Există oameni care nu aleg doar o profesie, ci o misiune. Există case care nu sunt doar gospodării, ci adevărate refugii ale copilăriei. Și există femei care nu sunt doar mame pentru copiii lor, ci devin mame pentru cei care nu au avut, la început, șansa unui drum ușor. Doamna Ortansa Hornea, din comuna Paltin, este unul dintre acești oameni rari. După 22 de ani dedicați copiilor aflați în plasament, se retrage la pensie, lăsând în urmă nu doar o carieră, ci o poveste de viață care inspiră o întreagă comunitate.
Doamna Ortansa Hornea este una dintre acele femei rare pe care viața le așază, parcă, în locuri unde este nevoie de lumină. Crescută în comuna Paltin, în zona de munte a județului Vrancea, dânsa poartă în suflet și în felul de a fi măreția și rigoarea oamenilor de pe culmi: disciplina învățată din ierni grele, tăria dobândită din drumuri lungi parcurse la pas, răbdarea clădită în tăcerea munților și acea bunătate simplă, curată, care izvorăște din locuri unde oamenii știu că viața se ține în picioare prin muncă, credință și inimă. În vinele sale pare că îi curg izvoarele puternice ale muntelui, iar această forță a devenit, timp de peste două decenii, sprijin pentru copiii care aveau nevoie de o familie. Primii copii primiți în grijă au adus emoție, teamă, poate nesiguranță, dar mai ales un sentiment profund de responsabilitate. A fost clipa în care casa doamnei Ortansa s-a transformat definitiv într-un loc al speranței. De atunci, fiecare copil care i-a trecut pragul nu a fost privit ca un beneficiar, ci ca un fiu sau o fiică. În ochii dânsei, acești copii nu au fost niciodată „în plasament”, ci în familie. Au fost ai ei, cu tot ce înseamnă grijă, educație, răbdare, disciplină și dragoste necondiționată.
Au existat, desigur, provocări. Ani în care greutățile au pus la încercare puterea, răbdarea și echilibrul unei femei care a ales să ducă pe umeri destine fragile. Dar doamna Ortansa, sprijinită mereu de soț, nu a renunțat niciodată. Pentru că bucuriile acestei misiuni nu se măsoară în cuvinte, ci în momente: un copil care zâmbește din nou, un adolescent care capătă încredere, o viață care se ridică din nesiguranță și prinde rădăcini. Cele mai mari victorii au fost cele tăcute, construite pas cu pas, în fiecare dimineață, în fiecare gest de mamă.
Doamna Ortansa este mama a trei băieți naturali, astăzi oameni realizați, cu profesii solide și familii frumoase: un avocat, un jurist și un absolvent de institut maritim. O familie de oameni gospodari și de nădejde, care a sprijinit mereu această misiune. Însă inima dânsei a rămas deschisă și pentru copiii care nu se născuseră în casa ei, dar care au crescut în ea. În anul 2004, acum mai bine de 22 de ani, doamna Hornea Ortansa a ales să își deschidă casa și inima pentru două fetițe surori, pe atunci bebelușe, fragile și complet dependente de grija unui adult. Le-a primit ca pe propriile fiice, cu aceeași dragoste, răbdare și responsabilitate, iar ele au crescut sub ocrotirea dânsei într-un cămin în care au cunoscut siguranța, afecțiunea și stabilitatea. Astăzi, cele două surori se află în continuare alături de dânsa, au devenit mame la rândul lor, fiecare având câte un copil, iar doamna Ortansa rămâne sprijinul lor principal, așa cum a fost din prima zi. Una dintre ele este deja adoptată, iar pentru cealaltă sunt în desfășurare demersurile de adopție, pentru ca această familie construită prin iubire să fie legată pe viață și în acte, nu doar în suflet.
Astăzi, gospodăria din Paltin a doamnei Ortansa este mai mult decât o casă: este un univers viu, un spațiu al ordinii și al iubirii. În prezent, dânsa împreună cu soțul au în grijă nu mai puțin de opt persoane – copii și adulți, aflați fie în plasament simplu, adoptați sau în curs de adopție, fie cu asistent personal de la primăria comunei. Locuința este curată, copiii și tinerii sunt îngrijiți, veseli, sănătoși, iar atmosfera este una de normalitate și siguranță – un cămin cald și primitor. Dorința dânsei este să le lase celor două surori luate în plasament în 2004, acum mămici și ele la rândul lor, moștenire gospodăria și viitorul ei, ca o dovadă supremă că dragostea adevărată nu are termen și nu se oprește la anumite obligații. Cu emoție, doamna Ortansa spune: „Sunt mândră că nu am fost mințită niciodată. Copiii m-au ascultat, pentru că i-am iubit întotdeauna ca pe ai mei.” Această frază simplă spune totul despre felul în care respectul și ascultarea se nasc din iubire, nu din teamă, și despre cum un copil, atunci când este tratat cu demnitate, răspunde cu sinceritate.
Un rol important în parcursul dânsei l-a avut și comunitatea. Oamenii din Paltin și Primăria comunei au sprijinit-o constant, apreciind curajul și modul profund uman în care a oferit copiilor un viitor și un rost în viață. Într-un sat de munte, unde solidaritatea se simte altfel, doamna Ortansa a devenit un reper, un exemplu, o prezență care a arătat ce înseamnă să fii cu adevărat pentru ceilalți.
La pensionare, doamna Ortansa nu pleacă ușurată, ci cu regretul sincer că ar fi dorit să mai rămână. Pentru că această muncă nu se încheie la o anumită dată din calendar. Ea rămâne în suflet, în amintirile copiilor, în destinele pe care le-a schimbat pentru totdeauna. Pentru cei care ar vrea să devină asistenți maternali profesioniști, mesajul dânsei este simplu și profund: trebuie să înțelegi copilul, să îl asculți, să îl sprijini să își atingă potențialul maxim și, mai presus de toate, să îl iubești necondiționat. Noi, echipa DGASPC Vrancea, îi mulțumim doamnei Ortansa Hornea pentru cei 22 de ani de dăruire, pentru fiecare copil crescut cu răbdare, pentru fiecare destin salvat prin iubire, pentru fiecare iarnă dusă cu demnitate și fiecare primăvară adusă în sufletele celor care aveau nevoie de o familie. Îi dorim pensie lungă, multă sănătate și liniștea de a ști că a făcut ceea ce puțini oameni reușesc cu adevărat: a transformat grija în familie și responsabilitatea în speranță. (DGASPC Vrancea)
