și impozite și mai puțin de reducerea concretă a risipei bugetare. Adică românii care muncesc și câștigă de pe urma muncii lor trebuie să plătească mai mult pentru cei care se fac că muncesc în sistemul bugetar.
– La PSD e întrecere în cadrul unui festival al ipocriziei. Liderii PSD apar la televizor și plâng pe umărul bugetarilor și al pensionarilor, dar nu vin cu soluții concrete. Nu vor să recunoască risipa bugetară pe care o promovează nu de 2-3 ani, ci de 35 de ani. Și, bineînțeles, nu vor să se decupleze de la banul public, sub nicio formă. Salarii, indemnizații, bonusuri, deconturi, mașini, birouri, copii, soți, frați, fini, veri, prieteni, cumetri ș.a.m.d., o întreagă rețea de interese și de scurgere a banilor publici. Și nu vrea niciunul să taie din toate privilegiile astea. În rest, joc de gleznă pentru poziționarea în cadrul viitoarei structuri de putere din partid. De înțeles ceva din votul românilor, din nemulțumiri, din probleme …
– La PNL, cei degrabă doritori de combinații cu PSD la robinetul public stau, puțin, la umbră și mai bagă bățul prin gard. Un eșec al lui Ilie Bolojan sub orice formă i-ar bucura tare mult pe peneliștii pesedizați. Le-ar da apă la moară și imbold să-l înlăture pe Bolojan din orice funcție de conducere. Nu contează că ar avea și PNL de pierdut.
– Oameni din instituții publice, politicieni și oameni de afaceri au prezentat multe exemple de risipă a banilor publici. Curtea de Conturi a zis clar că ANAF nu vrea să se digitalizeze și să adune taxele integrale (mai ales TVA) la bugetul de stat. Partidele nu vor să-și scoată sinecurile din tot felul de consilii, comitete, agenții, companii și instituții unde se învârt mulți bani publici. Nu vor nici să reducă drastic cheltuielile aferente, să vedem care mai vrea să ocupe pozițiile respective.
– PSD și-a mărit numărul de parlamentari cu cei plecați din POT și SOS. Nu miră pe nimeni, era de așteptat. Se știe cum s-au creat aceste partide și că votanții lor sunt oricum votanți PSD radicalizați. Se întorc la matcă, nu e nicio surpriză. Să vedem dacă la AUR se vor produce mișcări în următoarele luni, cu plecări spre Claudiu Târziu.
– În Vrancea, aceleași dispute personale și sterile între Halici și Misăilă. Cei doi lideri ai PSD Vrancea au depășit limitele, niciunul nu vrea să-și recunoască greșelile, iar Vrancea rămâne terenul lor de bătaie. Revin la propunerea ca Halici și Misăilă să se bată la propriu, în Piața Unirii, până la epuizare. Apoi să-și vadă fiecare de funcțiile pe care le ocupă, că de-aia au fost aleși.
– Sportul nu putea lipsi din ipocrizia politică generală. Dincolo de acuzații, de dispute, de măsuri și de alte propuneri (precum apelul public la donații pentru clubul sportiv al municipalității), readuc în discuție risipa banilor publici și în acest domeniu. S-au cheltuit foarte mulți bani de la bugetul Focșaniului în ultimii 8 ani, pe sportivi și antrenori din țară și din străinătate, pe diurne, cazări, mese și alte … necesități, fără o strategie concretă și realistă, fără a se ține cont de toate aspectele: nivelul bugetului local, promovarea sportivilor locali, realizarea unor baze sportive, susținerea copiilor și juniorilor din Focșani / Vrancea ș.a.
