– Multe scumpiri la început de an. Inevitabile, ținând cont de mai mulți factori. Problema principală este că Ilie Bolojan vrea să facă în câteva luni ce nu s-a făcut în câteva zeci de ani. Societatea românească nu este pregătită pentru unde de șoc. Preferă susurul amăgitor al populismului, al ”Noi suntem români”, al ”Lasă, că merge și așa”. De exemplu, procentul mare de creștere a taxelor și impozitelor, mai ales a celor locale. Este tot efectul populismului electoral promovat de partide, politicieni și primari. Dacă din momentul aderării la Uniunea Europeană toate obligațiile fiscale ar fi crescut an de an, proporțional, cu un anumit procent peste rata inflației, așa cum era normal, nu s-ar mai fi ajuns la creșterea importantă de acum. Dar toată lumea s-a complăcut în bălăceala electorală, politicieni și alegători deopotrivă. Vedeți cum s-a întâmplat și cu tarifele la energie electrică și la gaze naturale, ”ținute” electoral sub capac până a explodat mămăliga.
– Cum nu poate rezolva Ilie Bolojan nici toate găurile negre și risipa de bani din instituții, autorități, agenții, societăți, regii, consilii de administrație etc din sectorul public, așa, bătând din palme. S-a văzut și anul trecut (dacă mai avea cineva îndoieli) că opoziția PSD la reformă este acerbă, cu sprijinul unor părți din UDMR și PNL. Iar calculul politico-electoralo-financiar al PSD este mai clar în momentul în care alde Grindeanu&co se gândesc la preluarea poziției de prim ministru în 2027. Un mandat guvernamental Bolojan serios și de bun augur pentru România nu e deloc pe placul PSD. Ce mai fac ei în 2027 și 2028? Vor începe să arunce cu bani publici precum Ciolacu în 2023-2024? Dar mai pun botul alegătorii?
– Se vorbește intens de o reunificare a forțelor politice de centru dreapta, sub umbrela PNL. Cel puțin despre revenirea lui Orban&comp și de absorbția PMP. Mișcări politice firești. PMP și Forța Dreptei nu au niciun viitor. În 2028, pe cont propriu, ar obține niște mandate de consilieri locali prin țară. Atât. Cele două formațiuni nu au parlamentari, așa că forța lor de negociere cu PNL este redusă. În spațiul public vedem, însă, că pretențiile sunt mari. Și se forțează, chiar, o astfel de mișcare politică, să fie făcută cât mai rapid. Dacă tuturor li se pare ceva firesc, de ce se forțează și se pun condiții în culise?
– Că tot veni vorba de ”reunificarea” liberală. La cum se discută prin grupulețe, această ”unificare” va duce direct la dezbinare (cel puțin în Vrancea). Se discută la modul că ”ăla” zboară din funcție, ”ăla” nu va mai prinde nimic, ”ăla” va fi numit acolo, ”ăla” îi va lua locul lui X, ”ăla” îl va da jos pe Y, ”ăla” îi va arăta el lui Z, ”ăla” va fi șef pe undeva și altele asemenea. Se vede de departe că ”reunificarea” liberalilor va deveni un joc de-a șoarecele cu pisica, va crea o stare de tensiune total neproductivă. Jocurile de culise, răzbunarea, cuțitele înfipte în spate vor slăbi organizația ”reunificată” a PNL Vrancea. Iar o soluție de avarie a conducerii naționale a PNL – trimiterea unui președinte interimar cu oarece legături la Vrancea – ar avea același deznodământ. De tensiunile din PNL Vrancea vor profita, desigur, ceilalți. PSD și AUR vor fi principalii beneficiari. Și USR ar putea profita electoral din ”unificarea” dezbinată a PNL Vrancea. Ilie Bolojan știe situația de la Vrancea și depinde mult de cum va dori el să o clarifice și să elimine tensiunile.
– Printre altele (adică în afara salariilor, sporurilor și privilegiilor), judecătorii au ca obiectiv ”albirea” numelor importante care ajung în fața instanței. Prescriere, achitări, anulări etc, toate în beneficiul numelor mari. Doar ”peștii” mici mai ajung la pușcărie. Vedem că nici procurorii nu se înghesuie să instrumenteze ”ca la carte” dosare importante. Corupția … se pune praful pe cuvântul ăsta. Vrancea – locul unde nu s-a întâmplat nimic de ani buni. Și nu se întrevede că s-ar schimba ceva în această privință.
